Vai, cat de mult va inselati, domnule Morar!

😀 😀 😀 comentariul unui cititor la ultima postare a lui Ioan T. Morar: Fitzosii democratiei. Acesta nu este un furt de continut, ci are rol de exemplificare. Argumentele le-am insirat aici. Stai sa mai rad un pic: ha ha ha …

Gura pacatosului adevar graieste in Cotidianul

In Cotidianul de astazi din nou cineva incurca borcanele. Domnul Ioan Talpes e trecut pe prima pagina la “victorii soc”, dar nu in contul PD-L, unde a candidat, ci la PSD+PC. Poate n-o fi fost o greseala, ci o malitiozitate?! Ca oricat as incerca tot nu pot sa cred ca tocmai Ioan Talpes e pentru cei de la Cotidianul un necunoscut oarecare.

Ce-or fi avut insa cu Oana Mizil pe care au botezat-o Niculecu?

Votul alb nu e niciodata o prostie

Nu pot fi de acord ca votul alb a fost o prostie, indiferent a cui marca ar fi ea. Prostia, ma refer. 

Primul argument tine de aspectul formal al votarii. Votul alb, la fel ca si votul dat unui partid sau altuia, este un vot exprimat. Cel care a introdus buletinul de vot nestampilat in urna a facut dovada ca – desi a refuzat sa opteze pentru un candidat anume – intelege sa participe la vot. Este un alegator activ. Mai mult decat atat, numai faptul ca s-a deplasat pana la sectia de votare arata ca vrea ca opinia lui sa fie luata in considerare. Votul alb trebuie prin urmare respectat. Daca tot vrei sa identifici o prostie, aceea a fost de buna seama a celor care nu au venit la vot [desi vina nu le apartine lor exclusiv].

Celalalt argument se refera la continutul votului exprimat. Astfel cel care a votat alb a aratat clar ca nu se regaseste in optiunile propuse de vot si ca ii considera pe candidati nedemni de votul sau. Votul alb este in esenta reflectarea unei respingeri in bloc a alegerii oferite, adica materializarea in comportamentul electoral a optiunii NOTA [none of the above] pe care legea electorala nu o instituie, dar nici nu o interzice. Adica este o optiune disponibila de vot. In acelasi timp exprimarea votului alb este o optiune cu semnificatie electorala. Votul alb este mai mult decat o respingere a candidatilor, pentru ca presupune si refuzul partidelor care stau in spatele lor. Cel care a votat alb nu impartaseste asadar logica votului politic. Un fapt care spune foarte multe despre felul cum interpreteaza acesti alegatori votul uninominal.

O astfel de atitudine trebuie inteleasa pana la capat pentru ca dezvaluie un adevar dureros despre capacitatea partidelor de a atrage alegatorii activi – un aspect esential al luptei electorale. Daca intr-adevar sunt in jur de 100.000 de voturi albe la fiecare dintre camere atunci dimensiunea refuzului fata de mesajele partidelor este extrem de semnificativa. Ma intreb cat de multe voturi albe am fi avut daca optiunea NOTA ar fi fost trecuta pe buletinele de vot. Asta ca sa nu mai vorbesc de voturile invalidate voluntar de catre alegatori [tot un fel de vot alb, exprimat asa din teama ca votul alb sa nu fie furat]. In atare conditii sa califici votul alb drept prostie ar insemna sa ascunzi sub pres gunoiul din politica romaneasca si sa ignori incapacitatea partidelor de a reprezenta alternative politice reale.

Alegeri icstrim

Daca acum vrei sa mori, maine oare cum o sa te simti? Dar poimaine?

Sa iti spun ce facem maine si poimaine.

Maine: alegem primul-ministru [impreuna cu Traian Basescu si partidele] si formam guvernul.

Poimaine: speram ca guvernul format va fi capabil sa ne conduca prin criza teferi si nevatamati.

Asa ca nu s-a terminat nimic. De-abia incepe. Acum trebuie sa supravietuim.

Votezi tampitul pe riscul tau, moncher

Dupa Cristian Patrasconiu, acum incearca si altii sa scoata lumea la vot cu argumente care mai de care mai aiuritoare:  

Aveţi în colegiul vostru un tâmpit din partea partidului preferat? La cum e sistemul făcut, sunt şanse mari ca tâmpitul să nu câştige mandatul chiar dacă partidul are un rezultat bun (partidele au pus candidaţii de umplutură în colegii fără şanse pentru aceştia). Duceţi-vă, votaţi tâmpitul, partidul va câştiga dar tâmpitul nu va ajunge parlamentar. Madam Ciocu’ mic, de exemplu, conform sondajelor, nu intră în Parlament, însă votul vostru se va contabiliza în dreptul partidului şi va ajuta candidaţi ca Sever Voinescu sau Theodor Paleologu să intre în Parlament. [Votati tampitul! Isi are rostul lui, Bleen.ro]

De dragul corectitudinii [corectitudine spelled out ca in Dreptate si Adevar], lucrurile nu stau chiar asa cum spune Bleen. In primul rand, daca votezi tampitul, votul tau nu se va duce automat la candidati buni [care merita] precum Sever Voinescu si Paleologu, ci la acei candidati ai partidului [oricare ar fi ei] care sunt mai bine pozitionati. Daca votezi un tampit s-ar putea ca votul tau sa se duca la Sever Voinescu, dar s-ar putea la fel de bine sa se duca la un alt tampit. Si avand in vedere ca sunt mai multi tampiti decat Voinesti si Paleologi, votul tau se va duce, statistic vorbind, mai degraba la acesti candidati decat la candidatii buni.

In al doilea rand, de ce, for god’s sake, si-ar inchipui cineva ca, daca voteaza un tampit, nu e si el un tampit cel putin la fel de mare?!

Pitecantropii si selectia naturala

Intre timp toata lumea a aflat de povestea bunicii cu nepotelul autist. Nu vreau sa discut aici daca a gresit Elena Udrea. Bunicuta in orice caz nu a gresit cu nimic. Speranta care vine din disperare nu are nevoie de justificare. Ca sa spun  asa, cand esti disperat, ai disperata nevoie sa speri. In orice. Sau in oricine. Ca sa intelegi asta nu trebuie sa ai un copil cu handicap.

Reactiile unora care au raspuns la articolul din Jurnalul National sunt insa greu de inteles. In primul rand pentru ca nu sunt indreptate impotriva jurnalistilor care au investigat cazul si au scris articolul [asa cum te-ai astepta in timpul unei campanii electorale], ci impotriva celor care au stat la originea povestii: bunica si mama copilului autist. In al doilea rand pentru ca reactiile lor depasesc ultimul grad de abjectie. 

Sincer, nu stiu ce o sa faca Elena Udrea acum sau cat anume ii va afecta planurile de a ajunge in parlament. Alegatorii din circumscriptia cu pricina vor sti mai bine sa hotarasca. Pe ea, pana la urma, o poti cenzura [prin vot]. Si nu e putin lucru.

Insa ce poti sa le faci unor indivizi ca cei de mai sus care nu numai ca gandesc monstruozitati incalificabile [“progenituri defecte”, “va lamentati in loc sa munciti”, “doua curve incapabile sa faca fata vietii”], dar mai au si tupeul incredibil de a le scrie? Sau cum sa il judeci pe ala care [acum vreo doi ani, in Bucuresti] huzurea la caldurica in vila personala in timp ce un camin intreg de copii cu dizabilitati tremurau de frig pentru ca neomul le fura agentul termic? Si cum sa ii consideri pe cei care au aprobat transferul unei bucati de teren apartinand Scolii de Nevazatori de la Vatra Luminoasa [tot in Bucuresti] in proprietate privata cu justificarea absolut aiuritoare ca orbii nu au nevoie de teren de sport?!

Pe toti astia de mai sus cum ii triezi? Cum functioneaza in cazul lor selectia naturala? Is atat de indignat ca indignarea mea aproape ca se transforma in neputinta…

Mah, ce glume proaste are TRU in program…

Pentru prima oară în istoria ei, naţiunea americană ar putea fi guvernată de socialismul stângii politico-intelectuale, incarnat într-un idol publicitar de experienţă politică nulă. [din Obamism şi socialism, Traian Ungureanu, Cotidianul, azi]

– ???????????????? ??????????????????????? ?????????????????

– !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

P.S. Cum poti sa aberezi intr-un asemenea hal? Nerusinica, domnu’ TRU, nerusinica!