Care este chintesenta socialismului?
În termeni politici: ceaţă decizională şi fugă de responsabilitate. Pe plan economic: taxare aspră şi redistribuţie masivă a veniturilor. Psihologic vorbind: timiditate colectivistă şi imobilitate intelectuală. Sub raport moral: materialism orb, invidie egalitară şi elan autovictimizant. [Stangismul Triumfator, in Cotidianul]
Ce scrie Mihail Neamtu intra fara indoiala la categoria “Cum sa discreditam istoria”.
Am mai spus intr-o postare despre scrierile lui ca ridica o problema fundamentala: confunda [chintesenta cu aparenta], generalizeaza [au existat doar doua partide PSD si PRM in tranzitie?] si distorsioneaza [istoria]. Nici macar nu o pot pune pe seama teribilismului [varstei]. Nuuuuuu. Mihail Neamtu scrie ce scrie cu intentie.
Pai cand uiti asa din intamplare de perioada 1996-2000 si bagi sub pres consecintele unei guvernari care a dus la distrugerea unui partid istoric [si autentic de dreapta] si a facut posibila ascensiunea inimaginabila a PRM in parlament si la prezidentiale, e imperativ sa vorbesti de socialism continuat prin mariajul dintre social-democrati si nationalisti ca de o tara perpetuata neintrerupt pana in 2005, cand – vezi bine – “orientarea ferm procapitalista” a reprezentat o ruptura clara cu trecutul…
Despre rolul “alternativei” PD-L si a farului calauzitor Traian Basescu in toata istoria asta trecuta si fumata nici nu se mai cade sa vorbim…