Archive for February, 2010

o strategie pentru a deruta criza

Asa spune Ion M. Ionita astazi in Adevarul. Si nici nu e departe de adevar cand isi intituleaza editorialul “Bal politic pe banii FMI“. Cum economia ca proasta nu vrea chip sa asculte de rugamintile fierbinti ale pazitorului guvernamental de gaste Emil Boc, singura schema care mai poate fi aplicata este inducerea in eroare a inamicului.

Ma mir insa ca toata lumea comenteaza in delir plecarea lui Diaconescu si, mai nou, a lui Marian Sarbu, fara insa sa se intrebe o secunda de ce adica a vrut Basescu ca doua posturi cheie in noul guvern vechi PD-L sa fie date unui liberal (musiu Vladescu cel epicurean) si unui social-democrat Marian Sarbu (proletarul sindicalist de stanga oscilatoare). Sau sa se intrebe de ce ditai partidul prezidential echipat cu oameni unul si una nu gaseste prin gospodaria proprie de partid ministeriabili la Finante si Munca. Cred ca e toata lumea de acord ca nu exista alte doua ministere mai importante pentru o guvernare decat astea doua, chiar daca ar fi sa facem abstractie [cum de altfel pare sa faca si Emil Boc] de criza.

Advertisements

dansul elefantilor

un elefant se legana, pe o panza de paianjen
si cum panza nu se rupea
a mai chemat un elefant

Social-democratii germani au trebuit sa invete pe propria piele inca din 2005 [si poate chiar de mai devreme] ce inseamna sa pierzi monopolul pe partea ta de spectru politic. In 2005 Oskar Lafontaine, fost presedinte al SPD, se retragea din partid si forma o grupare politica a dezamagitilor din partid cu numele de Alternativa Electorala pentru Munca si Dreptate Sociala (Arbeit und soziale Gerechtigkeit – Die Wahlalternative, WASG).  La momentul respectiv lucrurile nu pareau grave pentru SPD din cauza ca noua formatiune era tiny, iar SPD se afla la guvernare. Lucrurile au inceput sa mearga prost in momentul in care WASG [din Germania de West] a facut jonctiune – literalmente peste Germania – cu PDS (Partidul Socialismului Democratic), care era descendentul SED din Germania de Est. Numele noului partid format: “Stanga” (Die Left). De atunci lucrurile s-au schimbat dramatic pentru SPD. In alegerile federale din septembrie 2009 scorul electoral a fost cel mai mic din istoria partidului. Am scris despre asta aici.

Cazul social-democratilor germani este bun pentru Romania pentru ca arata cat de periculos este sa tratezi cu usuratate posibilitatea aparitiei unui nou partid pe stanga. Mai spre centru sau mai la stanga decat tine, tot aia. Si mai grav este atunci cand tu insuti creezi – ani de-a randul – conditiile propice pentru aparitia unui asemenea partid. In cazul SPD s-a datorat guvernarii lui Gerhardt Schröder mult spre centru, partidul cazand prada asa-numitului “consens neoliberal”. In cazul PSD, care, dupa cum stiti, in ultimii 5 ani ba a fost ba n-a fost la guvernare, cauzele sunt cu siguranta diferite. Cert este ca partidul a ajuns intr-o etapa in care plasa de paianjen a ajuns sa cam paraie…

Daniel Raduta si o surpriza placuta

Scriu cu mare bucurie in suflet. Mingea mea de rugby All Blacks, care credeam ca fusese uitata, a primit o prima oferta de 100 de euro din partea lui Turambar. Mai primesc oferte pana pe 28 februarie. Sper ca mingea isi va gasi cat mai curand un cumparator. Cu ajutorul lui Rekinoo mingea are acum si mult promisul autograf din partea lui Steve McDowell, neozeelandezul campion mondial cu echipa All Blacks in 1987 care acum este preparatorul fizic al Stejarilor nostri.  

Daca nu puteti face o oferta, nu-i nimic, puteti in continuare sa fiti de foarte mare ajutor. Dati linkul mai departe prietenilor vostri sau pur si simplu scrieti despre aceasta licitatie pentru Daniel Raduta. Trebuie sa mai fie iubitori de rugby care pot face o fapta buna. E pentru o cauza buna.

doicile

Avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor!
Nu te iau ca esti mic si te cheama polonic

Ma uitam bunaoara la liderii care au facut – asumat sau fortat – un pas inapoi in PSD cu ocazia congresului.  Este evident pentru toata lumea ca multi dintre greii partidului nu mai detin vreo functie oficiala in partid, cu exceptia poate a lui Ion Iliescu, presedintele vesnic, si Adrian Nastase, care ramane seful Consiliului National si al departamentelor PSD.  

Ilie Sarbu nu mai este vicepresedinte, s-a retras din functii, din cu totul alte motive nu mai este nici Cristian Diaconescu. Miron Mitrea si-a “daruit” candidatura lui Victor Ponta. Viorel Hrebenciuc ramane liderul de la camera al PSD, totusi nu mai este chiar lider maxim la el in judet, unde mai tanarul Dragos Benea ia avant. Fiind insa vorba de Hrebenciuc, orice alta posibilitate trebuie pastrata ca certainly probabila [vorba lui Turambar]. In sfarsit, lupii tineri incep sa-si arate coltii si sa isi construiasca o identitate proprie in partid.

Timpul curge altfel in partid, parca mai tanar si mai vioi. Si nu e numai din cauza lui Victor Ponta. O stiu si cei batrani. Care incearca acum sa se reprofileze intr-un fel de doici, ce au grija de partid sa aiba un viitor, ca sa cresca mare si voinic si sa nu-l cheme «polonic».

Cristi Diaconescu merge cu Mircea Geoana – fresh from the purgatory

Cristian Diaconescu sec:

“Lucrez cu Mircea Geoana de 16 ani. Sprijinul meu merge catre Mircea Geoana”.

O parte dintre delegati scandeaza. MG multumeste. Congresul se incurca iar. Uraaaa!

O fi din cauza de prea mult Iliescu care trebuia echilibrat? Pe cine reprezinta atunci Cristian Diaconescu? Cineva absent?

Iliescu: “Eu am brandul meu” – fresh from the purgatory

Puncteaza clar si fara echivoc: ce fel de partid trebuie sa fie PSD-ul? Un partid al stangii democrate, un partid al viitorului, dar nu al vorbelor.

Partidul trebuie sa se vindece de cateva “maladii”, care sunt cauza caderii PSD. Slabirea fibrei combative si a credibilitatii pentru “cei mai multi dintre concetatenii nostri” Iliescu dixit.

La fel tendinta de promovare in partid a oamenilor cu bani. Nu e un lucru rau in sine, e insa cu totul altceva cand acestia ocupa pozitii de comanda si conducere in partid. Ei nu vor promova niciodata principii social-democrate.

La fel, obsesia unora de a parveni in partid sau in stat. Un comportament arivist, insotit de lipsa de loialitate si, cand situatia nu mai este favorabila, de o dezertare din partid.

O alta maladie vede Iliescu in structura stufoasa si ineficienta a organismelor executive din partid, precum si in formarea de grupulete si bisericute care submineaza solidaritatea si spiritul camaraderesc in partid.

“Modestia este o calitate foarte rara. Ar trebui sa o cultivam cu asiduitate intr-un partid social-demcrat ca al nostru.”

Iliescu nu iarta nimic. Zice pana si de pregatirea congresului care a fost superficiala.

Totusi nu le poarta ranchiuna celor care l-au denigrat. Inclusiv celor care au scris telegrame (pricepeti voi, mai draga). Partidul este un organism viu, care se intinereste. Ramane alaturi de partid, dar nu are nevoie de titulaturi speciale. “Eu am brandul meu!”

Adrian Nastase de linia a doua – fresh from the purgatory

Adrian Nastase nu candideaza. Se vede lucrul acesta din mesajul lui. E mai concentrat si mai bun. AN ramane insa acelasi orator.

Il sprijina pe Victor Ponta si o echipa “innoita” de vicepresedinti, formata din oameni competenti (sper ca nu se refera aici la Vanghelie). E impresionat de gestul facut de Mitrea, Mazare. Lui Mircea Geoana ii multumeste pentru “eforturile din ultimii 5 ani”.

Nu candideaza, dar vrea sa prezinte partidului propriul proiect pe care l-a pregatit pentru situatia in care ar fi candidat.Vrea un partid al solutiilor. Un partid al tuturor generatiilor.

Ca in rugby, linia a doua in structura de rezistenta.


Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?