Archive for March, 2009

Peripetiile unui parinte prin sistemul pentru copii cu handicap. In patru parti.

I.

Sa scriu despre sistemul care ar trebui sa ajute si sa protejeze copiii cu dizabilitati mi se pare o sarcina ingrata. Nu pentru ca situatia noastra face totul mai dureros, iar noi suntem inevitabil implicati si subiectivi, ci pentru ca insusi cuvantul “sistem” este, in cazul de fata, inselator si subversiv de la bun inceput.

Este o foarte mare minciuna sa afirmi ca avem un sistem in Romania pentru copiii cu handicap. As putea fi de acord mai degraba ca statul roman trateaza sistematic acesti copii cu indiferenta, fortand familiile lor sa caute solutii in alta parte. Sa ma fac inteles: un sistem real inseamna ceva ce 1). are aplicabilitate generala, 2). este predictibil si 3) indeplineste scopul pentru care a fost creat. La noi totul este insa relativ.

Daca ai un copil cu nevoi speciale, primul lucru pe care il afli este cat de neajutorat esti tu insuti, nu copilul tau. Ca parinte esti victima sigura. Sitting duck. Nu stii ce ai de facut, nu vezi incotro sa te indrepti si nu cunosti ce iti rezerva viitorul. Tot ce ai este certitudinea nimicitoare ca pentru copilul tau nu se mai poate face nimic si poate o vaga speranta intr-un miracol. Pentru tine nu exista consiliere. Ce era important ai aflat deja din gura medicului care mai mult nu are timp sa iti explice. Dupa ce ti-a dat el cu bata in moalele capului, daca inca mai stai in picioare este fara indoiala vina ta.

II.

Asa se produce intrarea ta in “sistem”. De-abia de acum trebuie sa te tii bine. Primele informatii pentru copil nu le primesti de la medicul specialist si nici de la pediatru. Nimeni nu iti spune ceva din proprie initiativa. Daca stii ce sa intrebi esti un norocos. Daca nu, dar ai cunostinte juridice, poti sa cauti in lege raspunsurile de care ai nevoie. Din lege (448/2006) afli ce acte iti trebuie si de unde sa le obtii. Presupun insa ca cei mai multi nu au acces nici la lege, asa ca umbla saracii din usa in usa incercand sa se lamureasca.

Baietelul nostru este doar orb. Nu m-am exprimat intamplator asa. Pentru ca el nu are nevoie, din punctul de vedere al autoritatilor, decat de doua certificate medicale pentru incadrarea intr-o categorie de handicap. Unul de la medicul oftalmolog, iar al doilea de la neuropsihiatru. Numai ca neuropsihiatrul nu poate elibera certificatul fara un consult din partea unui medic psiholog. Pentru copiii cu mai multe disabilitati lista de acte este cu siguranta mai lunga.

In plus, mai ai nevoie la dosar de adeverinte cu veniturile parintilor de la locul de munca. Cu alte cuvinte directia generala de asistenta sociala si protectia copilului te obliga sa iti declari venitul exact, desi la mijloc este vorba despre un drept al copilului. Daca prezinti doar adeverinta ca esti angajat si ca firma iti plateste la zi contributiile sociale dosarul nu este acceptat. Sensul acestei hartii imi scapa cu desavarsire pentru ca si daca ai fi somer dreptul copilului ar ramane acelasi. Mai mult decat atat, actul juridic care conditioneaza primirea dosarului de acest act este o reglementare interna aprobata prin ordin al ministrului muncii, nefiind publicata in Monitorul Oficial.

Dupa ce ai aflat tot ce iti trebuie urmeaza procurarea efectiva a hartiilor. Medicul pediatru iti da trimitere la medicii specialisti, ceea ce inseamna ca mai intai ai de mers la medicul pediatru. Cand ajungi la medicii specialisti, situatia se prezinta diferentiat. In functie de medic si de unitatea medicala se poate intampla sa obtii certificatul pe loc sau, la fel de bine, sa trebuiasca sa revii cateva zile mai tarziu. Daca medicii specialisti lucreaza in aceeasi unitate asta inseamna o singura zi de umblat pe la medici. Daca nu, asa cum se intampla de obicei, vei avea nevoie de mai multe zile pentru a face vizitele medicale. Pentru noi tot procesul a durat in total 6 zile:

  • 1 zi la pediatru pentru trimiteri,
  • 1 zi la oftalmolog,
  • 1 zi la neurospihiatru,
  • 1 zi ridicat certificat neuropsihiatru,
  • 1 zi ridicat adeverinta de la locul de munca.
  • 1 zi depus dosar la directie.

Foarte important, abia cand depui dosarul afli ca actele medicale sunt valabile doar 3 luni de la data eliberarii, ceea ce presupune ca poti fi din start obligat (cum am patit noi) sa refaci tot parcursul de la capat, pentru ca solutionarea dosarului dureaza numai ea o luna.

III.

Odata depus dosarul esti programat pentru verificarea oficiala. Asta inseamna o vizita acasa din partea asistentului social si o evaluare de catre o alta echipa de medici specialisti, din cadrul directiei de aceasta data. La noi au fost un medic oftalmolog si un medic psiholog care atesta ca actele depuse la dosar corespund cu starea reala a copilului. Dupa ce este aprobat la directie, dosarul intra in comisia care hotaraste acordarea gradului de handicap.

Certificatul eliberat dupa atata alergatura si verificari este insa valabil doar un an de zile, chiar daca este vorba despre un handicap irecuperabil, cum ar fi cazul lipsei unui ochi sau al unei maini. Nu este cazul nostru, insa sunt parinti care trebuie sa treaca prin tot calvarul asta desi posibilitatea ca intr-o zi copilului lor sa-i creasca mana la loc este practic nula.

Ce drepturi presupune gradul de handicap?

  1. concediu si indemnizatie pentru cresterea copilului cu handicap pana la 3 ani.
  2. concedii medicale pentru parintele ce are in ingrijire un copil cu handicap care necesita internare sau tratament spitalicesc pana la 18 ani
  3. program de lucru redus la 4 ore pentru parintele ce are in ingrijire un copil cu handicap ce necesita tratament pana la 18 ani.
  4. Asistent personal (nu mai are dreptul la facilitatile de mai sus)
  5. Alocatie de stat in cuantum de 200 RON pana la 3 ani
  6. Bilet gratuit de intrare la spectacole, muzee
  7. Buget personal complementar in cuantum de 84 RON.
  8. Gratuitate transport urban pentru copil si insotitor
  9. Gratuitate trans interurban 12 calatorii cu tren pentru copil si insotitor.

IV.

Odata cu certificatul primesti si un document numit “structura-cadru a planului de recuperare”. Aici sunt trecute serviciile la care copilul cu dizabilitati are dreptul. In cazul lui Gruia comisia a hotarat ca este necesara stimularea psihica si recuperare neuropsihomotorie. Pentru noi recuperarea trebuia sa aiba loc la Centrul Crinul Alb. Acolo insa medicii care l-au examinat – din nou – pe Gruia au ajuns la concluzia ca nu are nevoie de nici un fel de terapie. Si cu asta basta.

In ciuda insistentelor noastre, “sistemul” nu a considerat ca Gruia trebuie sa urmeze o terapie adaptata handicapului sau. Mai mult, nu exista nici un fel de consiliere familiala sau sprijin psihologic pentru parinti. Parintii, ajutati uneori de un medic specialist mai inimos, sunt fortati sa caute informatii si cunostinte in afara “sistemului” pentru a-si ajuta copilul sa se dezvolte cat mai armonios si in concordanta cu varsta lui.

Pentru noi faptul ca Gruia are un frate geaman a reprezentat un noroc extraordinar, pentru ca Vlad este un reper permanent in dezvoltarea lui Gruia. Majoritatea copiilor cu probleme nu au insa un frate geaman care sa le fie un ajutor direct si de neinlocuit. Pentru ei “sistemul”, in afara posibilitatii parintelui lor de a ramane 3 ani acasa, nu le ofera nimic.

Avand un geaman care vede si unul care NU vede, situatia noastra vizavi de “sistem” este inca neclara. Urmeaza etape noi, cum e mersul la gradinita, care pentru noi ridica o problema fundamentala. In viziunea aceluiasi “sistem” gemenii ar trebui separati: unul sa mearga la o gradinita speciala pentru nevazatori, iar celalalt la o gradinita “normala”. Cu alte cuvinte, singurul ajutor natural pe care Gruia l-a avut cu adevarat sa dispara.

Advertisements

Faceti cunostinta cu gemenii Vlad si Gruia

Am reusit in sfarsit sa editez greselile de limba la vechiul clip de pe Youtube “Meet Vlad & Gruia” si sa il traduc in romaneste. Acum e incarcat pe Youtube.

Gruia are nevoie de prieteni

Gruia are nevoie de prieteni

gruia_needs-friends

Dupa cum probabil ca stiati [iar daca nu stiati aflati acum] unul dintre baieteii mei gemeni este nevazator. Sufera de dezlipire de retina in urma unei boli numite retinopatie de prematuritate – ROP.

Pana acum cateva luni nu exista tratament pentru boala asta. Acum Gruia si-ar putea recupera vederea cu ajutorul unui tratament cu celule stem in China. Pentru a reusi in lupta lui, Gruia are nevoie de foarte multi prieteni.

Si de multa speranta.

TRU si hermeneutica lui de jurnalist

S-a dus onestitatea. Jurnalismul romanesc e mort. Simbolul partizanatului politic de gazetarie a fost dat afara din presa.  Domnul Traian Ungureanu, acest geniu subcarpatic propasit de nevoie prin Marea Britanie, ne mai spune o data [pentru cine mai avea nevoie] cum vede el jurnalismul autentic:

Şi presa occidentală e inamicul domnilor amintiţi. În Anglia, unde se face, probabil, cel mai bun jurnalism din lume, aproape nu există (scuzaţi expresia!) cotidian fără editorialişti parlamentari. Însă, în Anglia, nimeni nu cultivă confuzia între obiectivitate şi opinie. Obiectivitatea păzeşte ştirile şi atât. Opinia e liberă, trăieşte din interpretare şi nu se măsoară cu rigla. [din ultimul editorial TRU in Cotidianul, 7 martie 2009]  [sublinierea in bold imi apartine]

Pentru toti cei ramasi inca in pestera, care se uita mesmerizati la umbra lui TRU pe pereti, intr-adevar in Anglia exista un jurnalism de foarte buna calitate. Si exista clar o demarcatie intre sectiunea de stiri si materialele de opinie. Insa – spre deosebire de ce isi inchipuie domnul TRU – opiniile exprimate sunt masurate si analizate cu toata seriozitatea in primul rand prin prisma argumentelor aduse si a onestitatii autorului.

Din pacate domnul TRU nu este capabil sa inteleaga acest lucru. Pentru el libertatea opiniei se hraneste din interpretare, in timp ce probabil masurile responsabilizatoare de autocenzura raman subintelese. Or aici greseste domnul TRU cel mai mult, cum aratam acum catva timp in urma, aici si aici. In indelung exersata democratie britanica opinia si-a castigat [si pastrat intacta] libertatea nu prin virtutile ei hermeneutice [pe care de buna seama le are], ci prin forta argumentatiei. Englezii nu l-au cunoscut niciodata pe Moromete, insa nu au uitat niciodata sa intrebe politicosi «Pe ce te bazezi?».

In al doilea rand, onestitatea intelectuala este pentru o opinie ceea ce obiectivitatea este pentru o stire. Nu poti transforma noaptea in zi cu sau fara gratie logoreica si sa ai in acelasi timp pretentia sa te ia lumea in serios. Iar simpla afirmare a culorii steagului sub care lupti nu te scuteste de datoria unei informari corecte. Ca de aia si numai de aia te numesti jurnalist.        

Asa ca in cel priveste pe domnul TRU nu as mai avea decat atat sa spun: e true ca in Anglia se face probabil cel mai bun jurnalism din lume. Dar asta numai pentru ca domnul TRU nu a fost jurnalist acolo.

Care mai e tema?

  1. Elena Basescu, care face ceea ce oricine altcineva ar fi facut, adica se baga in fata, unde oricum ii cedeaza toata lumea locul?
  2. Floricel Achim, spionul tradator de tara si de neam, care ramane in arest pentru o fapta abominabila pe care a comis-o din cauza ca a fost in stare? 
  3. Adrian Nastase, cel servit procurorilor in vazul norodului pe post de exemplificare nationala?
  4. Traian Basescu, care continua sa ramana optimist in privinta crizei, desi altii din afara nu ne vad la fel de bine?
  5. Mugur Isarescu, care slava Domnului nu este Basescu?

Ca nu mai inteleg nimic de cand cu “mediatizarea corectă a procesului în evoluţie, al crizei economice, deci, această mediatizare a crizei [care] a indus populaţiei un sentiment corect.” [din declaratia de presa a lui Traian Basescu, 4 martie 2009]  

Oare tot asa de corect o fi mediatizate si multiplele realizari ale guvernului cel Boc?

Deci gata, baieti, pana aici ne-a fost…

At a time when strong leadership and public trust are needed more than ever, the country’ s squabbling and discredited politicians look hopelessly out of their depth. [din The Economist, The whiff of contagion, 28 februarie 2009]

Nu, nu e vorba de Romania in articolul din The Economist. Se refera la situatia din Letonia. Dar ar putea foarte bine sa descrie si situatia de la noi. Mai ales cand il vezi la televizor pe domnul Prim Ministru Emil Boc explicand ca a fost pacalit [dimpreuna cu tot partidul domniei sale, basca aliatii] de estimarile false ale lui Tariceanu. Carevasazica domnul Emil Boc era onest cand promitea marea cu sarea in campanie, doar se baza pe ce stia de la adversarii politici!

Aflu mai nou ca domnul Pogea coace nu-stiu-ce impozit forfetar. Pai sa fie si sa se faca, poate asa facem noi tabula rasa daca criza rateaza. La altii criza e o incercare formidabila de testare a curajului politic si a competentei, la noi este doar o scuza, o lunga si neintrerupta scuza, pardon domniilor voastre…


Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?