Posts Tagged 'PD-L'

Alo, domnule presedinte, pe Dumneavoastra nu va trage nimeni de maneca?

Poate ca problema nu ar fi fost atat de grava daca, ducandu-si in mod public decizia la indeplinire, Theodor Stolojan ar fi produs o explicatie plauzibila. Or Stolojan nu a dat nici un fel de explicatie. Responsabil pentru acest esec nu poate fi decat – din nou – unul singur: Traian Basescu.

Despre retragerea lui Theodor Stolojan de ieri de-abia a inceput sa se scrie. Sa iei o astfel de decizie la numai patru zile de la nominalizarea lui Basescu pentru un mandat de patru ani  [“si nu un mandat fractionat” – “precizare care sa inlature orice dubiu” Basescu dixit] si la doar cateva ore de la semnarea Parteneriatului PD-L/PSD trebuie sa fii din doua una: ori incredibil de neserios ori fortat de un motiv foarte grav.

Incercam sa intelegem ce s-a intamplat si stabilim cauzele dandu-ne cu presupusul. In lipsa unei explicatii acceptabile, motivul care l-a determinat pe Stolojan sa isi depuna mandatul ar putea fi orice. Ar putea fi frustrarea de om prins la mijloc intre Cotroceni si partide sau, la fel de bine, ar putea fi depresia sa mai veche, care a recidivat. Speculam la maxim si nimic din ce se intampla pe scena politica nu este in stare sa ne dea un raspuns.

Si totusi este vorba despre o functie extrem de importanta in stat. Nu este posibil sa tratam cu lejeritate sau sa banalizam retragerea lui Stolojan, doar pentru ca s-a mai intamplat o data sau pentru ca lumea il considera in general un om slab. O explicatie publica este absolut necesara. Daca Theodor Stolojan nu poate sau nu vrea sa dea aceasta explicatie, atunci este de datoria lui Traian Basescu, cel care l-a nominalizat, sa produca una. Nu doar “sa ia nota”. 

Preşedintele Traian Băsescu: Nu doresc să vă explic eu motivele pe care dânsul le-a invocat. Este problema dânsului. Eu iau notă de actul instituţional al depunerii mandatului. [extras din Conferinta de presa de la Cotroceni, 15 decembrie 2008]

Retragerea nu este doar “problema dansului [a lui Stolojan]” – asa cum sugereaza presedintele. De ceva vreme incoace Traian Basescu nu scapa nici o ocazie sa isi afirme [direct si prin interpusi] dreptul sau discretionar de a numi primul-ministru. Prin exercitarea acestui drept iti asumi insa automat raspunderea politica pentru persoana nominalizata. Pentru ca ii acorzi responsabilitatea formarii guvernului. Nu este loc de joaca aici.

Dam cu pietre in Theodor Stolojan si ne facem ca nu vedem ca nu el, ci Traian Basescu recidiveaza. Dupa ce acum doi ani recunostea public ca numirea lui Calin Popescu-Tariceanu a fost o greseala, astazi presedinte rateaza din nou in aceeasi atributie indelung clamata pentru sine. Intrebarea cat de competent este presedintele Basescu in desemnarea primului-ministru ar trebui pusa in discutie publica din nou. Insa de catre cine?

O criza cu budigai si un premier cu nabadai… sau invers, ca nici eu nu mai stiu

Incep de la coada si va spun direct concluzia: va fi foarte greu pentru toata lumea.

Lui Traian Basescu ii va fi greu sa reia temele sale preferate [sistemul ticalosit, coruptii, oligarhii] fara sa penalizeze colateral si PD-L ul. Plus ca va trebui sa joace altfel decat in mandatul lui Tariceanu pentru a nu-i victimiza pe social-democrati. Scandalul politic va fi principalul sau dusman.

Despre viata in coalitia “pentru Romania” ce sa mai vorbesc! Tot ni se serveste exemplul german [sau cel austriac] ca argument: domnii care fac asta ori nu stiu ori trec sub tacere faptul ca partenerul senior [care are cancelarul] din coalitie este intr-o pozitie mult mai avantajoasa decat celalalt partener. Pentru SPD-ul german viata de coalitie alaturi de CDU si Angela Merkel este foarte grea si s-ar putea sa se lase cu urmari electorale serioase la urmatoarele alegeri federale. Asadar: departe de a fi un “parteneriat”, marile coalitii sunt un macel permanent dus in surdina.

Social-democratii romani nu ar trebui sa se astepte la altceva, mai ales ca Romania nu beneficiaza de luxul unor relatii corecte intre partide si de un mediu public cu standarde inalte, cum este cazul in Germania. Intrarea la guvernare va fi de folos doar unor lideri ai partidului, nu si partidului in intregul sau. Mobilizarea propriului activ [ma refer la “activul naiv”, cel care militeaza pentru partid din convingere] va deveni iarasi o mare problema, in lipsa unui mesaj clar anti-Basescu. Chiar daca PSD va avea un candidat prezidential, lansarea sa in campanie va fi facuta prea tarziu pentru a avea vreun efect. Singura speranta ramane pentru PSD opozitia interna.

PD-L la randul sau se expune unor riscuri foarte mari, care s-ar putea sa fie mult mai costisitoare decat in cazul unui guvern minoritar. In primul rand faptul ca PD-L se asociaza cu PSD fara a avea o identitate ideologica bine sedimentata [nici nu poate exista comparatie in acest sens cu crestin-democratii germani] face si mai problematica [decat este deja] pozitionarea PD-L ca partid dominant pentru electoratul de dreapta. Liberal-conservatorismul va mai trebui asadar sa astepte [bad news pentru Valeriu Stoica]. In al doilea rand asocierea PD-L cu PSD-ul inseamna renuntarea de buna voie la singurele teme politice care diferentiau cu adevarat pe liberal-democrati de social-democrati: justitia si apararea drepturilor proprietarilor. In ciuda dimensiunii sale, PD-L ar putea ajunge – fara identitate precisa si fara un mesaj clar – un partid-balama intre PSD si liberali.  Un singur lucru va face PD-L cu foarte mare usurinta: adaptarea mesajului. Un argument in plus pentru scenariul cu partidul-balama. In plus, PSD va putea oricand santaja PD-L cu PNL-ul din parlament.

Pentru PNL despartirea de tita puterii s-ar putea sa fie mai mult decat o simpla intarcare politica. Vor trebui sa treaca pe energii neconventionale si sa isi motiveze electoratul nou castigat altfel decat pana acum. O parte din electoratul traditional s-ar putea intoarce la liberali, dezamagit de aventura PD-L. Va depinde insa foarte mult de performanta lui Basescu pana la alegeri si de capacitatea PNL de a prezenta foarte devreme un candidat serios pentru prezidentiale. Cine va dori sa castige impotriva lui Basescu va avea nevoie de o campanie sustinuta. Neclaritatile de mesaj ale PD-L vor putea fi folosite de liberali pentru a convinge parte din electorat ca viitorul guvern PD-L-PSD este de fapt un guvern de stanga. Sa nu uitam ca marirea salariilor profesorilor va fi inca de la inceput pe masa guvernului [nu asa a promis Basescu?].  

Va fi greu pentru economie – o stie toata lumea. Pentru criza din 1929 a fost nevoie de 4 ani sa poata fi conceput un plan pentru a fi combatuta: cam atat dureaza si un mandat guvernamental. Speranta ca pe noi ne va ocoli criza e pur si simplu prostie crasa. Vor fi mai multe falimente si mai multe disponibilizari decat vor vrea guvernantii sa admita sau ‘bugetele de familie’ sa suporte. Toate acestea in conditiile in care emigratia nu va mai fi o supapa de presiune sociala. Ba chiar din contra: multi romani se vor intoarce in tara, fortati de situatia economica de pe tot continentul.

Vom avea cu totii de pierdut. Pierdem deja [sau pierdem in continuare] – fara sa ne dam seama. Au trecut 4 ani de cand Traian Basescu spunea “Ce blestem pe poporul asta ca la 16 ani dupa revolutie a ajuns sa aleaga intre doi fosti comunisti!” La 20 de ani de la revolutie premierul propus de Traian Basescu este tot un “fost”. Bolnav si la chiloti.

Asadar blestemul e bine merci si functioneaza.

Gura pacatosului adevar graieste in Cotidianul

In Cotidianul de astazi din nou cineva incurca borcanele. Domnul Ioan Talpes e trecut pe prima pagina la “victorii soc”, dar nu in contul PD-L, unde a candidat, ci la PSD+PC. Poate n-o fi fost o greseala, ci o malitiozitate?! Ca oricat as incerca tot nu pot sa cred ca tocmai Ioan Talpes e pentru cei de la Cotidianul un necunoscut oarecare.

cotidianul_talpes

Ce-or fi avut insa cu Oana Mizil pe care au botezat-o Niculecu?

Programul PD-L anti-criza are nevoie urgenta de-o expertiza…

Aceasta nu este o postare de campanie. Pe cuvantul meu. Chiar ma bucur ca incep si partidele de la noi sa se preocupe de perioada post-electorala. Mai ales ca de criza nu vom scapa. Daca mai exista vreun dubiu. 

Cand insa citesc ce propun partidele [in speta de fata PD-L] ca solutii pentru strunirea crizei economico-financiare ma dezumflu rapid. Trecand pe reeepede inainte peste faptul ca PD-L vrea sa inceapa cu reforma administratiei publice [adica descentralizare – cand in atare conditii fix descentralizare nu iti trebuie] si ca in primii doi ani de mandat guvernamental promite sa obtina nici mai mult nici mai putin decat “rezolvarea tuturor dosarelor privind restituirea proprietatilor confiscate abuziv, pentru deblocarea si introducerea acestora în circuitul economic” [frumos, dar ce legatura o fi avand asta cu criza?!], ajungem binisor si la partea cu prevenirea tensiunilor sociale. Unde ma astept ca PD-L sa aiba succes suta la suta.  

Prevenirea pierderii locuintelor construite cu credite datorita cresterii costului acestora

Formarea unui fond pentru interventii de urgenta în cazul proprietarilor de locuinte finantate prin credite, care sunt în pericol de a le pierde datorita incapacitatii de plata determinata de cresterea costului creditului. Eligibili vor fi persoanele cu venituri sub media pe economie.

De ce o sa aiba PD-L succes? Pai cati proprietari de locuinte finantate prin credit cunoasteti voi care sa iaba venituri sub media pe economie? Macar unul, poate?

Omnia mea mecum porto a ajuns motto-ul Elenei Udrea

Via Nenea Lars [sa ne traiasca!] aflu ca Elena Udrea are site nou, cu poza intr-o tata [pentru diacritice mergeti la Nenea Lars]. Intr-adevar, se vede prin camesuta ceva ceva, de-ajuns pentru mia de vizitatori zilnici de pe blogul dumisale.

Socul meu e insa cand dau cu ochii de motto-ul care troneaza sub numele Elena Udrea [o fi oare marca inregistrata la OSIM?]: Omnia mea mecum porto. Adica “tot ce detin port asupra mea”. Inteleg unde a vrut sa bata Nenea Lars, dar totusi: oare nu i-o fi rusine doamnei sa isi faca dintr-o vorba asternuta pe hartie de Seneca cel Tanar ditai motto-ul de campanie online? Si oare nu le-o fi fiind rusine la aia de se uita in toata ziua la site-ul “politicienei” de insasi rusinea lor, ca se da madama drept simbol de modestie si de stoicism, si ei continua sa puna botul?

Sau o fi vorba de o aluzie [sa vezi cat de inteligenta!!!] la ce anume purta cu el Stilpon in istorisirea lui Seneca:

iustitia, virtus, prudentia, hoc ipsum, nihil bonum putare quod eripi possit” [justitia, virtutea, prudenta, insusi faptul ca nimic de valoare nu ar fi putut fi luat/furat]…
[Creditele merg aici] 

Ciudat este ca Elena Udrea foloseste acest motto fara sa inteleaga in ce context este el valabil: dupa o mare infrangere, cand toata lumea alearga sa isi salveze de la jaf si distrugere bunurile lumesti. Ei, bine, eu chiar ii urez doamnei Udrea ca motto-ul cu pricina sa se adevereasca. For what it’s worth, ce are dumisale la purtator [chiar daca se vede abia-abia prin despicatura camesii] e un bun de foarte mare valoare [mai corect: bune, ca e doua].

A citit cineva programul de guvernare al PD-L?

Cine a scris, frate, programul asta de 110 pagini [in MS Word, cu Times New Roman, marime 12pct]? Ce e scris in el insa te lasa masca. Parca e conceput de cineva de la un minister. Cine a lucrat in domeniu stie la ce ma refer. Numai ca “darea asta de seama” [ca nu poti sa-i spui altfel] nu spune nimic la nimeni, noi astia oamenii normali, fara pretentii de IQ birocratic. Ete ce ditamai exemplul am gasit, fix in deschiderea “operei de arta”:

Decalajul înregistrat între creşterea economică relativ înaltă şi viaţa de zi cu zi a cetăţenilor se reflectă în principal în:

1. Nivelul relativ scăzut al productivităţii muncii şi al competitivităţii economice;
2. Progresele slabe în ceea ce priveşte dezvoltarea infrastructurii de transport şi comunicaţii, infrastructura educaţională şi de sănătate publică, infrastructura rurală, infrastructura agricolă;
3. Întârzieri şi discontinuităţi în ce priveste reforma din învăţământ şi sănătate;
4. Accentuarea diferenţelor în ce priveşte calitatea vieţii între mediul urban şi rural, între centrele şi periferiile urbane;
5. Polarizarea artificială a veniturilor populaţiei determinată în principal de evaziunea fiscală şi economia subterană în general. [din Programul de Guvernare al PD-L (2009-2012)]

De remarcat finetea observatiilor despre “cresterea economica relativ inalta” si “nivelul relativ scazut al productivitatii”. Precum si “polarizarea artificiala a veniturilor populatiei” din cauza “…economiei subterane in general“. As vrea sa imi explice si mie cineva cum s-au polarizat artificial veniturile datorita economiei subterane? Cum adica, aia bogati – care acum sunt si mai bogati – au ajuns in halul in care se afla de bogatie pentru ca si-au facut averile in economia subterana “in general”?

Bai, cap patrat care ai scris ineptiile astea, pai tu nu ai habar de nici o culoare despre CUM SE FACE O DECLARATIE POLITICA [da, caps lock inseamna ca tip, de nervi!!!]!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

P.S. Dupa ce cititi cele 110 pagini putem sa stam de vorba. Dar tot nu ma pot abtine sa nu spun ca distractia e maxima abia pe la final, unde este trecuta toata contabilitatea dinamicii indicatorilor macroeconomici. Mama, am reusit sa ma plictisesc pe mine insumi cu fraza asta…

Puterea mogulilor din Romania e egala cu 12 evenimente Big Bang

Redau mai jos comentariul lui Treebeard la postarea mea anterioara despre: PC peste Traian Basescu, preoti si guvernul PD-L. Gasesc comentariul [in special cifrele] foarte interesant si imi place si critica lui. Chiar daca eu sunt cel criticat.

 

Dromichaetes, compari mere cu himere si vrei restul in obleti.

Sunt o multime de factori care influenteaza cifrele respective:
– traficul fiecarui site
– polarizarea vizitatorilor sugerata de Bleen
– formularea titlului articolului – cea de pe Antena3 e prezentata din start ca o pseudo-stire
– cat de mult s-a scris anterior despre subiectul respectiv
– cat timp de expunere a avut fiecare stire pe prima pagina a site-ului, pozitia in pagina, cat spatiu a ocupat fiecare, cat de mare era fontul din title, daca au avut sau nu poze..
– cat timp de expunere a avut fiecare la categoria “alte stiri”, precum si vizibilitatea acestei sectiuni pe pagina
– densitatea de text de pe prima pagina

Totusi, se poate observa ca stirea cu Basescu umilit de aranjamentul dintre PDL si Vadim apare pe amandoua site-urile si are 1854 vizionari pe Relitatea si 423 vizionari pe Antena3. Ignorand ceilalti factori, rezulta ca Realitatea are un trafic de 4.4 ori mai mare decat Antena3. Prin urmare se poate presupune ca daca Antena3 ar avea un trafic egal cu cel al Realitatii, adica de 4.4 ori mai mare, stirea respectiva ar fi avut 2230*4.4 vizionari, adica 9812.

Daca ajustam cu un factor de 25% bias-ul introdus de prezentarea stirii de pe Antena3 si inca 50% cel legat de noutatea subiectului, rezulta ca teama de moguli e de 12 ori mai mare decat de experimentul de la CERN, sau, reformuland, obtinem ca puterea mogulilor din Romania e egala cu 12 evenimente Big Bang.

Iata cum functioneaza, draga dromichaetes, arta concluziilor pe care nu poti sa te bazezi.


Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?