Archive for July, 2008

Sever Voinescu, iti urez succes!

Avem nevoie de oameni care cred in ceva diferit de profitul personal. Sper sa ai succes in ce ti-ai propus. Mai sper ca mai degraba sa te inseli in oameni, decat in principii.

Celuilalt Apostol nu ii urez nimic. Chiar nimic.

Advertisements

Solutii scumpe si foarte scumpe care sa justifice de ce Bucurestiul este un oras scump

1. amendarea la sange a soferilor care parcheaza masinile pe trotuar 2. amendarea la sange a soferilor care parcheaza neregulamentar [in locuri interzise, ex. pe trotuar] sau necorespunzator [masina pusa stramb, cu roata pe bordura, fara respectarea marcajelor etc.] pe carosabil [e o solutie scumpa pentru ca presupune locuri de parcare noi si existenta unor agenti de circulatie care sa dea amenzi dure];

2. interzicerea cablarii supraterane [e o solutie foarte scumpa pentru ca presupune ca toate cablurile de internet, telefonie, televiziune etc. sa fie ingropate in tuneluri de serviciu];

3. scoaterea super- si hipermarketurilor in afara orasului [e o solutie scumpa pentru ca presupune relocarea celor deja existente in oras];

4. amendarea la sange a santierelor sau siturilor de constructii care polueaza atmosfera cu praf [e o solutie scumpa pentru ca presupune tehnici mai costisitoare pentru bariere de praf si existenta unor agenti de mediu care sa isi faca cu adevarat treaba]; 

5. reducerea proportionala de impozite si taxe pentru cei care infiinteaza si/sau intretin spatii verzi [e o solutie scumpa pentru ca micsoreaza incasarile la bugetul primariei];

6. interzicerea lucrarilor la infrastructura pe timpul zilei [e o solutie scumpa pentru ca presupune lucrul in schimburi de noapte];   

7. …[mai adaugati si voi]…

n. controlul strict si aplicarea corecta a legii in toate cazurile de mai sus

Despre informatori, vine morale si responsabilitate – again

Horia Roman Patapievici:
Draga Herta, permite-mi in incheiere sa-ti spun ca problema de fond ridicata de scrisoarea ta nu este condamnarea prezentei la Berlin a doi fosti informatori ai Securitatii, ci este absenta unui raspuns de principiu la intrebarea pe care indignarea ta o face sa para si imorala (pentru ca ar parea sa tina partea informatorilor: nu, nu le tin partea), si inutila (pentru ca discutia pare deja transata: nu e): ce facem cu informatorii care nu sunt de resort penal? Informatorii care nu ocupa functii oficiale in stat si care si-au recunoscut colaborarea cu Securitatea (de bine de rau ori total; cu demnitate ori ba; deschis ori piezis; sincer ori arogant; etc.)? Le restrangem drepturile? Ii discriminam social? Ii trimitem la „munca de jos“? Ii izolam? Daca sunt scriitori, le interzicem dreptul de semnatura? Ce trebuie sa le facem, noi, virtuosii, lor, pacatosilor?
[SENATUL EVZ: Ce ar trebui sa facem cu informatorii?, 24 iulie]

Raspunsul [posibil/absolut necesar/in orice caz cerut]:
Le intoarcem spatele. Doar atat.

P.S. Am reflectat mult la acest episod. Este dureros ce s-a intamplat. Dureros pentru oameni ca Herta Müller ca trebuie sa se indigneze la nesfarsit. Dureros pentru HRP [ca om de cultura si ca director al ICR] ca trebuie sa raspunda acestei indignari. Sufleteste poti fi de partea unuia sau altuia. Insa nu ai dreptul sa ocolesti problema responsabilitatii. A responsabilitatii personale inaintea responsabilitatii publice. Regret ca HRP a ales sa puna in fata lipsa unei “raportari publice”, de sistem, fata de informatori.

Ce spune el de fapt poate fi tradus in felul urmator: de fapt, draga Herta Müller, prezenta unor informatori dovediti la o manifestare a ICR la Berlin nu este condamnabila, pentru ca nu putem condamna atat timp cat nu avem un raspuns de principiu. Nefiind condamnabila, atunci nu poate fi vorba nici de vreo responsabilitate, personala [a mea, Horia Roman Patapievici], institutionala [Institutul Cultural Roman] sau de vreun oarecare alt fel.

Domnule Patapievici, cine isi asuma responsabilitatea? Wer übernimmt dafür die Verantwortung, Lieber Horia Patapievici?

Aceasta este intrebarea pe care i-o adresa Herta Müller lui Horia Roman Patapievici intr-o scrisoare deschisa  [aviz celor atenti la detalii] intitulata “Turnatori la Scoala de Vara”, aparuta pe 17 iulie in Frankfurter Rundschau.

Pentru cei care au citit articolele din presa romaneasca din ultimele doua zile [aiciaici si aici] despre scandalul Scolii de Vara de la Berlin organizate de ICR si nu au acces la articolul scris in limba germana al Hertei Müller din Frankfurter Rundschau redau mai jos cateva fragmente. Horia Patapievici raspunde astazi cu “Perspectiva falsa si rauvoitoare” in Evenimentul Zilei. De fapt, HRP raspunde articolelor din presa romaneasca. Pentru ca Hertei Müller va trebui sa ii explice altceva [sau altcumfel]. Comparati va rog mai jos:

Horia Roman Patapievici:
“Asa cum nu face judecati asupra formulelor estetice propuse de artisti, ICR nu face judecati morale asupra ideologiei ori convingerilor lor.”
[22 iulie, Evenimentul Zilei] 

Herta Müller:
“Isi inchipuie ICR ca traieste pe o alta planeta, pe care nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala a stiintei? Ce este un intelectual in Romania de astazi? Ce s-a intamplat cu promisiunile Romaniei la intrarea in UE?

ICR din Berlin este imaginea [Schaufenster=vitrina] Romaniei in Germania – si se prezinta ca o imagine a trecutului care nu mai trece. Cine isi asuma responsabilitatea pentru asta?”
[17 iulie, Frankfurter Rundschau]

Dupa ce standarde masuram raspunsul lui Patapievici? Tema reuniunii de la Berlin [exceptionale, dupa cum tine sa sublinieze HRP] este: “Germania si Romania: Transferuri academice, culturale si ideologice”. Cei doi referenti reclamati pica testul la cel putin doua tipuri de transferuri: academice si ideologice. Mai ramane transferul cultural. Avand insa in vedere reactia din Germania, nu m-as grabi sa il vad ca exceptional.

P.S. Tot pentru doritorii de detalii, textul articolului scris de Richard Wagner il gasiti aici. Din pacate cadrul in care si Richard Wagner si Herta Müller isi publica protestul fata de ICR este intraductibil. Ar trebui sa cunosti dezbaterea germana despre Stasi si atitudinea publica germana fata de turnatori. Pentru a intelege de ce Herta Müller afirma ca prezenta fostilor colaboratori ai Securitatii la reuniune este o bataie de joc la adresa invitatilor germani, un fragment din scrisoarea sa ar putea fi de ajutor: 

“In Germania s-a discutat ani in sir despre problema turnatorilor Stasi, si au fost trase consecinte in toate domeniile: fostii turnatori nu pot ocupa functii la universitati, ziare sau in institutii culturale”.

Buuuun, acum cine ii raspunde?

In sfarsit, putem avea o discutie! Citesc cu mare satisfactie un articol semnat de Mihail Neamtu despre Capitalismul pe intelesul tuturor. Desi articolul este plin de termeni insuficient clarificati [oikos e inteles de autor ca gospodarie personala sau ca grup social?!] si expresii goale de sens [ce e aia “sindicalizarea cinica a gandirii politice de stanga”?!]  – care toate trebuie puse pe seama entuziasmului intelectual al autorului – teza lansata de comentator este cat se poate de interesanta:

Chiar daca risca glisajul intr-o zonă mai putin populara, dreapta romaneasca are nevoie de radicalitate.

Pe care radicalitate eu o inteleg – din articol – ca avand legatura cu demonstrarea “falimentului iminent al politicilor de tip asistential si a falsitatii etice a oricarei comunitati business preocupata mai ales de contractele cu un stat slab, centralizat si corupt”, doua subiecte de denunt [politicile de tip asistential si contractele cu un stat slab, centralizat si corupt] pe care autorul le vede in mod organic legate intre ele. 

Ca oikos-ul plin de virtuti al micului intreprinzator sufera de pe urma unui stat slab, centralizat [a se citi unde resursele sunt controlate politic] si corupt tine de domeniul evidentei. Nu cred ca stanga a avut aici o altfel de pozitie. Reforma statului a facut parte – daca am judeca strict ultimii nostri 20 de ani de tranzitie – din chiar activitatea politica zilnica [numind-o destructurare, restructurare, privatizare etc.], fiind asimilata ca atare de retorica politica generala. Si stanga si dreapta s-au luptat pentru a impune propria versiune [adesea superficiala] de reforma a statului. O diviziune ideologica pe simpla existenta [sau absenta] a reformei statului din bagajul de teme politice al partidelor politice pur si simplu nu este posibila la acest nivel. Tema capata relevanta ideologica abia daca sapam in subiect mai mult. 

Ce tine iarasi de domeniul evidentei este faptul ca oikos-ul competitiv, curajos si creativ al gospodarului “harnic in propria ograda” se deosebeste net de cel al beneficiarilor celei de-a 13-a pensie [care nu ar promova decat chiulul]. Aici insa autorul isi pierde onestitatea pentru ca presupune din start o judecata calitativa, intrinseca, iar nu una rezultata din ratiuni istorice intre cele doua oikoi [de asta data intelese ca grupuri sociale]. Cu alte cuvinte, bunicile si bunicii nostri, care au lucrat o viata intreaga in CAP pe zile-munca, sau cei care au iesit la pensie in inflatia uriasa de dupa 1990 ar fi vinovati de propria lor vina, fiind victime ale propriilor lor alegeri. Generalizand, daca e sa ne gandim la toti asistatii, toate persoanele impinse de tranzitie la marginea societatii din neadaptare sau lipsa de sansa ar fi structural si iremediabil calitativ respinse. 

Or diferenta dintre o judecata calitativa si una istorica se reflecta in nivelul responsabilitatii politice asumate. De aici rezulta “populismul” condamnabil al stangii. Si tot de aici rezulta nevoia de radicalitate a dreptei romanesti, adica prioritatea pentru “educarea publicului la scoala prudentei antietatiste, a competitiei, a curajului individual, a creativitatii organizate si a ingenuitatii motivate”. Nu e asa, domnule cercetator?

IonIliescustrikesagain sau despre cum lupta Ion Iliescu cu istoria

Da, Ion Iliescu spune lucrurilor pe nume. Din nou:

… cred ca un partid ca PSD are datoria sa-si contureze limpede, pe deoparte fizionomia sa ideologica – ca partid de stanga, cu o politica ancorata in realitatile romanesti si adaptata la evolutia stangii europene, iar pe de alta parte, militantii si liderii sai sa fie credibili, sa stie sa castige increderea acelora pe care vor sa ii reprezinte, atat prin consecventa ideilor, principiilor pe care le apara si le afirma, cat si prin exemplul personal de comportament – prin decenta, corectitudine si modestie !  *

[ * din Discutii, 20 iulie, la el pe blog]

Revin asadar cu intrebarea datatoare de dureri de cap: ce mostenire lasa Ion Iliescu in urma sa?

Raportul IPP si parlamentarismul la noi

In sfarsit am citit raportul IPP. M-a ajutat substantial sa inteleg mai bine activitatea parlamentarilor pe care ii avem [dandu-mi posibilitatea sa reflectez  asupra modelului de parlamentar care ne trebuie]. Analiza IPP arata in buna masura importanta pe care o acorda partidele si politicienii parlamentului. Sfatul meu: daca aveti timp cititi tot raportul pana la capat pentru ca merita. In plus veti remarca mai usor distorsiunile din presa referitoare la subiect.  

Criteriile alese de IPP nu sunt exhaustive [in raport scrie ca exista pentru asta motive obiective], sunt insa semnificative. Dintre toate criteriile folosite [1. prezenta la vot in plen si prezenta in Birourile Permanente, 2. numarul de initiative legislative coroborat cu rata de insucces, 3. numarul de interpelari si intrebari si 4. loialitatea] mi-a trezit interesul in special numarul de interpelari si intrebari, un criteriu caruia nu ii dadusem pana cum atentia cuvenita, desi are virtuti evidente: este expresia legaturii directe a parlamentarilor cu circumscriptia electorala. 

In goana noastra dupa senzational si dupa notorietate [notorietatea altora] avem tendinta sa uitam ca interpelarea si intrebarea de la tribuna parlamentului sunt printre cele mai indemana instrumente de control a puterii. De ce aceasta activitate nu este atunci atat de vizibila si mai ales de ce liderii partidelor [in sens general] nu folosesc prea des acest instrument? In acelasi timp starea de fapt relevata de studiul IPP scoate in evidenta modul deficitar in care ne alegem criteriile pentru a judeca parlamentari ce nu se disting prin notorietate [prezenta mediatica].

Redau doua dintre concluziile raportului IPP care sunt semnificative pentru ce am scris mai sus: 

Liderii de Grup parlamentar lipsesc foarte mult, inclusiv de la sedintele Birourilor Permanente, unde sunt adesea inlocuiti de vicelideri. Explicatia pentru care acesti parlamentari detin aceste functii fara a indeplini obligatiile care tin de pozitia respectiva pare sa tina mai degraba de accesul lor la resursele aferente functiei.  

Clasamentul deputatilor care au adresat cele mai multe intrebari si interpelari guvernului, deci care sunt, teoretic, mai interesati de problemele din circumscriptiile lor, este de asemenea  dominat de parlamentari a caror activitate este foarte putin mediatizata…

* nota mea: ce lipseste, cred, studiului IPP este o analiza comparativa a loialitatii liderilor/viceliderilor [cand liderii au votat diferit fata de majoritatea grupului pe care il conduc], pentru ca ar fi un argument puternic pentru incapacitatea grupurilor parlamentare ** de a-si controla reprezentantii.

** nota mea: am scris grupuri parlamentare, si nu partide [IPP: “Partidele par că nu isi mai pot controla reprezentantii si de multe ori actiunile acestora sunt imprevizibile.”] pentru ca indicatorul loialitate masoara activitatea din parlament si nu prestatia politica din cadrul partidului. In opinia publica romaneasca nu exista o distinctie suficient de clara intre partide si aripa lor parlamentara [grupurile partizane], desi au existat in trecut cazuri intens mediatizate care au aratat prezenta unui conflict intre cele doua entitati [vezi motiunea PSD din toamna 2007]. Desi este la fel de adevarat ca de cele mai multe ori loialitatea parlamentara [indicatorul IPP] si loialitatea fata de partid sunt complementare [dar nu se suprapun].


Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?