Posts Tagged 'Politice'

Mihail Neamtu iar scrie prostii cu intentie

Care este chintesenta socialismului?

În termeni politici: ceaţă decizională şi fugă de responsabilitate. Pe plan economic: taxare aspră şi redistribuţie masivă a veniturilor. Psihologic vorbind: timiditate colectivistă şi imobilitate intelectuală. Sub raport moral: materialism orb, invidie egalitară şi elan autovictimizant. [Stangismul Triumfator, in Cotidianul]

Ce scrie Mihail Neamtu intra fara indoiala la categoria “Cum sa discreditam istoria”.

Am mai spus intr-o postare despre scrierile lui ca ridica o problema fundamentala: confunda [chintesenta cu aparenta], generalizeaza [au existat doar doua partide PSD si PRM in tranzitie?] si distorsioneaza [istoria]. Nici macar nu o pot pune pe seama teribilismului [varstei]. Nuuuuuu. Mihail Neamtu scrie ce scrie cu intentie.

Pai cand uiti asa din intamplare de perioada 1996-2000 si bagi sub pres consecintele unei guvernari care a dus la distrugerea unui partid istoric [si autentic de dreapta] si a facut posibila ascensiunea inimaginabila a PRM in parlament si la prezidentiale, e imperativ sa vorbesti de socialism continuat prin mariajul dintre social-democrati si nationalisti ca de o tara perpetuata neintrerupt pana in 2005, cand – vezi bine – “orientarea ferm procapitalista” a reprezentat o ruptura clara cu trecutul…

Despre rolul “alternativei” PD-L si a farului calauzitor Traian Basescu in toata istoria asta trecuta si fumata nici nu se mai cade sa vorbim… 

Adrian Nastase versus G.I.C.Ă. sau despre campania negativa revisited

Cam in perioada in care spatiul public romanesc se umfla ca laptele in fiert de ciuda imunitatii lui Nastase eu scriam despre posibilitatile oferite de noul sistem de vot si despre exigentele conducerii unei campanii electorale, mai ales daca esti un candidat-vedeta. Prevedeam atunci – si nu ma inselam – ca noul sistem va duce [in buna traditie damboviteana] la o reconsiderare a meritelor campaniei negative pentru eliminarea unor candidati din cursa pentru parlament. E drept, cand scriam Kramer vs. Kramer ma gandeam mai curand la forme de activism cetatenesc, la actiuni spontane [sau coordonate] ale alegatorilor intr-o anumita circumscriptie electorala.

Astazi insa sunt tot mai inclinat sa cred ca partidele [in ciuda blaturilor anuntate sau denuntate prin presa] incep sa inteleaga oportunitatea uriasa pe care le-o ofera votul uninominal si incearca tot mai mult sa profite de ea: scoaterea adversarilor importanti din joc. Vom asista asadar foarte probabil la o adevarata vanatoare de “trofee” de genul lui Adrian Nastase. Cu alte cuvinte, o lectie pe care am tot repetat-o in ultimii doi ani de zile pe la diferite intalniri de specialitate, va incepe sa fie aplicata:

Pentru ca tu sa castigi trebuie ca adversarul tau sa piarda. [desi in cazul lui Nastase, in treacat fie spus, s-ar putea ca judecata sa se aplice inclusiv in propriul partid] 

De aici si pana la elaborarea unei strategii de partid pentru targetarea unor adversari politici nu mai este decat un pas. Ce se intampla la Mizil e mai mult decat graitor, unde campania negativa a candidatului PD-L impotriva lui Adrian Nastase este sustinuta intr-un mod organic de virale si de articole dedicate din blogosfera. Cu alte cuvinte Nastase “beneficiaza” de tratament premium [strategie de partid + activism cetatenesc]. Cam ca in imaginea de mai jos:

Cum definim blogosfera politica

Cum defineste Technorati blogosfera activa:

The ecosystem of interconnected communities of bloggers and readers at the convergence of journalism and conversation.

Ma intereseaza definitia asta din perspectiva blogurilor politice. Nu pot observa decat o legatura foarte firava cu jurnalismul [reporting – definitia ingusta, pentru ca exista articole de opinie si in mainstream media], cel putin pentru o parte dintre bloguri. Blogurile politice sunt in majoritatea lor bloguri de opinie, pentru ca preiau stiri, comenteaza/interpreteaza si educa [formeaza opinii]. Sa luam bunaoara chiar cazul blogurilor scrise de jurnalisti de pe politic, cum este blogul lui Doc sau blogurile de pe Cotidianul [Patrasconiu, Lucescu]: si aici accentul nu cade pe transmiterea de stiri, ci pe citarea [link catre articol] in context si dezvoltarea lor impreuna cu readershipul.

In definitia data de Technorati s-ar incadra mult mai bine blogeri de tipul lui Cristi Sutu sau Iosif Buble. Blogul este in cazul lor un fel de extensie in virtual a activitatii profesionale. Dar nici ei nu ajung la acelasi raport intre stire si comentariu ca Huffingtonpost.com :).

Update: In definitia data de Technorati [Day 1: Who are the bloggers] mai este si impartirea blogurilor in cele trei categorii: personale, profesionale si corporate. Impartirea asta ajuta foarte mult in cazul blogurilor politice, pentru ca identifica la un nivel primar obiectivele lor meta:

  •  
    • Personal: blog about topics of personal interest not associated with your work
    • Professional: blog about your industry and profession but not in an official capacity for your company 
    • Corporate: blog for your company in an official capacity

PC peste Traian Basescu, preoti si guvernul PD-L

Stau si ma intreb daca romanii chiar sunt interesati de temele cele mai arzatoare al politicii romanesti. Asa ca intru pe Realitatea.net si vad:

Arunc o privire si la Antena 3, pe site-ul beta [optimizat]:

Bun, acum nu stiu exact care e “metodologia” fiecarui site, insa presupunand ca datele sunt de buna credinta am de ales intre doua concluzii:

Ori A). Partidul Conservator a reusit zilele acestea o performanta mediatica, ori B). Romanii sunt interesati mai degraba de conflictul tratat tabloid [sfarsitul lumii, acuzatiile lui Basescu], unde nu au o miza politica directa si nemijlocita, decat de compozitia unui posibil guvern PD-L sau de votul uninominal [unde miza politica e evidenta].

Avand in vedere ca vorbim de mediul online, cred ca s-a ales praful si pulberea de teoria conform careia mai multe mijloace de informare si mai diversificate conduc la un public mai educat. Iar diferenta mare de scor intre prima stire cea mai citita si urmatoarele pe ambele site-uri pare sa sustina aceasta idee.

Daca tinerii nostri politicieni ar sti macar atat…

Dan Selaru iar nu are ce face si scrie un material trasnet despre ideologiile politice. Nu poti fi de acord cu tot ce trece Dan acolo in inventarul doctrinelor, si nici nu trebuie. Insa felul personal in care condenseaza ideile si mai ales povestea [story] pe care o spune fac din materialul lui un text excelent pentru a combate lipsa de interes a tinerilor nostri politicieni preocupati doar de power politics si nimic altceva. Cum am spus – Dan e un evanghelizator in felul sau si nu trebuie sa iei de bun tot ce scrie el. Insa daca generatia noua de politicieni ar cunoaste macar lucrurile pe care le spune Dan…  

La mine intra in categoria “Documente de scoala“. Desi, marturisesc, ar trebui mai bine sa inaugurez o categorie noua care sa se cheme “Dan Selaru”.

322 de incercari ratate de a resuscita cadavrul temei 322

Ce va spuneam eu ieri? Ca tema 322 este inca foarte importanta pentru ca ea reprezinta [ma rog, reprezenta] principala arma de atac impotriva adversarilor politici ai lui Basescu. Si ca – desi tema a fost ingropata din prostia lui Emil Boc – vor fi incercari sustinute de a o resuscita. Nu de alta, dar Traian Basescu nu prea mai are o tema cu un impact asemanator. Incompetenta guvernului Tariceanu merge, insa are efect limitat pentru ca nu prea ii atinge pe cei din PSD. Tema baronilor locali a ingropat-o presedintele singur cu declaratia de dupa alegerile locale, vezi articolul Simonei Popescu din Romania Libera din 14 iulie 2008, despre care si eu am scris un comentariu.

Haideti acum sa dam si exemple privind efortul mediatic de resuscitare. Cotidianul scrie in pagina 3, partea de jos, despre: “Coalitia 322 il lasa pe Basescu fara puteri pe Parchet“. In capul paginii sta un “Avertisment CE” cu declaratia lui Mark Grey, iar pe restul de doua treimi de pagina este detaliat modul cum “Kövesi a zburat-o pe Monica Serbanescu fluturand o scutire medicala”. 

Doc ne vorbeste la randul lui intr-un comentariu de la cap la coada despre cum s-au straduit “parlamentarii coaliţiei PNL+PSD+PC+UDMR+PRM” sa aiba controlul asupra modului de numire a sefilor de parchete. Comentariul incepe cu identificarea stolului de “papagali” [un titlu acordat de Doc], respectiv cu numirea componentei coalitiei. Apoi este notata ingrijorarea “campionilor luptei impotriva anti-coruptiei” [nenominalizati, probabil cei dintr-un comentariu precedent], felul in care ministrul Predoiu “a pacalit coalitia din care facea parte”, despre cum “acestia” [iarasi nenominalizati] si despre cum “stolul” [adica tot ei, acestia etc.] a operat o modificare bla bla. 

Pe 15 iulie le semnalam lui Mihai, Doc si eventual Pavel Lucescu ca participa – fara voie si de buna credinta – la un spin mediatic de pregatire a campaniei pentru parlamentarele din toamna. Si ca disputa lor de atunci se servea de interesul public firesc pentru trasarea colegiilor electorale ca de un vehicul pentru fixarea in constiinta publica a unor conexiuni de tip intelegeri netransparente, manarii, non combat-uri [din care erau exclusi cei din PD-L], legaturi care sa intareasca tema celor 322. 

Eu am enumerat doar 2 incercari de resuscitare a [de acum] cadavrului acestei teme. Si incercari o sa mai fie. In total vreo 320 [sau, ma rog, ceva mai putine, daca scadem acum parlamentarii PRM]. Nu-i asa, nu?

P.S. Doc, in Comisia juridica de la Senat “coalitia PNL+PSD+PC+UDMR+PRM” a fost doar “PNL+PSD+PRM”, pentru ca PC nu are senator in comisie, iar UDMR a votat impotriva modificarii Legii privind statutul Magistratilor. Ar fi fost insa mult prea complicat sa faci precizarea asta, unde mai pui ca nu ar mai fi dat coalitia celor 322 la numar…

Partidul nemultumitilor

Marturisesc: sunt un cititor avid de comentarii la articole online de ziar pe care le consider bune. Si inca reactionez la mesaje de consternare / dezamagire / abandon din partea cititorilor [desi ar fi trebuit sa imi dezvolt un fel de imunitate de la atata expunere zilnica].

Ieri scria Emilian Isaila un articol in Adevarul despre cum este Romania o natiune [blocata in trafic] de incapacitatea liderilor politici. Mai jos un pasaj – cred eu – semnificativ:

Nu avem drumuri şi nu avem infrastructură pentru că nimeni nu s-a gândit la viitor. Nimeni n-a pariat pe România. Nimeni nu s-a gândit la dezvoltare. Cei mai mulţi şi-au spart capul, în aceşti 18 ani, cum să fure mai mult din ce-a rămas de pe urma defunctului regim. [Emilian Isaila, Politicienii Distrugerii, Adevarul, 2 septembrie 2008]

Undeva printre reactiile cititorilor am gasit si asta:

Cum sa privim spre viitor cand nu am rezolvat o dilema fundamentala pentru cei 18 ani de tranzitie prin care am trecut? Cum sa fie trecuta sub tacere nedreptatea imensa facuta celor multi de jocurile politice de dupa 1989? Iesirea din acest cerc vicios nu poate fi facuta decat prin dezvoltare, insa asta cere timp oriunde in lumea asta. Cu stomacul gol vor ramane asadar multi pentru multa vreme de acum inainte, pentru ca “un proiect care sa vorbeasca despre solidaritate si despre oameni” nu va aparea prea curand.

Vreti o confruntare pe idei, o batalie pe doctrine? Din aceasta nemultumire profunda se va naste substanta ideologica a viitorului. Exista aici material cat pentru un intreg partid. Pardon, cat pentru o scena politica intreaga.


Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?