Posts Tagged 'PSD'

Alo, domnule presedinte, pe Dumneavoastra nu va trage nimeni de maneca?

Poate ca problema nu ar fi fost atat de grava daca, ducandu-si in mod public decizia la indeplinire, Theodor Stolojan ar fi produs o explicatie plauzibila. Or Stolojan nu a dat nici un fel de explicatie. Responsabil pentru acest esec nu poate fi decat – din nou – unul singur: Traian Basescu.

Despre retragerea lui Theodor Stolojan de ieri de-abia a inceput sa se scrie. Sa iei o astfel de decizie la numai patru zile de la nominalizarea lui Basescu pentru un mandat de patru ani  [“si nu un mandat fractionat” – “precizare care sa inlature orice dubiu” Basescu dixit] si la doar cateva ore de la semnarea Parteneriatului PD-L/PSD trebuie sa fii din doua una: ori incredibil de neserios ori fortat de un motiv foarte grav.

Incercam sa intelegem ce s-a intamplat si stabilim cauzele dandu-ne cu presupusul. In lipsa unei explicatii acceptabile, motivul care l-a determinat pe Stolojan sa isi depuna mandatul ar putea fi orice. Ar putea fi frustrarea de om prins la mijloc intre Cotroceni si partide sau, la fel de bine, ar putea fi depresia sa mai veche, care a recidivat. Speculam la maxim si nimic din ce se intampla pe scena politica nu este in stare sa ne dea un raspuns.

Si totusi este vorba despre o functie extrem de importanta in stat. Nu este posibil sa tratam cu lejeritate sau sa banalizam retragerea lui Stolojan, doar pentru ca s-a mai intamplat o data sau pentru ca lumea il considera in general un om slab. O explicatie publica este absolut necesara. Daca Theodor Stolojan nu poate sau nu vrea sa dea aceasta explicatie, atunci este de datoria lui Traian Basescu, cel care l-a nominalizat, sa produca una. Nu doar “sa ia nota”. 

Preşedintele Traian Băsescu: Nu doresc să vă explic eu motivele pe care dânsul le-a invocat. Este problema dânsului. Eu iau notă de actul instituţional al depunerii mandatului. [extras din Conferinta de presa de la Cotroceni, 15 decembrie 2008]

Retragerea nu este doar “problema dansului [a lui Stolojan]” – asa cum sugereaza presedintele. De ceva vreme incoace Traian Basescu nu scapa nici o ocazie sa isi afirme [direct si prin interpusi] dreptul sau discretionar de a numi primul-ministru. Prin exercitarea acestui drept iti asumi insa automat raspunderea politica pentru persoana nominalizata. Pentru ca ii acorzi responsabilitatea formarii guvernului. Nu este loc de joaca aici.

Dam cu pietre in Theodor Stolojan si ne facem ca nu vedem ca nu el, ci Traian Basescu recidiveaza. Dupa ce acum doi ani recunostea public ca numirea lui Calin Popescu-Tariceanu a fost o greseala, astazi presedinte rateaza din nou in aceeasi atributie indelung clamata pentru sine. Intrebarea cat de competent este presedintele Basescu in desemnarea primului-ministru ar trebui pusa in discutie publica din nou. Insa de catre cine?

O criza cu budigai si un premier cu nabadai… sau invers, ca nici eu nu mai stiu

Incep de la coada si va spun direct concluzia: va fi foarte greu pentru toata lumea.

Lui Traian Basescu ii va fi greu sa reia temele sale preferate [sistemul ticalosit, coruptii, oligarhii] fara sa penalizeze colateral si PD-L ul. Plus ca va trebui sa joace altfel decat in mandatul lui Tariceanu pentru a nu-i victimiza pe social-democrati. Scandalul politic va fi principalul sau dusman.

Despre viata in coalitia “pentru Romania” ce sa mai vorbesc! Tot ni se serveste exemplul german [sau cel austriac] ca argument: domnii care fac asta ori nu stiu ori trec sub tacere faptul ca partenerul senior [care are cancelarul] din coalitie este intr-o pozitie mult mai avantajoasa decat celalalt partener. Pentru SPD-ul german viata de coalitie alaturi de CDU si Angela Merkel este foarte grea si s-ar putea sa se lase cu urmari electorale serioase la urmatoarele alegeri federale. Asadar: departe de a fi un “parteneriat”, marile coalitii sunt un macel permanent dus in surdina.

Social-democratii romani nu ar trebui sa se astepte la altceva, mai ales ca Romania nu beneficiaza de luxul unor relatii corecte intre partide si de un mediu public cu standarde inalte, cum este cazul in Germania. Intrarea la guvernare va fi de folos doar unor lideri ai partidului, nu si partidului in intregul sau. Mobilizarea propriului activ [ma refer la “activul naiv”, cel care militeaza pentru partid din convingere] va deveni iarasi o mare problema, in lipsa unui mesaj clar anti-Basescu. Chiar daca PSD va avea un candidat prezidential, lansarea sa in campanie va fi facuta prea tarziu pentru a avea vreun efect. Singura speranta ramane pentru PSD opozitia interna.

PD-L la randul sau se expune unor riscuri foarte mari, care s-ar putea sa fie mult mai costisitoare decat in cazul unui guvern minoritar. In primul rand faptul ca PD-L se asociaza cu PSD fara a avea o identitate ideologica bine sedimentata [nici nu poate exista comparatie in acest sens cu crestin-democratii germani] face si mai problematica [decat este deja] pozitionarea PD-L ca partid dominant pentru electoratul de dreapta. Liberal-conservatorismul va mai trebui asadar sa astepte [bad news pentru Valeriu Stoica]. In al doilea rand asocierea PD-L cu PSD-ul inseamna renuntarea de buna voie la singurele teme politice care diferentiau cu adevarat pe liberal-democrati de social-democrati: justitia si apararea drepturilor proprietarilor. In ciuda dimensiunii sale, PD-L ar putea ajunge – fara identitate precisa si fara un mesaj clar – un partid-balama intre PSD si liberali.  Un singur lucru va face PD-L cu foarte mare usurinta: adaptarea mesajului. Un argument in plus pentru scenariul cu partidul-balama. In plus, PSD va putea oricand santaja PD-L cu PNL-ul din parlament.

Pentru PNL despartirea de tita puterii s-ar putea sa fie mai mult decat o simpla intarcare politica. Vor trebui sa treaca pe energii neconventionale si sa isi motiveze electoratul nou castigat altfel decat pana acum. O parte din electoratul traditional s-ar putea intoarce la liberali, dezamagit de aventura PD-L. Va depinde insa foarte mult de performanta lui Basescu pana la alegeri si de capacitatea PNL de a prezenta foarte devreme un candidat serios pentru prezidentiale. Cine va dori sa castige impotriva lui Basescu va avea nevoie de o campanie sustinuta. Neclaritatile de mesaj ale PD-L vor putea fi folosite de liberali pentru a convinge parte din electorat ca viitorul guvern PD-L-PSD este de fapt un guvern de stanga. Sa nu uitam ca marirea salariilor profesorilor va fi inca de la inceput pe masa guvernului [nu asa a promis Basescu?].  

Va fi greu pentru economie – o stie toata lumea. Pentru criza din 1929 a fost nevoie de 4 ani sa poata fi conceput un plan pentru a fi combatuta: cam atat dureaza si un mandat guvernamental. Speranta ca pe noi ne va ocoli criza e pur si simplu prostie crasa. Vor fi mai multe falimente si mai multe disponibilizari decat vor vrea guvernantii sa admita sau ‘bugetele de familie’ sa suporte. Toate acestea in conditiile in care emigratia nu va mai fi o supapa de presiune sociala. Ba chiar din contra: multi romani se vor intoarce in tara, fortati de situatia economica de pe tot continentul.

Vom avea cu totii de pierdut. Pierdem deja [sau pierdem in continuare] – fara sa ne dam seama. Au trecut 4 ani de cand Traian Basescu spunea “Ce blestem pe poporul asta ca la 16 ani dupa revolutie a ajuns sa aleaga intre doi fosti comunisti!” La 20 de ani de la revolutie premierul propus de Traian Basescu este tot un “fost”. Bolnav si la chiloti.

Asadar blestemul e bine merci si functioneaza.

Gura pacatosului adevar graieste in Cotidianul

In Cotidianul de astazi din nou cineva incurca borcanele. Domnul Ioan Talpes e trecut pe prima pagina la “victorii soc”, dar nu in contul PD-L, unde a candidat, ci la PSD+PC. Poate n-o fi fost o greseala, ci o malitiozitate?! Ca oricat as incerca tot nu pot sa cred ca tocmai Ioan Talpes e pentru cei de la Cotidianul un necunoscut oarecare.

cotidianul_talpes

Ce-or fi avut insa cu Oana Mizil pe care au botezat-o Niculecu?

Ion Iliescu incheie un capitol din viata politica a Romaniei

Din Conferinta de presa sustinuta de domnul Ion Iliescu, fost presedinte al Romaniei, liderul Grupului PSD din Senat, Palatul Parlamentului, 25 noiembrie 2008:

Este ultima mea conferinţă de presă în calitate de senator şi de şef al grupului parlamentar al PSD în Senatul României. Nu am intenţia să fac acum şi aici un bilanţ al acestui mandat. Dar am dorit să spun o serie de lucruri acum, când se încheie un capitol din viaţa politică a României.

Toata conferinta e de gasit/citit/gandit aici.

Cum de curand am recuperat o parte din vechile postari ale blogului [incepand din august 2007], am gasit si postarile in care scriam despre Iliescu, in ordine cronologica:

Hrebe se face ca nu stie ceva ce stie mult prea bine…

Toata lumea scrie zilele astea despre meciul Basescu – Tariceanu si despre legea sustinuta [de un parlament intreg] si promulgata [de presedinte] care probabil ne va arunca cel putin cinci ani inapoi. In mijlocul mayhem-ului Evenimentul Zilei ne ofera un interviu cu Viorel Hrebenciuc

Interviul are puncte tari si puncte slabe. Un exemplu de punct tare: scoate in evidenta bias-ul mediatic in ceea ce-l priveste pe maestrul combinator [denumire admirativa, cred]. Un exemplu de punct slab: nici unul dintre intervievatori nu s-a gandit sa afle pozitia lui Hrebenciuc fata de anumite institutii [nu persoane].

Cu exceptia poate a institutiei numite “partid”. [De notat aici ca la Hrebe se vede clar ca “votul uninominal” nu este o institutie – cum ar fi normal- ci o simpla metoda.] Aici este insa interesant cum formuleaza Hrebe raspunsul:

M.M.: Şi acum nu vă pare rău că este vot uninominal?
Ba da.

I.L.: Ar putea fi schimbat sistemul, după alegeri?
Să vedem ce rezultă după acest vot, dar cred că trebuie să revenim la votul proporţional pe listă, iar mass-media să faceţi presiuni pe partide să pună oameni serioşi pe liste. Aşa se pot întări partidele, nu altfel, nu prin fragmentarea lor. [extras din interviul citat]

Citind fragmentul de mai sus nu pot sa nu imi pun automat intrebarea: ce anume a impiedicat pana acum partidele sa promoveze ‘oameni seriosi’ pe liste? Si de ce e deodata votul uninominal vinovat pentru fragmentarea partidelor? Pentru ca arata mult mai bine decat sistemul proportional pe lista slabiciunea structurala a partidelor? Pentru ca scoate in evidenta mult mai puternic [in loc sa le ascunda sub pres] problemele functionale de agregare a intereselor si de reprezentare?

Nu [Hrebe stie asta foarte bine]. Votul uninominal este ingrat pentru ca inseamna despartirea de ‘partidul’ [ca institutie] pe care il stia Hrebe, partidul monolit, partidul inrolat. Partidul care [ii, adica lui] permitea negocierea in bloc si, implicit, controlul asupra unei mase de manevra.

Nu ma indoiesc ca Hrebe se simte astazi cum s-au simtit cei din Sovietul Suprem la destramarea blocului sovietic: stapan pe un imperiu mult mai mic.

***

P.S. In treacat fie spus, Hrebe mai comite o smecherie: massmedia nu poate contribui la intarirea partidelor in nici un fel atat timp cat massmedia devine tot mai puternica in raport cu partidele [“mass-media sa faceti presiuni …]. Pentru ca – si n-o spun eu, ci studii de specialitate – cu cat media este mai puternica in aceasta relatie, cu atat in relatarea mediatica se strecoara mai multe elemente de ‘logica mediatica’ in detrimentul elementelor de ‘logica de partid’. Cateva astfel de elemente: personalizarea politica in detrimentul unor entitati colective abstracte [cum sunt partidele] si accentul pus pe strategie politica si intriga. Cu alte cuvinte massmedia favorizeaza disputele interne si polemicile, adica contribuie la fragmentare.

Ogica politici

Dan Selaru face la el pe blog o evaluare a logicii politice de la noi. O inscriu in randul documentelor de scoala pentru ca merita din plin. Cand i-am copiat textul la mine pe desktop pentru o privire mai atenta am luat titlul [ctrl +C] fara prima litera: din “Logica politica” a rezultat astfel ogica politica. Nu stiu daca Dan s-a gandit la asta cand si-a inceput textul cu referirea la Dan Diaconescu, insa mi se pare funny.

Retin cateva pasaje din radiografia [aluzia medicala nu e intamplatoare] facuta de Dan, cu mult umor de altfel. Pasajele sunt de retinut [pentru ca sunt chestii serioase]:

Cand un partid devine prea mare, in mod natural, o parte din electoratul acestuia, cea logica, se muta in cautarea echilibrului politic.

[…]

Scopul oricarui partid e sa guverneze, restul sunt palavre. Logica-mi spune ca cine guverneaza are logica in atingerea scopurilor sale politice si nu foloseste morala.

Votantii nu gandesc asa.

Finalul sec, in patru cuvinte, e de impact, mai ales ca rupe [cu efect] firul logic al expunerii. Logic, nu? Oricum sunt de tinut minte si estimarile pe care le face Dan. Si de vazut daca se vor adeveri:

1. Gigi Becali – nu va salva neamul romanesc. Punct.

2. PRM – solutia lui Vadim cu Oana Zavoranu e un fund [:)] de drum. Pentru ceilalti PRM-isti care nu vor sa se duca la fund: ori aliante, ori inot individual.

3. PC – partidul televizor merge mai departe, cat timp merg laptopurile de la Antene.

4. PIN – Cosmin Gusa are probleme cu interpretarea folclorului. Mai rau e ca probabil folclorul era singurul domeniu unde mai poate face cariera.

5. PSD – nu vor iesi castigatori [pentru ca se schimba combinatia cu PNL].

6. Ion Iliescu – va ajuta partidul de la televizor [adica nu va candida].

7. Adrian Nastase – nu va fi candidatul PSD la presedintie [pentru ca va fi mazilit].

8. Sorin Oprescu – va fi candidatul PSD la presedintie. Cu posibilele optiuni: a). iese presedinte, vezi Base; si b). ajunge la finalul carierei politice.

9. PNL – se va apropia de PD-L pentru a putea guverna in continuare [Tariceanu vrea prim-ministru inca patru ani].

10. PD-L – se va apropia de PNL [pentru ca vrea Tariceanu sa mai fie prim-ministru inca patru ani si pentru ca – vorba nemtilor: “copacii nu cresc in cer” – s-au trezit la realitate].

11. Traian Basescu – va fi reales presedinte, daca: a). nu se va comporta ca el insusi, si b). prinde un peste mare in plasa DNA-ului.

[se] pravale baba … de ras, bre, de ras

Ete ce imi pica sa cetesc pe la altii pe blog. Absolut accidental, parol! Mihnea Georgescu [Politica si Afaceri in Bucuresti] nu are insa nici o vina pentru ce scrie [sau gandeste, sau amandoua impreuna]:

…Ion Iliescu nu are nicio pică faţă de Mircea Geoană, aşa cum nu are nici faţă de Adrian Năstase. Ion Iliescu ştie că cei doi ar putea forma următorul tandem Preşedinte (AN) – Prim Ministru (MG, nu eu ;) ) – care să conducă România de la anul! Oare nu a fost Ion Iliescu cu un buchet de flori la sărbătorirea zilei lui Mircea Geoană? Oare nu îl sprijină Ion Iliescu pe Mircea Geoană? Haideţi să fim serioşi, Ion Iliescu este un om politic prea mare ca să umble cu potlogării!

Acum ramane de lamurit de ce s-o fi simtit MG [nu Mircea Geoana, ci Mihnea Georgescu] dator sa scrie despre presupuse potlogarii sau despre “tendinte revansiste” din blogosfera de staaan….GA! Mai ales in contextul festiv de care era vorba.


Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?