Adrian Nastase versus G.I.C.Ă. sau despre campania negativa revisited

Cam in perioada in care spatiul public romanesc se umfla ca laptele in fiert de ciuda imunitatii lui Nastase eu scriam despre posibilitatile oferite de noul sistem de vot si despre exigentele conducerii unei campanii electorale, mai ales daca esti un candidat-vedeta. Prevedeam atunci – si nu ma inselam – ca noul sistem va duce [in buna traditie damboviteana] la o reconsiderare a meritelor campaniei negative pentru eliminarea unor candidati din cursa pentru parlament. E drept, cand scriam Kramer vs. Kramer ma gandeam mai curand la forme de activism cetatenesc, la actiuni spontane [sau coordonate] ale alegatorilor intr-o anumita circumscriptie electorala.

Astazi insa sunt tot mai inclinat sa cred ca partidele [in ciuda blaturilor anuntate sau denuntate prin presa] incep sa inteleaga oportunitatea uriasa pe care le-o ofera votul uninominal si incearca tot mai mult sa profite de ea: scoaterea adversarilor importanti din joc. Vom asista asadar foarte probabil la o adevarata vanatoare de “trofee” de genul lui Adrian Nastase. Cu alte cuvinte, o lectie pe care am tot repetat-o in ultimii doi ani de zile pe la diferite intalniri de specialitate, va incepe sa fie aplicata:

Pentru ca tu sa castigi trebuie ca adversarul tau sa piarda. [desi in cazul lui Nastase, in treacat fie spus, s-ar putea ca judecata sa se aplice inclusiv in propriul partid] 

De aici si pana la elaborarea unei strategii de partid pentru targetarea unor adversari politici nu mai este decat un pas. Ce se intampla la Mizil e mai mult decat graitor, unde campania negativa a candidatului PD-L impotriva lui Adrian Nastase este sustinuta intr-un mod organic de virale si de articole dedicate din blogosfera. Cu alte cuvinte Nastase “beneficiaza” de tratament premium [strategie de partid + activism cetatenesc]. Cam ca in imaginea de mai jos:

Ioana Lupea scrie un articol foarte bun

Si mingea era perfect ridicata la fileu. Si pana jurnalistei exersata. Si uite asa citim astazi in Evenimentul Zilei un articol trasnet, clar si concis. In special ultimul paragraf din articol [desi tot articolul este cap-coada memorabil] impinge lucrurile [adica starea de fapt politica] pana sub nasul alegatorului. In sfarsit, incepem [dar mai important este ca politicienii incep] sa realizam ce impact poate sa aiba votul uninominal. Get out the vote! 

…alegătorii din Mizil au şansa să reabiliteze principiul constituţional al egalităţii tuturor în faţa legii „fără privilegii şi fără discriminări“. [din articolul Ioanei Lupea]

De ieri cred ca toata lumea a inteles ca efortul pentru schimbare este masurabil. Cuantifiabil. Asa ca astept cu foarte mare curiozitate sa vad cine vor fi contracandidatii lui Adrian Nastase. Iar corolarul spune: efortul pentru schimbare este cuantifiabil peste tot, in fiecare colegiu adica.

Cum am ajuns Adrian Nastase

Ieri [11 august] si azi [12 august] m-am lasat purtat de focul unei dezbateri pe blogul lui Doc. The delivery of justice, mai ales in Romania este o tema intens resimtita de toata lumea. Dar mai ales este o tema reclamata pentru sinele fiecaruia, de la saracii de la tara ramasi in izolarea inculturii in care au fost abandonati, la muncitorimea declasata si [auto]exportata, la noua clasa middle-upper ce prinde pojghita incet si pana la fosti sau actuali demnitari ai statului roman care au guvernat tara.

Discutia initiala pe marginea subiectului abordat [afirmatiile Noricai Nicolai cu privire la schimbarea lui Daniel Morar] s-a transformat insa pe parcurs intr-un veritabil rechizitoriu la adresa colistenilor care aveau o pozitie critica [nu la adresa lui Morar personal, ci a sustinerii de care se bucura], un rechizitoriu ghidat de un cod de procedura in toata regula. Acolo unde ab initio era o discutie si un dialog al opiniilor, au ajuns sa domine somatiile pentru criterii de judecata, indicii si termeni de referinta, expertize sau surse.

Ba mai mult, in final Doc ajunge sa imi explice deranjat ca de fapt nu ma refeream la incepututul dezbaterii la un aspect la care eu am spus [repetat pe parcursul dezbaterii] ca m-am referit de la inceput. Redau cateva pasaje exemplificatoare in apararea mea: 

“Uitandu-ne la marile dosare instrumentate de DNA, pe buna dreptate, putem considera ca eticheta de ‘cea mai corupta tara din UE’ e complet nedreapta. Cum pot niste amarati de caltabosi, niste termopane si cateva arme de vanatoare sa ne propulseze intr-un top atat de dezonorant? Din perspectiva DNA, politicienii nostri par mai degraba inofensivi si inocenti, asemeni babutelor care fura o gaina din curtea vecinilor. Asta este marea coruptie pe care o asteptam dovedita cu probe in dosare? De-asta deplangem inlocuirea lui Morar?” [Comentariul #13, Poneiutza roz, sublinierile in cursiv imi apartin]

Procentual acest lucru spune foarte multe despre capacitatea DNA de a pune sub acuzare oameni pentru fapte grave de coruptie. [Comentariul #43, Dromichaetes, sublinierea in cursiv a fost facuta aici in scop exemplificativ]

Apoi vine pe aici pe undeva comentariul lui Doc despre cei 100 de condamnati deja de instante in 2007. Si imediat comentariul meu despre “coruptia la nivel inalt” [vezi mai jos].

Discutia era despre marea coruptie [initial era despre Norica Nicolai, dar a evoluat treptat], asa cum a fost ea definita de CE de la Verheugen incoace. Or Poneiutza roz vorbea – si estima corect sau incorect – de miliarde de euro [nu sute, sic!!!]. Vrem nu vrem asta este perceptia in tara, la talpa tarii, daca vrei. Rolul institutiei DNA era de a cauta vinovatii [daca exista] si de a-i aduce in fata legii sau de a ne asigura pe noi – romanii – ca nu s-a furat nimic, ci pe ici pe colo cate ceva, nothing to worry about. [Comentariul #55, Dromichaetes, sublinierea in cursiv a fost facuta aici in scop exemplificativ]

Or Doc imi raspunde la toate acestea cu o fraza stupefianta:

““marea coruptie” din citatul respectiv este diferita de “nivelul inalt al dosarelor”. Poneiutza se referea la dimensiunea relativ mica a prejudiciului constatat in raport cu estimarile privind “coruptia”, nu la rangul demnitarilor – conform acestuia Remes e un caz de mare coruptie. Or tu te referi la cu totul altceva, te citez : “Ce intelegi tu prin coruptie la nivel inalt? Din cei 100 de oameni cati sunt demnitari de rang inalt din statul roman?” – tu vorbesti aici de RANGUL demnitarilor” [Comentariul #70, Doc]

Din toata afacerea m-am ales cu rusinea usturatoare de a-mi fi fost corectat intregul mesaj si cu perspectiva moderarii viitoare pe blogul lui Doc. Nu pot sa nu ma gandesc ca am ajuns eu insumi un fel de Adrian Nastase, invinuit de fals[uri] in forma continuata, confruntat cu instanta de judecata [care este Doc], unde Virgil este procurorul de caz, iar Ionut este Daniel Morar sau DNA sau unul din astea doua.

Si cand te gandesti ca totul a pornit de la un comentariu cu numarul treispe. Tot ce mai sper e sa trecem noaptea asta cu bine.