O criza cu budigai si un premier cu nabadai… sau invers, ca nici eu nu mai stiu

Incep de la coada si va spun direct concluzia: va fi foarte greu pentru toata lumea.

Lui Traian Basescu ii va fi greu sa reia temele sale preferate [sistemul ticalosit, coruptii, oligarhii] fara sa penalizeze colateral si PD-L ul. Plus ca va trebui sa joace altfel decat in mandatul lui Tariceanu pentru a nu-i victimiza pe social-democrati. Scandalul politic va fi principalul sau dusman.

Despre viata in coalitia “pentru Romania” ce sa mai vorbesc! Tot ni se serveste exemplul german [sau cel austriac] ca argument: domnii care fac asta ori nu stiu ori trec sub tacere faptul ca partenerul senior [care are cancelarul] din coalitie este intr-o pozitie mult mai avantajoasa decat celalalt partener. Pentru SPD-ul german viata de coalitie alaturi de CDU si Angela Merkel este foarte grea si s-ar putea sa se lase cu urmari electorale serioase la urmatoarele alegeri federale. Asadar: departe de a fi un “parteneriat”, marile coalitii sunt un macel permanent dus in surdina.

Social-democratii romani nu ar trebui sa se astepte la altceva, mai ales ca Romania nu beneficiaza de luxul unor relatii corecte intre partide si de un mediu public cu standarde inalte, cum este cazul in Germania. Intrarea la guvernare va fi de folos doar unor lideri ai partidului, nu si partidului in intregul sau. Mobilizarea propriului activ [ma refer la “activul naiv”, cel care militeaza pentru partid din convingere] va deveni iarasi o mare problema, in lipsa unui mesaj clar anti-Basescu. Chiar daca PSD va avea un candidat prezidential, lansarea sa in campanie va fi facuta prea tarziu pentru a avea vreun efect. Singura speranta ramane pentru PSD opozitia interna.

PD-L la randul sau se expune unor riscuri foarte mari, care s-ar putea sa fie mult mai costisitoare decat in cazul unui guvern minoritar. In primul rand faptul ca PD-L se asociaza cu PSD fara a avea o identitate ideologica bine sedimentata [nici nu poate exista comparatie in acest sens cu crestin-democratii germani] face si mai problematica [decat este deja] pozitionarea PD-L ca partid dominant pentru electoratul de dreapta. Liberal-conservatorismul va mai trebui asadar sa astepte [bad news pentru Valeriu Stoica]. In al doilea rand asocierea PD-L cu PSD-ul inseamna renuntarea de buna voie la singurele teme politice care diferentiau cu adevarat pe liberal-democrati de social-democrati: justitia si apararea drepturilor proprietarilor. In ciuda dimensiunii sale, PD-L ar putea ajunge – fara identitate precisa si fara un mesaj clar – un partid-balama intre PSD si liberali.  Un singur lucru va face PD-L cu foarte mare usurinta: adaptarea mesajului. Un argument in plus pentru scenariul cu partidul-balama. In plus, PSD va putea oricand santaja PD-L cu PNL-ul din parlament.

Pentru PNL despartirea de tita puterii s-ar putea sa fie mai mult decat o simpla intarcare politica. Vor trebui sa treaca pe energii neconventionale si sa isi motiveze electoratul nou castigat altfel decat pana acum. O parte din electoratul traditional s-ar putea intoarce la liberali, dezamagit de aventura PD-L. Va depinde insa foarte mult de performanta lui Basescu pana la alegeri si de capacitatea PNL de a prezenta foarte devreme un candidat serios pentru prezidentiale. Cine va dori sa castige impotriva lui Basescu va avea nevoie de o campanie sustinuta. Neclaritatile de mesaj ale PD-L vor putea fi folosite de liberali pentru a convinge parte din electorat ca viitorul guvern PD-L-PSD este de fapt un guvern de stanga. Sa nu uitam ca marirea salariilor profesorilor va fi inca de la inceput pe masa guvernului [nu asa a promis Basescu?].  

Va fi greu pentru economie – o stie toata lumea. Pentru criza din 1929 a fost nevoie de 4 ani sa poata fi conceput un plan pentru a fi combatuta: cam atat dureaza si un mandat guvernamental. Speranta ca pe noi ne va ocoli criza e pur si simplu prostie crasa. Vor fi mai multe falimente si mai multe disponibilizari decat vor vrea guvernantii sa admita sau ‘bugetele de familie’ sa suporte. Toate acestea in conditiile in care emigratia nu va mai fi o supapa de presiune sociala. Ba chiar din contra: multi romani se vor intoarce in tara, fortati de situatia economica de pe tot continentul.

Vom avea cu totii de pierdut. Pierdem deja [sau pierdem in continuare] – fara sa ne dam seama. Au trecut 4 ani de cand Traian Basescu spunea “Ce blestem pe poporul asta ca la 16 ani dupa revolutie a ajuns sa aleaga intre doi fosti comunisti!” La 20 de ani de la revolutie premierul propus de Traian Basescu este tot un “fost”. Bolnav si la chiloti.

Asadar blestemul e bine merci si functioneaza.

Iar ne jucam de-a lectia cu temele nefacute…

Via Bleen gasesc un articol de Mihail Neamtu, despre “Dreapta: Lectia americana“, care altfel mi-ar fi scapat. Eu am mai comentat acum ceva vreme zicerile lui Mihail Neamtu in care se incerca injectarea cu ideologie de dreapta a discutiei doctrinare de la noi. Ca si atunci, si acum autorul abuzeaza de termeni intr-o maniera neortodoxa. In orice caz opereaza cu ei ne-academic [desi pretentii are].

Cum altfel sa iei expresia din articol “[McCain] plasat intr-o antiteza absoluta fata de socialistul Barack Obama”? Cand a ajuns Obama “socialist” si mai ales de cand sta McCain in “antiteza absoluta” cu acesta? Si-o fi inchipuind domnul Neamtu ca noi astia ramasi prin patria lui Loboda Voda nu avem acces la discutiile de pe forumuri, bloguri si site-uri din State? 

Si oare suna urmatorul pasaj dulce-suav, dedicat partenerei de candidatura a lui McCain, Sarah Palin, altfel decat a propaganda ieftina?

Senatorul din Arizona este secundat de guvernatorul Sarah Palin din Alaska – o tanara mama a cinci copii (dintre care un baietel diagnosticat cu sindromul Down), infatisand o prezenta feminina integra si agreabila. [Mihail Neamtu, Dreapta: lectia americana, Cotidianul, 1 septembrie 2008] 

Imi pare rau, dar chestia cu “baietelul diagnosticat cu sindromul Down” [gen informatie esentiala] m-a dat peste cap. Pai daca asta este lectia americana…

Update: asa, ca sa stim despre ce vorbim cand scriem despre “prezenta integra si agreabila” a lui Sarah Palin: Palin under ethics investigations in Alaska [MSNBC] si McCain’s VP Pick Palin Facing Ethics Investigation [The Washington Post]. Nu uitati si asta: ‘October Surprise’ Over Palin Investigation?

O intrebare de bun simt

Daca fiecare publicatie / televiziune / blog are audienta sa, iar aceasta este din ce in ce mai polarizata politic, ce poate face un comentator moderat? Imi dau seama ca neutralitatea este imposibil de atins, precum sunt si pretentiile unora de obiectivitate, cum ramane insa cu moderatii? Ma intreb daca exista studii sociologice, date statistice la nivel national privind pozitionarea moderata a alegatorilor in raport cu partidele si politicienii. Si care ar fi raportul cu participarea la vot?

Dincolo de participarea prin exercitarea votului ramane chestiunea participarii la dezbaterea publica. In spatiul aglomerat al parerilor preponderent partizane ale comentatorilor de pe bloguri/ziare online moderatul [care face apel la cantarirea argumentelor si la luciditate] are soarta unui inecat. Care mai niciodata nu este tras de par inapoi la suprafata. Pentru un moderat care intelege sa participe la discutie [din aceeasi responsabilitate civica care pe ceilalti ii face partizani] asta inseamna condamnarea la inecuri repetate.

Un coleg de comentarii scria ca timpul le rezolva pe toate. Tot ce vad este ca temele vin si pleaca si nimic din felul de a purta o dezbatere publica nu se schimba. Ne certam atat de tare incat argumentele nu se aud.