Miza actualelor evenimente nu este iesirea social-democratilor de la guvernare (varianta maximalista) sau controlul ministerului de interne (varianta minimalista), ci mutarea atentiei publice si a dezbaterii de pe guvern pe parlament. Avantajul lui Basescu este self-evident.
***
M-am saturat de atata “competenta” analitica pe marginea (non)evenimentelor politice din ultimele 3 zile. Mi se pare atat de simplu tot jocul actorilor implicati incat nu inteleg sofisticarea comentariilor de care avem parte cu darnicie. Galagia asta savanta dauneaza foarte mult.
Planul lui Traian Basescu a fost copt mai demult si acum este pus in aplicare pas cu pas. Riscul pentru Traian Basescu era pana acum in mod paradoxal tocmai perceptia populatiei conform careia el este “seful”, adica cel care negociaza si patroneaza coalitia, cel care dicteaza la guvern (si lui Emil Boc), in sfarsit cel care negociaza cu FMI-ul. Astea nu sunt lucruri noi, ci fapte documentate prin sondajele din ultimul an. Spun in mod paradoxal pentru ca exact aceasta perceptie tradeaza esecul lui Mircea Geoana de a-si consolida imaginea de “om de stat”, o idee buna, insa din pacate nereusita. In fapt Mircea Geoana nu a putut exploata pozitia de presedinte al Senatului (obtinuta in urma negocierilor din coalitie cu Traian Basescu) pentru a-si crea o alura “executiva” mai pronuntata. Dar nu despre Mircea Geoana este vorba aici…
Riscul lui Basescu de a fi asociat prea mult cu guvernul a fost recunoscut de toata lumea, in frunte cu mandra noastra ceata de comentatori si analisti politici. Concluzia pe care putea s-o traga pana si prostul satului nu putea asadar sa fie decat una singura: Basescu goes independent. Se distanteaza de Emil Boc, ii da cu tifla si partidului si tot asa. Era asadar clar ca Basescu are mai degraba de pierdut daca atentia publica este pe relatia guvern-Basescu. Presedintele avea nevoie urgent de o schimbare de cadru care sa-i fie avantajoasa.
Cand toata lumea cadea pe posterior si se minuna de “superba” manevra facuta de presedinte cu solicitarea unui referendumpentru reducerea numarului de parlamentari, Basescu nu executa decat primul pas din planul sau. Daca pe relatia Basescu-guvern Basescu este vulnerabil, pe relatia Basescu-parlament lucrurile stau cu totul altfel. Ar fi multe de povestit, dar pe scurt Basescu este pur si simplu avantajat ca este singur contra a cateva sute de parlamentari cu galagia cacofonica aferenta.
Cum insa sa realizezi mutarea atentiei de la guvern spre parlament? Simplu, dand afara de la guvernare PSD-ul. Acum ca se intampla, “analistii” nostri de frunte sar sa faca rapid calcule peste calcule privind combinatiile posibile din parlament, optiunile pentru o motiune de cenzura, sicanele din comisii, realizarea cvorumului etc. Iar “intamplarea” ca Basescu a cerut organizarea unui referendum privind institutia parlamentului e – fireste – doar o potrivire fericita.
Transferul este aproape facut. Mai trebuie ca social-democratii sa isi refaca baricadele din parlament (pe care le-au iubit atat de mult in ultimii 4 ani si in dosul carora isi inchipui ca sunt infailibili) pentru ca scenografia sa fie gata. Faceti o pauza de imaginatie 🙂 si inchipuiti-va o secunda un Basescu sicanat/sabotat/atacat din parlament…Ehehei, cui ii va mai pasa de ce face guvernul interimar, facut din tehnocrati sau din altceva? Nici nu mai conteaza daca se face referendumul sau daca rezultatul lui obliga pe cineva la ceva (probabil ca nu), important e ca lumea are acum despre ce sa vorbeasca nu pana la alegeri, ci multa vreme de acum incolo. Si, atat timp cat se vor trezi multi ca parlamentarismul din ei sufera din cauza lui Basescu (si nu din alte cauze pe care ar trebui sa le caute mai aproape de propria lor persoana), Basescu va avea numai de castigat.
“Mos Andrusca iepuras/ a pornit-o spre oras/ cu chitara la spinare / ca sa faca o cantare. // Dar vulpoiul vanator/ sta cu pusca la picior. / Uite-l cum ridica pusca/ sa-l impuste pe Andrusca. // Pif-paf! Mai puscas, / unde-i bietul iepuras?”
dromichaetes.eu 