Articolul din Evz la care face trimitere Adi de la Paralele arata dupa parerea mea NU faptul ca in Romania nu ar exista fundamente culturale pentru o suprematie a stangii, ci pur si simplu ca Marx este detestabil.
Tine de altfel de evidenta ca imaginea lui Karl Marx trezeste in continuare pasiuni puternice si pozitionari radicale [desi din asta este construit si marxismul in the first place] facand apel la un substrat resentimentar considerabil de ambele parti ale baricadei. Cert este ca articolul in chestiune NU ESTE un demers de investigare a ceea ce inseamna Karl Marx pentru evolutia ideilor stangii si NICI o trecere in revista a [re]definirilor stangii [trecute, recente sau actuale] la noi sau aiurea prin mediile intelectuale occidentale.
Semnificativ este si faptul ca articolul din Evz NU ESTE NICI MACAR chestionarea a ceea ce inseamna Marx astazi pentru romani. NU. Este inregistrarea jurnalistica a unei tendinte de regasit in randul noii generatii “sub 30”, pentru care Marx si ideile marxismului au valoare speculativa [academica, simbolica sau politica], dar care nu le poate filtra prin prisma judecatii istorice sau a experientei personale. Redau mai jos pasajul cel mai semnificativ:
«Astăzi, la stânga se regrupează mai mulţi tineri intelectuali, cum tot mai mulţi tineri „sub 30“ poartă tricouri cu Che Guevara, simbol al revoluţiei cubaneze. Le poartă fără să ştie prea bine ce poartă [sublinierea mea]. Marxişti asumaţi, unii cochetând cu comunismul, „revolutionari“ la modă, „stângişti“ moderat-moderni, toţi aceştia nasc o întrebare. Sub influenţa mediului academic occidental, se va rupe România viitorului de tradiţia culturală de dreapta, va vira spre stânga?»
Paralela aici dintre comunismul adus pe tancurile sovietice si importul academic occidental [de idei marxiste] este evidenta. Pentru autorii articolului intereseaza stanga ca amenintare alogena asadar, nu ca ferment intern.
In treacat fie spus [este weekend, god damn it!], chiar in cazul in care am avea de a face cu un import intelectual sau cu o “mondenitate frivola de club”, exista toate sansele ca ideile acestea sa se altoiasca candva pe un cumul de frustrari locale tot mai pronuntate, nascute din cinismul transformarii de sistem si din inegalitatile revoltatoare ale tranzitiei. Perdantii recapitalizarii Romaniei [care astazi adera in numar mare la dreapta extrema sau absenteiaza] – prin simplul fapt ca exista in numar mare – s-ar putea la un moment dat defini politic prin raportare la “noua burghezie” post-comunista [in mod total nefericit existenta intr-un numar mult mai mic], acuzata astazi nediscriminator si radical de “fosta burghezie” sau de descendentii ei intelectuali de descendenta directa comunista. Absolut paradoxal, nu?
P.S. Faptul ca Victor Ponta si un numar de tineri se imbraca in tricouri cu Che Guevara nu ar trebui sa ingrijoreze pe nimeni. Sunt inofensivi.
dromichaetes.eu 