Archive for April, 2010

Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap. Despre umilinta, nu despre suferinta

M-a impresionat foarte mult articolul acesta din Adevarul scris de Mihaela Stoica despre umilintele prin care trec de fiecare data oamenii [nu persoane] cu dizabilitati in relatia cu Statul, in cazul de fata Comisia pentru Evaluarea Persoanelor cu Handicap.

Sunt subiectiv aici si ma aprind repede. Ca in fiecare an, zilele acestea sotia alearga cu gemenii dupa ea de la un cabinet medical la altul pentru a face rost de certificatele medicale cerute la dosar. Gruia, unul dintre gemeni, este nevazator. Are dezlipire totala de retina in ambii ochi. Nu vede.

Nu ma deranjeaza ca trebuie sa fie analizat de comisie in fiecare an cazul lui Gruia pana la varsta in care devine major, inteleg [si sper din toata fiinta mea] ca medicina face pasi repezi si intr-o zi va aparea un tratament care sa-i redea vederea. Ma enerveaza insa enorm felul in care tot sistemul este organizat, multimea de hartii cerute la dosar, respectiv multimea de locuri in care trebuie sa mergi pentru avize, stampile, semnaturi etc. Ca sa nu mai vorbim de inadecvarea spatiilor si mai ales a oamenilor care lucreaza in aceasta masinarie de masurat si cantarit solidaritatea pe grade de handicap.

Este o aberatie birocratica ce nu tine seama absolut deloc de nevoile si – evident – constrangerile fizice la care sunt supusi oamenii cu handicap. Iar experienta celui care are de-a face cu sistemul este degradanta, dezumanizanta. Marturia de mai jos este relevanta:

“Nu mai există altă situaţie în viaţa mea în care să mă simt mai vinovată că sunt bolnavă sau în care alţi oameni să mă trateze prost din pricina bolii, cum mă simt şi cum mă tratează această instituţie”.

corectitudinea politica la romani

Chiar imi propusesem acum catva timp in urma sa scriu despre corectitudinea politica asa cum o inteleg altii. Si despre diateza flagranta cu “spusul pe sleau” de la noi. Uneori insa viata iti ofera exemple care fac cat o teorie frumoasa. Ca exemplul de mai jos. Fara adagiul neaos romanesc pictat de altcineva cu alta vopsea si in mod evident mai tarziu, placuta ar fi putut trece testul corectitudinii politice oriunde in  lume. Insa cata poezie sociala se ascunde in apostrofarea bovina…Sesizati diferenta intre:

«Nu parca. Acces in bloc si ghena de gunoi.» versus «Boule, nu parca. Acces in bloc si ghena de gunoi»

 

Ce ne paste pe noi nu e mielul…

Ca si cum nu am fi fost suficient de mesmerizati in fata avalansei de intamplari din ciclul “bunei guvernari” marca PD-L, mai nou trebuie sa ne [pre]ocupam si de reforma constitutionala. Fix asa, ce-i mai trebuie omului la casa lui [bani, mancare, un acoperis deasupra capului, speranta de promovare sociala], daca nu un spin in talpa?

Logica raului spune ca importante sunt nu obiectivele in sine, ci efectele provocate. Iar la efecte si alte artificii clasa politica romaneasca sta cel mai prost. E discreditata in fiecare zi, cu fiecare ocazie. Ce sansa mai buna pentru “popor” sa vada cum isi dau arama partidele pe fata inca o data certandu-se pe chestiuni imbecile [dar cu siguranta importante] prin comisiile juridice, in timp ce la Cotroceni jupanul joaca totul “politic” si precum stapanul inelelor mizeaza totul pe dihonia dintre politicieni.

Asa de bine i se potriveste totul pe masa de joc ca pana si derapajele lui Cezar Preda nu mai par intamplatoare, chit ca se intampla in PD-L, iar nu in vreun partid mai “democratic”. Cand vrei zgomot, zau ca nu conteaza din ce parte vine.   

Karl Kautsky, “Social Democracy versus Communism. Communism, Social Democracy and the Rise of Nazism in Germany” [prin anii 1930]:

They lost faith in all the major political parties who took part in the parliamentary struggle and who sought to assert themselves in parliament and through parliament. They looked for the cause of the misery not in the balance of power of the political parties, not in the unfitness of the bourgeois parties, not in the lack of power of the Social Democracy, but in the parliamentary system itself. They were vexed with the image of political and social relationships as reflected in parliament. And they thought they could improve the image by breaking the mirror. [de aici]

P.S. Cristi Rogozanu scrie un comentariu super interesant. Dupa mine intrebarile pe care le ridica sunt de-a dreptul vizionare. Daca va puteti desprinde cinci minute de galagia politica marunta de la noi, cititi postarea lui Rogozanu. Merita!

sa ne radem ca masculii

Comentariul unei cititoare de pe Blogul Medusei 😀 😀 😀   

“Sa stii ca eu cunosc tipi carora chiar le pare rau, care nu s-ar duce la prostituate din motive umanitare. De fapt si strip tease-ul ii deprima, simt mila.” [de aici]

Faceti abstractie de seriozitatea temei, bucurati-va ca niste copii prosti de umorul involuntar. Sau radeti manzeste, vinovat. 

In alta ordine de idei, ce spune Medusa aici e foarte adevarat. Am avut din nou o confruntare intre femei, cu altfel de teme decat cele dupa care se dau in vant barbatii. S-a discutat despre legea pensiilor, despre prostitutie, despre suflet… Iar noi ne radem ca prostii masculii de ce-a iesit…

dezamagire, nici tu nu mai esti ce-ai fost…

Sunt dezamagit de rezultatul alegerilor din celebrul de acum colegiu 19 din Bucuresti. La 15% prezenta la vot nici nu poti sa spui ca cineva a castigat. Poti doar sa spui ca legea [electorala] i-a dat mandatul lui Teo Trandafir si nu Lilianei Minca pentru ca s-au interesat mai multi alegatori de prima decat de a doua, dar nu pentru ca asa a vrut “poporul” din colegiu.

Asa de mare e dezamagirea mea ca ma incearca un sentiment de jena cand vad prin presa noastra [sa ne traiasca!] articole ce pomenesc de strategii “castigatoare” sau de decizii “bine puse la punct”. Ca a avut drept purtator de cuvant pe Cristian Preda, ca s-a facut verde si nu portocalie, ca nu s-a asociat prea mult cu PD-L, astea toate sunt vorbe care nu insemna nimic. La ce anume i-a folosit?     

Astazi in Romania, ora locala Bucuresti, alegem “vedete” in posturi de parlamentari. Iar alegerile au ajuns sa se asemene cu reprezentatiile date prin mall-uri de cate un artist “mai rasarit”, care si alea strang cateva maini de spectatori, pardon, de “gura-casca”.

Unde este TRU sa ne spuna ca Presedintele a mai avut o data dreptate?

Marţi, 20 aprilie a.c., au avut loc la Palatul Cotroceni, consultări ale preşedintelui României, Traian Băsescu, cu membrii Guvernului, în temeiul art. 86 din Constituţie.  [de aici]

Pe ce anume ar trebui romanii sa fie mai suparati? Pe faptul ca avem un guvern incompetent [dovedit], care asteapta sa se duca criza cum s-a dus norul vulcanic din Islanda? Sau pe faptul ca avem un prim-ministru mic de dimensiunile unei marionete din teatrul de papusi si, exact ca o marioneta din teatrul de papusi, bun de sters cu el pe jos cand ratiuni mai inalte o impun? 

Si pentru ce anume ar trebui sa se bucure mai tare romanii? Pentru faptul ca avem un «Presedintele romanilor» care incearca, se chinuie si se zbate pentru bunastarea natiunii si angajamentele asumate cu FMI-ul sau cu UE, numai ca astia micii de la guvern nu il ajuta deloc? Sau pentru faptul ca acelasi «Presedintele romanilor» le arata intransigent cureaua acelorasi mici nevolnici de la guvern si ii ameninta cu o bataita rupta din raiul Cotrocenilor?

In timp ce va ganditi la raspunsuri, observati va rog cum a disparut orice referire la oameni [sau la popor] din comunicatele prezidentiale. Nu se spune nimic despre cuvinte scurte precum locurile de munca [ale romanilor], despre salariile [romanilor] sau pensiile [romanilor]. In locul lor sunt acum infinitive lungi precum “indeplinirea obiectivelor”, “consolidarea fiscala” si “iesirea din criza”.  

Şeful statului a precizat că urgentarea îndeplinirii obiectivelor asumate de Guvernul României în vederea consolidării fiscale şi a ieşirii din criză trebuie să rămână o prioritate. În acest context, s-a insistat asupra nevoii de a creşte investiţiile şi a spori gradul de absorbţie a fondurilor comunitare, inclusiv pe procedurile de achiziţii publice. De asemenea, preşedintele Traian Băsescu a subliniat necesitatea ca datoriile statului către agenţii economici să fie plătite.

Dar ce mai conteaza? Singurul lucru cu adevarat important este ca in cadrul intalnirii de ieri de la Cotroceni s-a stabilit beyond reasonable doubt ca Presedintele a mai avut o data dreptate. Asadar, unde este TRU sa ne spuna vestea cea buna?

Guilty, guilty, guilty!

Un citat pe zi pentru Dragos Paul Aligica

un nou citat, de data asta din Eduard Bernstein:

I frankly admit that I have extraordinarily little feeling for, or interest in, what is usually termed “the final goal of socialism”. This goal, whatever may be, is nothing to me, the movement is everything. And by movement I mean both the general movement of society, i.e. social progress, and the political and econimic agiation andf organisation to bring about this process.

According to this view, Social Democracy should neither expect nor desire the imminent collapse of the existing economic system, if this is to be envisaged as the product of a great and catastrophic trade crisis. What Social Democracy should be doing, and doing for a long time to come, is organise the working class politically, train it for democracy, and fight for any and all reforms in the state which are designed to raise the working class and make the state more democratic.     

Eduard Bernstein, “The Struggle of Social Democracy and the Social Revolution”, Neue Zeit, Jan. 19, 1898

Cu aceasta ocazie ii adresez felicitari domnului Aligica pentru ca a reusit sa fie contemporan cu Bernstein.  Sau mai bine ma felicit pe mine, pentru ca sunt mai incet la minte si, probabil, ritmurile istorice nu prea ma afecteaza.


Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?