Archive for May, 2010

presedintele Germaniei demisioneaza … pentru un fleac?!

Horst Köhler, presedintele Germaniei, a demisionat astazi din functie pentru ca acum cateva saptamani facuse o afirmatie.

Poftim? Ce, dom’le, a innebunit ala, sa demisioneze pentru o declaratie?

Asa isi spun probabil unii de pe la noi la aflarea vestii. La noi se intampla zilnic grozavii mult mai mari, presedintele nostru recunoaste ingenuu ca a mintit si scapa cu asta [chiar de doua ori], ba mai spune si “tiganca imputita” si “gaozar”, iar drept rasplata e sprijinit in campanie de fundatii straine care fac monitorizarea presei.

Vedeti, de aia la ei oamenii o duc rau [adica nu traiesc bine] si institutiile sunt de toata jena! Si tot de aia a ajuns sa le fie rusine nemtilor ca sunt nemti. Vorba aia, de la presedinte in jos sunt toti niste neseriosi si niste lasi, una doua se joaca cu demisia de parca n-ar avea responsabilitati si obligatii pe care sa si le asume curajosi …

Advertisements

ne mai pasa de ceva?

Ziarele scriu si televiziunile titreaza: o «banala» fractura la mana duce la moartea unui copil de 9 ani. O fi fractura unui os ceva banal, nu stiu, insa stiu ca ce s-a intamplat nu a fost deloc ceva banal. Cum a reactionat massmedia intreaga confirma acest lucru. Si totusi nu pot sa nu observ ca asistam treptat treptat la banalizarea in cotidian a unor astfel de cazuri, fara ca presa sa depaseasca factorul emotional si sa investigheze si mediul social in care se intampla astfel de grozavii oripilante.

Presa nu spune, de exemplu, decat ca este vorba despre un copil. Din materialul video de aici se vede insa ca este vorba despre copilul unor parinti saraci, de la tara. Mama spune cum doctorii nu s-au ocupat de copil, “parca era al nimanui”, iar tatal vorbeste despre banii de spaga care i s-ar fi cerut. Vedem pe banda ce a ajuns Romania astazi, la 20 de ani dupa comunism: o tara cica europeana in care avem din nou clase sociale. Si avem invatamant, sanatate si administratie pe clase sociale. Ai bani si te “descurci”, culmea, sistemul te ajuta. Nu ai bani si traiesti in mizerie, iti moare copilul dintr-o «banala» fractura de mana. De ce nu vede si presa lucrurile din acest unghi?

Astazi Basescu si PDL isi ascund incompetenta manageriala pozand in “infaptuitori” ai principiilor dreptei si amputand si  ce a mai ramas din vechiul sistem. Harsti, zboara 25% din salariile profesorilor, harsti, mai zboara inca 25% de la medici, asistente si politisti. Harsti, si se duc tot asa inca 15% din indemnizatia mamelor, dimpreuna cu pampersii copiilor. Statul social – botezat voit demagogic si denigrator stat asistential – e o cangrena. Basescu insusi se refera la el ca la un “cancer”.

Triumful dreptei este total. In douazeci de ani de “libertate democratica” romanii si-au distrus cu harnicie tot sistemul social pe care comunismul il construise de bine de rau. Au disparut majoritatea creselor, sanatatea si invatamantul au fost ingenunchiate de atatea “reforme”, pensiile sunt in colaps. 

Daca vom continua tot asa, mai avem probabil tot vreo 20 de ani ca sa abolim dreptul femeilor de a vota si ca sa introducem votul cenzitar. Directia e clara…

un banc cu Boc

– De ce nu exista bancuri cu Emil Boc?

– Pai nu poti sa faci bancuri dintr-o gluma proasta…

cine promitea asta…

despre logica Ciomu – o cestiune dureroasa

In timp ce eu ma purtam pe la conferinte si vorbeam despre logica de tip Ciomu, in care taiem, taiem, pana constatam ca nu mai avem ce taia, in acelasi timp uitand ca o data taiat, madularul e bun taiat, minuni nu mai are cum sa faca oricum, Dan Selaru scria un comentariu pe blogul sau cu foarte mult miez: Pogea, FMI, Vlădescu, Ciomu.

Evaziunea care tine oamenii marunti pe linia de plutire versus evaziunea marilor granguri – ce subiect de intors pe toate fetele. Dupa cum spune Dan, ar fi cam la fel cu discutia ajunsa de acum clasica pe marginea diferentei dintre ciubucareala ubicua si marea coruptie. Spaga mica rezolva probleme, “unge” acolo unde sistemul intepenit da rateuri, marea coruptie este problema, raul intruchipat, var primar cu balaurul pe care Sf. Gheorghe il omoara in icoane.

Intr-adevar, evaziunea buticarului e un fel de protectie sociala care apara omul mic de efectele unui stat aberant, care deturneaza bani din taxe si impozite si este deturnat la randul lui. Insa nu este cu nimic diferita de evaziunea oamenilor mari, care conduc statul aberant, decat prin faptul ca i se opune acesteia. Si pentru ca toata lumea fura, iar corectitudinea nu mai opereaza ca concept nici macar in interiorul mecanismelor de control, evaziunea mica asigura dreptatea sociala, pentru ca ne apara de evaziunea mare, dar intr-un mod pervers, pentru ca se refera la relatia dintre oameni si stat, iar nu la relatia dintre oameni intre ei. Asistam la o disolutie a contractualismului la scara nationala, nimeni nu mai crede in respectarea contractului social – legatura primara dintre cetatean si stat. Sa ne mai miram atunci ca smecheria devine criteriu de performanta?

Dupa parerea mea, nu vom avea niciodata un stat bun daca nu este fondat pe un contract bun, pe care sa il respecte toti, cu mic cu mare. Daca continuam asa [cat timp vom mai putea], cele doua evaziuni se vor justifica una pe alta si vor rula la nesfarsit cercul vicios.

Balega de elefant si termitele chitaitoare

Comentariul politic pe care il semneaza Grigore Cartianu astazi in “Adevarul” atinge fara doar si poate un filon comun din natura jurnalismului politic romanesc: libertinajul stiintifico-fantastic se amesteca in tuse groase cu multa balega de elefant.

[credit photo: www.unseeneyes.net]

E drept, libertinajul de care vorbesc e mai mult fantastic decat stiintific, insa nu datorita unei doze de imaginatie exagerate, ci pentru ca termenul de “stiintific” a devenit nefrecventabil de cand materialismul stiintific s-a compromis istoric si a trebuit condamnat laolalta cu comunismul de catre Traian Basescu.

Ce treaba are balega de elefant cu jurnalismul? Ei, aici ar fi mai multe explicatii. In primul rand pentru ca jurnalistul politic roman este exact ca un elefant, mare, greoi, mancand mult si digerand prost. In al doilea rand balega de elefant este multa si, imprastiata cu generozitate, acopera aproape tot. Scrii mult si la repezeala si asa acoperi cu baliga ta de cuvinte un subiect care ar merita discutat cu seriozitate: cine ar putea fi prim-ministru in locul lui Boc. Unde mai pui ca, proportional cu cantitatea [platita la numarul de cuvinte], te poti astepta ca lumea sa nu observe gugumania pe care o propui ca cel mai firesc lucru din lume:

Formula raţională ar fi un guvern Isărescu cu compoziţie politică. Şi, evident, cu susţinere politică. [Grigore Cartianu, Sula lui Isarescu, in Adevarul, Vineri, 20 mai 2010]         

In treact fie spus, dupa tot ce ni s-a intamplat in ultimii doi ani, de cand a venit criza economica si peste noi, ce o fi rational sa vrei o “compozitie politica” numai paranormalul de Aliodor Manolea o putea sti. Despre sustinerea politica sa nu mai pomenim, ca numai rationala nu iese …  

Mai este insa un motiv pentru care balega de elefant e reprezentativa pentru gugu-jurnalismul politic de la noi. In cele 30-40 de kile de materie partial digerata cat cantareste un caca normal de pachiderm se pot gasi de toate pentru toata lumea. Precum celebrul gandac care traieste din belsugul elefantului, fiecare cititor situat mai jos in lantul trofic isi poate face rost de bila lui de balegar pe care sa o rostogoleasca prin discutii si dezbateri la o bere sau o secarica seara in carciuma, ingrasand astfel solul spatiului public romanesc, ramas probabil cam nefertil de la demultul Conu Leonida faţă cu reacţiunea incoace. Ba chiar de curand am citit pe undeva ca s-au descoperit si broste traind in balega de elefant, o specie foarte oracaitoare!   

In sfarsit, ultimul motiv pentru balega lui Cartianu: ca in poza de mai sus, un munte de balega seamana foarte bine cu un musuroi de termite. Balega te ingroapa si te sufoca [ca in intamplarea de aici], termitele te rod. Si ce e fantastic in toata treaba asta? Pai cum e altfel mazeta jurnalistului écrivain: termita, care zboara in stoluri si care chitaie?! vedeti cum se leaga?

Aici am insa o problema. Pentru mine este surprinzator ca un jurnalist atat de subtil ca Grigore Cartianu, care stie atat de multe despre sula, are probleme serioase de raportare la realitate cand vine vorba despre termite. Ori isi pierde noptile uitandu-se la sci fi horror de prin anii 70, ori traieste intr-o dimensiune paralela. Ca altfel nu se explica  nici zburatul in “stoluri” al termitelor, nici “chitaitul” lor.  

P.S.1. Pentru a cruta inteligenta domnului Cartianu de la o sfortare prea mare care ar putea sa-i fie fatala: termitele zboara [in adolescenta], dar in roiuri [nota bene!] si rod tot ce le iese in cale [de preferinta lemn], dar nu chitaie. Distinctia e importanta, pentru ca daca chitaie, nu sunt termite, ci soareci sau sobolani.

P.S.2. Acum fie vorba intre noi, chiar nu il inteleg pe cartianu. Emil Boc a ajuns astazi sa nu mai valoreze nici cat o balega. De ce o mai fi scriind despre el?!

Ce facem de acum incolo?

M-am abtinut zilele astea de la tot felul de comentarii tocmai pentru ca la fierbinteala oamenii spun multe prostii si exagereaza peste limite. Cred ca este important – acum mai mult ca oricand – sa ne pastram capul limpede si sa nu zgaltaim barca mai mult decat este cazul, pentru ca oricum ia apa la bord prin mii de gauri.

De acord cu Adrian Nastase si cu alti reprezentanti PSD si PNL ca actualul guvern si marele carmaci de la Cotroceni poarta cea mai mare parte din responsabilitate pentru situatia in care am ajuns, iar acest lucru trebuie repetat si ras-repetat ca sa stie toata lumea, daca nu a facut-o deja din joia neagra pana astazi. Insa vina nu le apartine lor exclusiv. Lucrurile nu sunt rozalii nici in partea ailalta.

Poate ca pentru unii dimensiunea dezastrului nu este inca in totalitate vizibila. Catastrofa noastra nu este [doar] economica [de genul argumentatiei: s-a impiedicat economia si a venit cu nasul de pamant sau s-a incurcat guvernul in cifre], ci in primul rand politica. Nu are rost sa ne ascundem pe dupa trandafiri si sa ne facem ca nimeni nu a observat imensul esec la fel de rasunator al opozitiei politice. Cum se face altfel ca nici la PSD si nici la PNL nu s-a stiut – pana la venirea FMI la Bucuresti – despre gaura neagra care ameninta sa ne inghita.

Unde a fost controlul parlamentar, unde specialistii si expertii partidelor care ar trebui sa asalteze ministerele de zece ori mai inversunat ca societatea civila cu interpelari despre banii publici cheltuiti si veniturile incasate? Unde sunt proiectiile economice, calculul paralel, ]n sfarsit, unde este alternativa politica?

Nu pot decat sa constat ca nimic din palierul politic nu a functionat. Daca FMI nu refuza politicos artificiul guvernului de tip suveica cu rostogolirea dobanzilor la imprumuturi, astazi am fi avut in continuare deficitul bugetar de 6 virgula ceva si pacea sociala aferenta, fara sa se intrebe nimeni daca cifra e reala sau scoasa din pix. Si fara macar ca cineva sa suspecteze cat de rau am ajuns.

Criza actuala ar trebui sa ne dea de gandit si daca ne-a ajuns cutitul la os ar trebui sa facem ceva. Ne trebuie o baza noua pe care sa asezam politica, altfel democratia noastra este una falimentara. Asa [ca pana acum] nu se mai poate. Avem nevoie de o gandire noua, care sa vada dincolo de tehnicalitati si de detalii marunte. Solutiile economice pe termen scurt trebuie insotite urgent de schimbari structurale pentru politica. Altfel vom fi condusi tot de o mana de fii risipitori…


Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?