Archive for July, 2010

Je sui de la Romanii

…sau despre iresponsabilitatea Romaniei fata de romii ei

Mai jos un filmulet cu romii nostri intr-un tramvai din Montpellier:

Bonjur misiu, bonjur madam, di le le le le le le le,
je sui de la Romanii, di le le le le le le le,

je sui de la Romanii, di le le le le le le le,
pa posibil travaii, di le le le le le le le,

merci misiu, merci madamî,
j’ai deuz anfan la caravanî
s’il vous plait, oh, s’il vous plait
…afin qu’il ait pur manjer…
 

Observ cat da oparit reactioneaza unii de pe la noi cu privire la afirmatiile lui Pierre Lellouche. Bunaoara comentariul lui Adrian Halpert se inscrie perfect in tonul general al zaverei romanesti, aruncand cam toate argumentele otetite disponibile in capul francezului. 

Deliciul gazetaresc incepe chiar din titlu, unde autorul scrie o ineptie: “Tiganii nostri sunt si ai lor!” Frizand bunul -simt al romanilor comuni, si ei deranjati de imaginea pe care ne-o coafeaza romii nostri in afara tarii, autorul comite ceea ce toti oficialii romani au gasit cu cale sa faca in aceeasi situatie: sa nu isi asume raspunderea, revendicandu-se de la un “limbaj comunitar” si clamand “corectitudinea politica”.

Si cum ar face altfel cand neasumarea raspunderii [recunoscuta implicit de Adrian Halpert atunci cand scrie despre concursul Politiei de Frontiera] a fost strategia noastra generala in raport cu problemele care ne macinau din interior si care, pentru a nu mai fi o problema, trebuiau lasate libere prin Europa sa se spele altii pe cap cu ele?! Emigratia a fost pentru statul roman o supapa purgativa, un mod de a elimina din maruntaiele deranjate ceea ce era considerat resturi nedigerabile. Si aceasta unealta a fost folosita cu buna stiinta. Sa ii integreze francezii pe romi, nu mai sunt [doar] problema noastra, ci a intregii Europe. Ne-am comportat ca un bolnav de dizenterie, improscand in jurul nostru cu mizeria din intestine, iar acum avem pretentia sa spele altii sau macar sa plateasca factura. 

Pana una alta romii astia liberi sunt cetateni, adica au cetatenia unui stat. Or asta inseamna – de bun simt sau de rau simt – ca statul respectiv are prima responsabilitate asupra lor. Statutul de membru UE adauga alte elemente la aceasta responsabilitate, in nici un caz nu scuteste. Refuzul nostru de a vedea ca romii si toti cei care “nu incearca sa se integreze” sunt consecinta directa a politicilor noastre sociale este o mare connerie.

Advertisements

Leacul durerii in detentie

Nu stiu daca sa rad de naivitatea exprimarii sau sa ma intristez la faptul ca detinutilor din penitenciar li se interzice fara temei legal detinerea de material pornografic in inchisoare. Despre libertatea/libertatile din detentie nu stiu prea mare lucru.

Cererea de chemare in judecata este aici: Scan001. Cititi si va [ne]dumiriti. Un adevarat Leac al Durerii.

Romania excesiva in care traiesc

Am fost acum cateva zile la aeroportul Baneasa sa astept un prieten care se intorcea in tara. Am lasat masina in parcarea aeroportului si nu am putut sa nu remarc DIN NOU un gen de inscriptie care mi-a atras atentia si mai demult, nu am avut insa nicodata un aparat foto la indemana.

Inscriptia cu “1000 RON” pentru pierderea cartelei – penalitate care mi se pare aberanta –  nu este o raritate, se poate vedea pe la toate parcarile mari care functioneaza cu plata/bariere. In exemplul de mai jos, daca cineva pierde cartela sau o deterioreaza, penalizarea echivaleaza cu taxa pe parcare pentru 250 de ore, respectiv pentru 10 zile si ceva. Mi se pare excesiv si nejustificat.

Acceptabil si civilizat ar fi ca penalitatea pentru pierderea sau deteriorarea cartelei sa fie undeva de 10 ori mai putin, la maxim 100 Ron, adica echivalentul pentru o zi de parcare (24 de ore), intrucat nu vad cum cineva si-ar lasa masina in aeroport mai mult de cateva ore.

Marx Marx Marx – si un nou citat pentru Dragos Paul Aligica

Via Costi Rogozanu, care scrie despre o polemica netransata intre Vladimir Tismaneanu si Gaspar M. Tamas, am ajuns la acest comentariu al lui Alexandru Polgar in revista Cultura: Popor din chinuiala si mizerie. Redau mai jos poate nu cel mai relevant pasaj, dar cu siguranta unul la care ar trebuie sa dea un raspuns si Vladimir Tismaneanu si Dragos Paul Aligica, individual si la gramada cu savantii mai maruntei ce graviteaza in jurul lor:

E vorba, in fond, de-o singura intrebare: pentru cine scrie domnul Tismaneanu? Mai precis, ma-ntreb daca scrie el oare si pentru acea vasta si molcoma middle class de pe vremea „comunismului”, nici bogata, nici saraca, dar care face zi de zi experienta transformarii ei in noua underclass „postcomunista” sufocata in saracie? Se adreseaza domnul Tismaneanu si celor care se spetesc muncind sau se macina negasind de lucru, pentru ca munca a devenit intre timp un fel de straniu privilegiu prin care se ingenuncheaza in mod curent vointele politice ale cetatenilor din lumea-ntreaga? De asemenea, sint oare demni de atentia domnului Tismaneanu si cei nevoiti sa emigreze pentru a-si putea intretine familiile si pe ei insisi? Sau cei ce-ar vrea sa invete despre lume, dar nu li se ofera decit retelele mafiote ale universitatilor de stat sau crescatoriile de diplome ale celor private? Pe scurt, li se adreseaza domnul Tismaneanu si acelor oameni reali – destul de multi, de nu chiar majoritatea – care nu pot spera sa traga foloase din aranjamentul social capitalist postrevolutionar à la roumaine? Daca da, atunci de ce se mira oare ca marxismul poate reveni in Europa de Est, foarte firav si mai ales printre intelectuali, ca optiune politica experimentala, adica drept ceva de explorat? La urma urmei, marxismul e, pina acum, singura doctrina care sa nu taca despre mizeria de zi cu zi si sa n-o puna, cu totul pervers, pe seama unor nenorociti pe care sa-i vrea atinsi de te miri ce defecte naturale (lene, prostie, badaranie, murdarie) tinind de apartenenta sociala, de grupul socio-cultural sau chiar de neam, etnie ori rasa. Asa ca marxismul ramine o optiune relativ viabila si, de vreme ce doar foarte putini dintre noi sint astazi altceva decit muncitori salariati, destul de universala pentru toti cei care vor sa inteleaga lumea din perspectiva salariatilor si a somerilor, adica asa cum nu are ea voie sa apara niciodata in discursurile neo-anticomuniste.

Spune Costi Rogozanu in postarea lui: “Principalul rol al intelectualului azi ar fi identificarea corectă a obiectului criticii.” Eu as spune altfel: rolul intelectualului a fost dintotdeauna punerea intrebarilor corecte care ne duc spre progres. Si, dupa parerea mea – desi parti pris-ul mi-e cunoscut de toata lumea – Alexandru Polgar pune intrebarea corecta pentru a depasi un blocaj intelectual si o fixatie in comunism. Asadar, pentru cine scrie Tismaneanu?

Cronologia polemicii ar fi urmatoarea:

–  G.M Tamas – Stanga si marxismul in Europa de Est: interviu cu G. M. Tamás (3);

– Vladimir Tismaneanu – Marxism histrionic (G.M. Tamás & co.) – Polemici;

– G.M. Tamas – Un delict de opinie – Polemici;

– Alexandru Polgar – Alexandru Polgár: la ce nu trebuie renuntat in legatura cu comunismul;

– Mihail Neamtu – Marxismul liric şi revolta mesianică (un răspuns pentru Alexandru Polgár);

– Vladimir Tismaneanu – Cui ii mai pasa de marxism? (G. M. Tamas, Alexandru Polgar si noua Noua Stanga)

suntem vanduti iarasi

Vindeti tot, mai, inclusiv scaunele pe care stati voi! Poate asa terminam odata cu tot si toate si ne linistim definitiv. 

Romania to list stakes in major energy companies
According to a draft executive decision, the Romanian state is putting together the full plan of listing 15% each in three key energy and gas companies: Transelectrica, Transgaz (SPO), Romgaz (IPO). The brokers that will manage the public offerings for the three companies will be selected at auction, the document said.

The authorities will set up two committees to coordinate and monitor the sales and a third committee to unfold a secondary public offering for Romgaz, which is not listed on the Bucharest bourse.

 POSITIVE
We estimate that these potential listings could bring some EUR 290-370 mil to the state budget. Although no clear indication regarding timing was made available, we believe that the news is positive from the perspective of the Romanian Restitution Fund which holds stakes in all these three companies. [de aici]

patriotismul cu chilotii in vine

Menaru a scris ieri un articol beton despre raportul MCV, impartasesc multe dintre concluziile trase de ea. Au fost si altii care au scris cu miez despre ce ni se intampla si, mai ales, de ce ni se intampla. Nu sunt insa convins de gradul de patriotism care pare sa fie atent inserat in fiecare interventie mai rasarita prilejuita de rapoartele Comisiei Europene.

Bunaoara zice Anne-Marie urmatoarele:

Sunt mari nereguli cu achizitiile publice, legea a fost schimbata si am cerut personal la Comisia Europeana, la acea vreme, o reactie pe aceasta tema care nu a mai venit…Numai ca achizitiile publice apar pentru prima data acum in raportul Comisiei, cu multe recomandari, de la indreptarea legislatiei la eficienta autoritatilor de a o pune in practica, in subcapitolul lupta anticoruptie. Nu e putin lucru, dimpotriva, este ingrijorator ca se face legatura intre coruptie si achizitiile pubice intr-un document oficial, evaluare a Comisiei, insa nu este neconform realitatii. [de aici]

La fel face si fostul comisar european, Leonard Orban, actual consilier prezidential:

pe fond, observatiile CE sunt absolut corecte si recomandarile corecte sunt absolut cele necesare nu numai pentru a evita orice fel de risc legat de gestionarea fondurilor comunitare, ci in general pentru gestionarea tuturor fondurilor Romaniei. .

Chestiunea e ca ele nu trebuiau abordate aici, in raportul privind sistemul judiciar si lupta anticoruptie. Am plecat la drum in 2006 cu anumite conditionalitati, cu patru repere si in momentul de fata constatam ca se aduc lucruri suplimentare… Mi-e greu sa spun cu hotarare de ce chestiunea achizitiilor publice a fost introdusa acum si nu anterior. Pentru ca multe dintre problemele sesizate existau si anterior. S-a mai avansat in procesul de cheltuire a fondurilor comunitare. (…) Astea sunt intrebari care tin de principiu, nu de fond. [de aici]

Am subliniat cu rosu ce mi se pare ca este in breach of common sense. Pentru ca exista o contradictie flagranta intre ceea ce se sustine [de cele mai multe ori cu jumatate de gura] intr-o parte si ceea ce se acuza in alta. Schema este simpla: raportul are dreptate, insa este ingrijorator ca spune lucrurile pe fata, fara manusi. In realitate Comisia are perfecta dreptate, dar de ce o spune in Raport? Pe fond avem o problema mare, dar de principiu de ce ne-o spuneti in acest cadru?

Acest spagat logic nu ar trebui sa existe daca acceptam ca este de bun simt sa consideram manariile facute cu banul public [achizitiile publice] ca intrand sub incidenta luptei anti-coruptie. La noi insa bunul simt si firescul sunt anulate fercvent cand vine vorba sa fim nitel patrioti. De parca am face patriei vreun serviciu, daca ne tinem verzi pentru ca, din principiu, nu se cade sa fim luati la rapanghel de nimeni, in ciuda evidentelor de fond. Cu alte cuvinte, suntem cu chilotii in vine in mijlocul sufrageriei si ne stergem cu frunze de brusture la fund, dar ne invartosam ca nu suntem tratati civilizat. Cui serveste un astfel de patriotism?

bascalie cu bufoni si papusi

Nu m-am abonat niciodata cu manuta mea la Inpolitics.ro, cumva m-au abonat ei singuri fara sa ma intrebe. E bine si asa, pentru ca uneori, cand ma plictisesc de chestii serioase si ma apuca durerile de cap pentru care tin permanent in geanta trei randuri de medicamente ordonate dupa tarie, intru si citesc comentariile date de Inpolitics pe post de analize. Si ma relaxez…

Astazi bunaoara scrie la gazeta Inpolitics despre nazdravaniile lui Dan Diaconescu. Si ma distreaza asta foarte tare pentru ca ma intreb la ce bun sa aberezi despre aberatiile unuia care si-a castigat banii din aberatii. Gogorita sau nu, pe cine intereseaza?

Definitorie mi se pare incapacitatea noastra de a intelege ca audienta unui post, oricat de mare ar fi ea, nu are nici o legatura cu adevarul si nici cu morala [valabil deopotriva pentru OTV si Mircea Badea], ci cu o conventie. In Evul Mediu cele mai urmarite reprezentatii erau cele cu bufoni si cele cu papusi, pentru ca tratau in rasu’ plansu’ tabu-urile vremii. De pe urma lor nu ne-a ramas insa mai nimic, la nivel de civilizatie. Bufonii si papusile nu au parasit spatiul pietei publice pentru a-si face factiune sau partid pentru ca nu au putut sa iasa niciodata din propria conventie [teatrul] si pentru ca in afara conventiei lor [mascarada] au operat intotdeauna cu totul alte conventii.

Iar oamenii disting intre conventii. De asta, pentru a ne intoarce in timpurile noastre, la bufonii si papusile noastre, nevroticul Vadim nu a luat niciodata voturile pe care a clamat ca le are, de asta nici Becali nu a rupt tara in doua cu platforma lui de “luptator al luminii”. Asadar de ce ne-am ocupa noi de Partidul Poporului, altfel decat tot de o bascalie, neserioasa si usoara ca un spritz de vara? Parol, moncher!


Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?