Libertatea de exprimare este mare in Romania. Personal, nu sunt nici oligarh, nici padurar, nici om de afaceri, asa ca nu stiu la ce se refera domnul Avramescu. Nu am nici cea mai mica idee despre ce vorbeste. Este o expresie a libertatii de exprimare. Dansul, din afara, isi poate permite sa spuna orice. [Emil Boc, citat de Evenimentul Zilei in Avramescu: si in PDL exista oligarhi, 5 septembrie 2008]
Declaratia de mai sus se refera la remarcile facute de Catalin Avramescu in interviul acordat Evenimentului Zilei dupa intempestiva sa iesire din politica de partid. Domnul Boc dovedeste ca nu intelege unde greseste. Cu ciripitul sau agitat ne da o mostra de ipocrizie, aceeasi care l-a impins in capcana cu PRM-ul.
Trecand peste afirmatia [ridicola] ca nu are “nici cea mai mica idee” [ahaa] despre ce vorbeste Avramescu, Emil Boc sustine ca domnul Avramescu este liber sa spuna orice. Pentru ca domnul Avramescu vorbeste “din afara”. Asta implica insa ca, daca domnul Avramescu ar vorbi “din interior”, nu ar mai avea libertate de exprimare atat de mare, pentru ca in interiorul partidului nimeni nu isi poate permite sa spuna orice.
Cel mai usor se vede insa ipocrizia domnului Boc daca supunem declaratia lui unui test fundamental: cel al coerentei. Conform definitiei date de Doc [“Putem sa consideram ca si-au publicat propriile lor opinii – Voinescu si Avramescu (nota bene)– doar in masura in care acestea au ramas aceleasi indiferent de situatia pe scena politica, indiferent daca au fost sau nu in acord cu punctul de vedere sau interesul vreunui partid.“], Catalin Avramescu trece cu brio acest test, pentru ca decizia sa de a se retrage din PD-L pare a fi luata in numele unor principii pe care le-a clamat de la inceput. Daca Avramescu trece testul, nu acelasi lucru se poate spune despre presedintele PD-L de la Cluj. Pentru ca – aplicand rationamentul sau – daca acum Avramescu poate spune orice pentru ca e “in afara”, atunci putea spune orice si cand – tot “din afara” – apara cauza PD-L.