In sfarsit, putem avea o discutie! Citesc cu mare satisfactie un articol semnat de Mihail Neamtu despre Capitalismul pe intelesul tuturor. Desi articolul este plin de termeni insuficient clarificati [oikos e inteles de autor ca gospodarie personala sau ca grup social?!] si expresii goale de sens [ce e aia “sindicalizarea cinica a gandirii politice de stanga”?!] – care toate trebuie puse pe seama entuziasmului intelectual al autorului – teza lansata de comentator este cat se poate de interesanta:
Chiar daca risca glisajul intr-o zonă mai putin populara, dreapta romaneasca are nevoie de radicalitate.
Pe care radicalitate eu o inteleg – din articol – ca avand legatura cu demonstrarea “falimentului iminent al politicilor de tip asistential si a falsitatii etice a oricarei comunitati business preocupata mai ales de contractele cu un stat slab, centralizat si corupt”, doua subiecte de denunt [politicile de tip asistential si contractele cu un stat slab, centralizat si corupt] pe care autorul le vede in mod organic legate intre ele.
Ca oikos-ul plin de virtuti al micului intreprinzator sufera de pe urma unui stat slab, centralizat [a se citi unde resursele sunt controlate politic] si corupt tine de domeniul evidentei. Nu cred ca stanga a avut aici o altfel de pozitie. Reforma statului a facut parte – daca am judeca strict ultimii nostri 20 de ani de tranzitie – din chiar activitatea politica zilnica [numind-o destructurare, restructurare, privatizare etc.], fiind asimilata ca atare de retorica politica generala. Si stanga si dreapta s-au luptat pentru a impune propria versiune [adesea superficiala] de reforma a statului. O diviziune ideologica pe simpla existenta [sau absenta] a reformei statului din bagajul de teme politice al partidelor politice pur si simplu nu este posibila la acest nivel. Tema capata relevanta ideologica abia daca sapam in subiect mai mult.
Ce tine iarasi de domeniul evidentei este faptul ca oikos-ul competitiv, curajos si creativ al gospodarului “harnic in propria ograda” se deosebeste net de cel al beneficiarilor celei de-a 13-a pensie [care nu ar promova decat chiulul]. Aici insa autorul isi pierde onestitatea pentru ca presupune din start o judecata calitativa, intrinseca, iar nu una rezultata din ratiuni istorice intre cele doua oikoi [de asta data intelese ca grupuri sociale]. Cu alte cuvinte, bunicile si bunicii nostri, care au lucrat o viata intreaga in CAP pe zile-munca, sau cei care au iesit la pensie in inflatia uriasa de dupa 1990 ar fi vinovati de propria lor vina, fiind victime ale propriilor lor alegeri. Generalizand, daca e sa ne gandim la toti asistatii, toate persoanele impinse de tranzitie la marginea societatii din neadaptare sau lipsa de sansa ar fi structural si iremediabil calitativ respinse.
Or diferenta dintre o judecata calitativa si una istorica se reflecta in nivelul responsabilitatii politice asumate. De aici rezulta “populismul” condamnabil al stangii. Si tot de aici rezulta nevoia de radicalitate a dreptei romanesti, adica prioritatea pentru “educarea publicului la scoala prudentei antietatiste, a competitiei, a curajului individual, a creativitatii organizate si a ingenuitatii motivate”. Nu e asa, domnule cercetator?
dromichaetes.eu 
2 Responses to “Buuuun, acum cine ii raspunde?”