Este presedintele Romaniei seful statului? Intrebare de 1000 de puncte

Intrebarea este serioasa. Curtea Constitutionala tocmai s-a pronuntat in privinta conflictului “de natura constitutionala” dintre guvern si presedintele tarii. Numai ca o face in termenii urmatori:

In exercitarea atributiilor constitutionale, Presedintele Romaniei participa la reuniunile Consiliului European, in calitate de sef al statului. Aceasta atributie poate fi delegata de catre Presedintele Romaniei, in mod expres, primului-ministru. [din comunicatul de presa, de aici]

Sesizeaza cineva formularea? In textul Constitutiei nu exista sintagma “seful statului”. Mai mult, nicaieri in vreun text de lege din Romania nu exista sintagma “seful statului”. Si nu ar avea cum. Pentru ca statul roman este reprezentat de diferite institutii, cum ar fi, de exemplu, parlamentul. Dupa logica “Presedintele este seful statului”, logica pe care o introduce CCR acum, Traian Basescu sau orice alt presedinte ar fi si seful parlamentului, ceea ce contravine flagrant principiului separatiei puterilor in stat, adica curat neconstitutional.

In plus,  CCR afirma ca “aceasta atributie” [care atributie, mai exact?] poate fi delegata de presedinte. Iarasi, ceva ce nu exista in constitutie [sau altundeva?!]. Prin urmare ma intreb si eu, ca tot romanul care inca nu si-a pierdut interesul definitiv pentru politica, daca nu cumva CCR comite doua greseli grave, grave, grave.

p.s. Lansez niste intrebari, astept niste explicatii, daca se poate din partea cuiva care chiar se pricepe.  Nu exclud nici faptul ca s-ar putea sa ma insel eu.

Edit 31.07.2012: De cateva zile [27 iulie] a fost publicata motivarea CCR privind decizia de reprezentare a Romaniei la Consiliul European de catre presedintele tarii. Pentru cine se documenteaza, dau mai jos pasajul relevant care raspunde la intrebarea daca presedintele este “seful statului”, putand din aceasta pozitie sa delege atributii primului-ministru:

6. Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, Preşedintele României a fost calificat ca şef al statului în mod implicit (a se vedea, în acest sens, Hotărârea nr.3 din 9 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.216 din 11 septembrie 1996) şi, ulterior, explicit (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.147 din 21 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.162 din 7 martie 2007).

Potrivit art.80 alin.(1) din Constituţie, Preşedintele României reprezintă statul român, ceea ce înseamnă că în planul politicii externe conduce şi angajează statul. Acest text constituţional îi permite să traseze liniile viitoare pe care statul le va urma în politica sa externă, practic să îi determine orientarea în planul relaţiilor externe, ţinând cont, desigur, de interesul naţional. O atare concepţie este legitimată de caracterul reprezentativ al funcţiei, Preşedintele României fiind ales de cetăţeni prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

În planul politicii externe, primul-ministru are competenţa constituţională de a asigura realizarea politicii externe a ţării [art.102 alin.(1) din Constituţie], ceea ce înseamnă că, în funcţie de orientarea stabilită de reprezentantul statului în plan extern, care este Preşedintele statului, Guvernul, prin reprezentantul său, urmează să implementeze în mod corespunzător măsurile faţă de care statul s-a angajat. Prin urmare, Curtea constată că rolul Guvernului în politica externă este unul mai degrabă tehnic, el trebuind să urmeze şi să îndeplinească obligaţiile la care România s-a angajat la nivel de stat. Aşadar, rolul Guvernului este unul mai degrabă derivat, şi nu originar, cum este cel al Preşedintelui României; aşadar, nefiind o putere delegată, ci proprie Preşedintelui României, reprezentarea statului poate fi delegată, printr-un act de voinţă expres, de către acesta atunci când consideră necesar. [de aici]