Ce-ar fi fost daca…

Ce ar fi de comentat mai intai? Drama personala prin care trece Adrian Nastase sau functionarea sistemului de justitie din Romania? Individul [condamnat, detestat versus respectat, admirat, martirizat] sau ansamblul social si institutional in care toate dramele individuale se intampla? Cat de mult cantaresc in tavalugul evenimentelor alegerile personale?

Ne putem imagina oare un scenariu alternativ la evenimentele de miercuri seara?

18.00 – la ICCJ avocatii lui Adrian Nastase si jurnalistii asteapta infrigurati momentul pronuntarii sentintei.

18.35 – Adrian Nastase nu a venit la Inalta Curte 

18.45 – Judecatoarea de la Inalta Curte de Casatie si Justitie citeste sentinta. Adrian Nastase este condamnat definitiv in dosarul “Trofeul Calitatii” la doi ani de inchisoare cu executare. El devine astfel primul premier postdecembrist ce va fi trimis la penitenciar.

19.15 – Adrian Nastase discuta de acasa cu ministrul de interne Ioan Rus la telefon. Are doua alternative: merge singur la penitenciarul Rahova sau vine acasa la el o echipa de politisti. In fata adresei din Zambaccian s-au strans deja toate televiziunile din Romania. Aproape ca razbate pana la locuinta de la ultimul etaj freamatul si nervozitatea. Adrian Nastase ii comunica lui Ioan Rus ca se va prezenta singur la penitenciar in urmatoarele doua ore. Nimeni nu va vedea catuse la mainile lui.

19.30 – Adrian Nastase isi suna colaboratorii apropiati si le spune sa transmita presei ca va tine o conferinta de presa in fata penitenciarului Rahova la ora 21.00.

20.30 – Adrian Nastase iese cu o masina personala din garajul locuintei si se indreapta spre penitenciar.  

20.55 – Adrian Nastase ajunge la Penitenciarul Rahova. Coboara din masina insotit de Ion Cazacu, avocatul principal, si de fiul mai mare, Andrei, in timp ce cativa oameni incearca sa-i faca loc si sa-l protejeze de multimea reporterilor si fotografilor care il asalteaza pe fostul premier. Adrian Nastase este tras la fata si pare obosit, insa emana un soi de liniste si de siguranta care nu il dau deloc aerul unui om infrant. Parca s-ar indreapta spre locul unei confruntari electorale la televiziune cu adversarul direct, Traian Basescu, nu spre un loc de detentie si umilinta personala. In jurul lui o furtuna de blitzuri, jurnalistii se calca in picioare.

21.00 – Adrian Nastase isi incepe mesajul in fata camerelor de televiziune. Are o voce calma, dar ferma. Este dezamagit de decizia instantei. Astepta un alt rezultat. Nu se considera infrant, pentru ca cei nevinovati nu pot fi infranti niciodata. Va intra pe poarta inchisorii cu fruntea sus, demn, pentru ca stie ca totul nu este decat o mascarada, un proces politic de la cap pana la coada. Daca Inalta Curte nu i-a dat dreptate, atunci CEDO ii va curata numele si va repara abuzurile la care a fost supus. Oamenii vor vedea pana la urma cine a avut dreptate si cine este vinovatul adevarat.

21.10 – Adrian Nastase intra pe poarta penitenciarului. Pentru un moment se intoarce spre camere si flutura sumar cu mana in semn de “La Revedere” . Usa se inchide in urma lui.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s




Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Error: Twitter did not respond. Please wait a few minutes and refresh this page.

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?