Autism in forma continuata

Citesc pe Hotnews despre ultimele fapte de arme ale lui Victor Ciutacu. Bineinteles ca Mircea Badea nu putea sa se lase mai prejos. Ceea ce nu inteleg cei doi, la fel cum, de altfel, clasa politica romaneasca nu intelege cu incapatanare, este ca politica nu [mai] este pentru multi romani in centrul preocuparilor lor. Este un fapt de viata, un adevar rece, pe care mintile infierbantate de batalia politica din interiorul a ceea ce seamana din ce in ce mai mult cu o casta ar trebui sa il interiorizeze.  

De vina pentru aceasta situatie sunt superficialitatea, neseriozitatea si calitatea indoielnica a politicienilor post-decembristi. Despre calitatea jurnalismului de opinie de la noi nici nu merita sa mai vorbim. In direct contrast cu acestea stau daruirea, seriozitatea si abnegatia romanilor ca Alina Dumitru, care, din punct de vedere politico-economic nu sunt nici potentati, nici potenti, dar care fac Romania sa tina fruntea sus. Fata de meritele lor ar trebui ca politica [de partid sau de trust] sa arate mai mult respect.

scorpionul, adevarurile universale si sinucigasii

Uitati, va rog, de zicerea aceea ajunsa populara care spune ca Romania e cu 50 de ani in urma lumii civilizate. O fi, probabil, asa numai in materie de fite si de accesorii de moda, in rest, ca natie, noi n-am ajuns inca nici macar in iluminism. De ce spun asta? Ma uit nu doar la apetitul romanilor pentru macabru [sic!], care se reflecta in cele mai surprinzatoare forme si domenii [emisiunea lui Mircea Badea reprezentand un exemplu de mentionat aici], ci si la incercarile penibile rudimentare de manipulare a comportamentului electoral prin apelul la pasiunea lor [la fel de mare] pentru ocult.

Nu mai dau exemple din trecut [va aduceti aminte de fetita in alb din campania de la europarlamentare?], nici nu mai pomenesc aici de faptul ca in fiecare discurs mai important e musai sa se auda de vointa si bunavointa lui Dumnezeu [ca doar politicienii trebuie sa para nu doar buni crestini, ci chiar “unsii” lui Dumnezeu], avem cateva foarte bune la indemana din campania asta pentru referendum.

Bunaoara scorpionul lui Victor Ponta, cel care “inteapa” oamenii. Victor Ponta n-a uitat, in ultimele doua saptamani de cand l-am auzit prima data, sa vorbeasca de scorpion la nici o manifestare de campanie. Nici macar la interviurile recente de la televizor. Si, desigur, nici macar la ultimul meeting de ieri de la Bucuresti. Nu stiu ce Aliodor Manolea o fi stand in spatele celor care au gandit campania si mesajele, mie unuia imaginea cu scorpionul nu imi trezeste nici un fel de frica viscerala sau repulsie. Nu asa cum, de exemplu, imaginea unei “naparci” ar face-o. Nici “intepatura”, oare cati oameni ar putea fi determinati sa voteze la referendum pe baza unei “intepaturi”? Cam toti atatia cati se ingrozesc de vederea unei seringi.  

Apropo, re-aparitia lui Aliodor Manolea e un fenomen de studiat in sine. Azi ne comunica din Jurnalul ca Traian Basescu a pierdut pana si sprijinul fortelor intunericului 🙂 Pentru o privire mai sobra insa se arata primitivismul si nenaturalul din spatele unor asemenea intreprinderi mediatice – banalitati vandute cu titlu de intelepciune universala:

societatea noastră este în suferinţă. Pentru că este îmbolnăvită de de ego-ul lui Traian Băsescu. Noi, cu toţii, putem aplica cele patru adevăruri universale:1.Există suferinţă.2.Suferinţa are un început.3.Suferinţa are un sfârşit.4.Există o cale de a elimina suferinţa.Pentru noi, calea pentru eliminarea suferinţei este votul pentru demitere.Eu votez DA pentru demitere. [de aici] 

Las la o parte faptul ca “adevarurile universale” ale lui Manolea imi par niste biete rastalmaciri nefericite ale celor asa-numite “patru adevaruri nobile” ale budismului [1. viata este suferinta; 2. suferinta vine din atasament/dorinta; 3. daca poti elimina dorinta, poti elimina suferinta; 4. calea de a scapa de suferinta este cunoscuta. Funny sau nu, pentru budisti eliminarea suferintei inseamna iluminare 😀 ], mi-e teama ca ne vom confrunta mai degraba cu un val de sinucideri decat cu vreun efect pervers la urne pe 29 iulie. Oricum, astept dezvaluirile din aceasta seara ale lui Manolea, fostul facator de minuni, de facute si desfacute al lui Traian Basescu. Anticipez un nou Mudava moment la televizor.

Democratia ca mascarada

“Revista 22” da un sut cazon stalpilor care mai tin inca sandramaua democratiei romanesti sa nu cada in capul romanilor. Chiar nu inteleg judecata oamenilor care au scris acest editorialul ce isi trambiteaza claritatea cinica din titlu [“Nu vom vota”].

Boicotul referendumului constituie un refuz justificat de a cauţiona o putere abuzivă şi mincinoasă, care modifică regulile în timpul jocului şi refuză să precizeze de la început condiţiile atribuirii victoriei. [din articol]

Implicarea cetateneasca, zic autorii mai sus citati, se face prin vot, nu stand acasa. Dar timpurile nu sunt normale, iar populatia nu intelege miza. Pe acest esafodaj se bazeaza restul argumentatiei articolului. Nici nu mai conteaza practic ce pui ca argumente dupa, daca accepti pana aici firul logic al celor de la Revista 22 inseamna ca nu mai avem practic ce discuta, toata lumea ar trebui sa sa stea linistita acasa, in Romania noi nu avem democratie pentru ca democratia nu poate fi pusa in paranteza de starea contextului politic [daca e normal sau nu] si nici de gradul de iluminare al gloatei, ca sa traduc ce se ascunde de fapt in spatele formularii “majoritatea populatiei”. 

Editorialul mi se pare injositor pentru starea in care a ajuns o parte a societatii civile la noi, acea societate civila care altadata arata nordul cu claritate si lupta pentru democratia natiunii. Cum sa pledezi pentru o “victorie” prin invalidarea referendumului? Ce fel de victorie ar mai fi asta? Si cum ar arata politica din tara asta in urmatoarele luni cu un presedinte reinstalat la Cotroceni printr-o astfel de “victorie” razboindu-se cu un guvern si o majoritate in parlament total ostile? Ar servi romanilor o asemenea “victorie”? Ar fi “victoria” romanilor? 

Eu cred ca raspunsul este foarte clar. De aceea romanii trebuie sa mearga la referendum si sa hotarasca ei singuri daca vor [sau nu] sa il aiba in continuare pe Traian Basescu drept presedinte. Romanii trebuie sa inteleaga ca de ei depinde, nu de context si cu siguranta nu de modul eronat sau nu in care inteleg lucrurile din politica romaneasca. La urmatoarele alegeri tot ei vor putea decide daca Antonescu merita sa fie noul presedinte ales sau daca Victor Ponta va ramane la palatul Victoria.

Daca in loc sa ii indemnati sa nu mearga la vot le-ati fi spus asta romanilor, domnilor de la Revista 22, v-as fi salutat si as fi fost alaturi de Dumneavoastra in efortul de a da cu adevarat putere celor care fac tesatura societatii romanesti si au legitimitatea ultima: cetatenii. Indemnandu-i sa boicoteze votul, le luati exact atributul care ii face sa traiasca intr-o democratie: puterea de a decide prin vot. E timpul sa nu mai fiti ipocriti, domnilor de la Revista 22, renuntati la ifosele inteligentei Dumneavoastra superioare! Stiti, democratia nu face distinctie intre destepti si prosti, fiecare vot conteaza la fel! Enorm!

Omul asta e imposibil, trebuie sa scapam rapid de el

Ma uitam laconferinta de presa din seara asta a lui Traian Basescu. Afara se auzeau huiduielile oamenilor din strada. Printre ei am recunoscut in imaginile transmise de Realitatea TV oameni pe care i-am cunoscut in Piata in ianuarie. Oameni care au stat in frig protestand fata de modul in care Traian Basescu, omul din fruntea statului la acea data, intelegea sa-si indeplineasca functia de presedinte. Ce conteaza, Basescu zice – hahaind – ca sunt “trimisii lui Voiculescu”.

Din conferinta de presa nu am inteles decat ca Basescu a descoperit cinstea. A lui. Si constitutia. Aia pe care o uitase complet acum vreo jumatate de an, cand ne baga pe gat si alegeri comasate si o lege a sanatatii dupa cum era voia lui, adica privatizand tot ce nu a fost inchis, rationalizat, eficientizat. Pe sistemul “sanatate cui isi permite”. Si multe altele, pe care acum nu mai stau sa le enumar.

Si am mai inteles ceva: ca USL incearca sa se ascunda in spatele votului popular [sic!]. Fix asa. Sa ii spuna cineva domnului acesta care ne-a “vampirat” 8 ani de zile, scotand din noi seva cea mai rea, otrava cea mai amara, ca sa te ascunzi in spatele votului popular inseamna legitimitate. Intr-o democratie. Poate o sa inteleaga si el ca nu il mai vrem, nu il mai dorim; si ca, din cauza asta, el nu mkai are nici un fel de legitimitate; si sa-i mai spuna cineva ca nu mai vrem sa auzim nici de Eba. Si nici de Udrea.

CCR si limitele logicii politice de la noi

Mi-e greu sa ma pronunt asupra evenimentelor din aceste zile pe fond. Observ insa felul in care discursul politic intern se schimba de la o ora la alta in functie de reactiile externe. Cu siguranta dezbaterea din jurul CCR si acuzele de incompatibilitate la adresa unor judecatori de la CCR reprezinta o ENORMA problema de comunicare [si nu numai] pentru USL in afara tarii. Comisia Europeana si vechile state-membre au aratat fara echivoc – in repetate randuri – ca exista cateva subiecte pe care stau cu ochii ca pe butelie si ca nu acorda incredere partii romane ca este capabila sa le gestioneze fara supraveghere/monitorizare. Sistemul de justitie si ordinea de drept sunt doua dintre ele.

Or logica incetatenita la noi conform careia «totul se intampla pentru ca se poate», o logica urmata cu voluptate de politicienii nostri ori de cate ori e vreo lupta politica de dus si vreun avantaj de putere de obtinut, intra in conflict vadit cu “asistenta” europeana. Acolo, chiar daca se poate, tot nu se poate. O spune nu doar practica politica sau faptul ca la mijloc e o comunitate de valori si de reguli [ceea ce nu vrem sa pricepem chip]. De reguli si de proceduri. Si mai ales de conventii [adesea nescrise], cenzurate intotdeauna de o morala publica sanatoasa si atotputernica.

Ca acum ministerul de justitie roman retrage acuzatiile de incompatibilitate la adresa judecatoarei Iulia Motoc dovedeste ca guvernul intelege in sfarsit unul dintre lucrurile pe care le-a abordat gresit. Masura e binevenita, dar nu reparatorie.   

Semnalez un articol foarte bine documentat despre “Care este rolul jucat de Curtea Constitutionala a Romaniei si cum este influentata politic activitatea acesteia” scris de Bogdan Iancu pentru Alianta pentru o Romanie Curata. Acolo, la final, e si o indicatie despre cum poate fi raul reparat. Si avem nevoie de asa ceva. Ca de aer!

Genial! Traseism 2.0

Parlamentarul Gheorghe a revenit in PDL, la numai o saptamana dupa ce anunta ca lasa PD-Lul pentru PSD. Scriam si eu despre adoctrinatii politicii romanesti aici. In cazul lui nu mai este vorba despre o decizie personala nefericita, despre o inadecvare la rapiditatea cu care se schimba lucrurile in politica romaneasca, asa cum i s-a intamplat parlamentarului PSD/PD-L/UNPR/PSD Florentin Gusti acum vreo cateva luni. La Gheorghe David e vorba, indraznesc sa afirm, de boala cea mai raspandita in Romania, dupa prostie: lichelismul. Ba chiar, s-ar putea sa sufere, saracul, de o combinatie. O combinatie politica, desigur 😀 !

violenta politica si realismul in imagini

Gradul de violenta politica atins zilele acestea este fara precedent. Am depasit de mult cearta colegiala, contradictia copilareasca, enervarea usoara. Pana si vocabularul s-a ingreunat cu sintagme de plumb [razboi civil, lovitura de stat], semnalizand seriozitatea momentului sau, poate, gradul de inconstienta politica la care s-a ajuns. Am trecut din registrul atacurilor figurative la vorbirea de tip combativ, am lasat din mana minusculul revolver ca sa tragem unii in altii cu tunul.

Si nu e doar pentru ca “am cedat nervos“, cum spunea Theodor Paleologu cu nitica vreme in urma, ci pentru ca a iesit la iveala labilitatea de sistem care ne macina tacut de multa vreme. Privita dinauntru, tragedia e ca nici macar criza economica, aia care ingrijoreaza si preocupa pe toata lumea cu exceptia noastra, nu poate justifica dimensiunea catastrofei in care ne aflam [parca il vad/aud pe muzicantul ala din filmul Underground al lui Kusturica exclamand  “CATASTROFA!”]. Pe langa criza politica in care ne aflam, criza economica pare un accident cel mult nefericit. Neserios de nefericit ca un guturai pe langa un cancer in stare avansata.

Atunci de ce nu ne-am da pumni, daca tot pare o continuare fireasca la atmosfera de abator din politica romaneasca? De ce nu am sari unul la gatul celuilalt, scotandu-ne ochii si smulgandu-ne venele cu dintii? Ne miscam ca intr-un film prost, cu cele mai realiste miscari ever, ca in filmuletul de mai jos :((((