Gradul de violenta politica atins zilele acestea este fara precedent. Am depasit de mult cearta colegiala, contradictia copilareasca, enervarea usoara. Pana si vocabularul s-a ingreunat cu sintagme de plumb [razboi civil, lovitura de stat], semnalizand seriozitatea momentului sau, poate, gradul de inconstienta politica la care s-a ajuns. Am trecut din registrul atacurilor figurative la vorbirea de tip combativ, am lasat din mana minusculul revolver ca sa tragem unii in altii cu tunul.
Si nu e doar pentru ca “am cedat nervos“, cum spunea Theodor Paleologu cu nitica vreme in urma, ci pentru ca a iesit la iveala labilitatea de sistem care ne macina tacut de multa vreme. Privita dinauntru, tragedia e ca nici macar criza economica, aia care ingrijoreaza si preocupa pe toata lumea cu exceptia noastra, nu poate justifica dimensiunea catastrofei in care ne aflam [parca il vad/aud pe muzicantul ala din filmul Underground al lui Kusturica exclamand “CATASTROFA!”]. Pe langa criza politica in care ne aflam, criza economica pare un accident cel mult nefericit. Neserios de nefericit ca un guturai pe langa un cancer in stare avansata.
Atunci de ce nu ne-am da pumni, daca tot pare o continuare fireasca la atmosfera de abator din politica romaneasca? De ce nu am sari unul la gatul celuilalt, scotandu-ne ochii si smulgandu-ne venele cu dintii? Ne miscam ca intr-un film prost, cu cele mai realiste miscari ever, ca in filmuletul de mai jos :((((
dromichaetes.eu 
1 Response to “violenta politica si realismul in imagini”