Archive for the 'Consideratii partiale' Category



CCR si limitele logicii politice de la noi

Mi-e greu sa ma pronunt asupra evenimentelor din aceste zile pe fond. Observ insa felul in care discursul politic intern se schimba de la o ora la alta in functie de reactiile externe. Cu siguranta dezbaterea din jurul CCR si acuzele de incompatibilitate la adresa unor judecatori de la CCR reprezinta o ENORMA problema de comunicare [si nu numai] pentru USL in afara tarii. Comisia Europeana si vechile state-membre au aratat fara echivoc – in repetate randuri – ca exista cateva subiecte pe care stau cu ochii ca pe butelie si ca nu acorda incredere partii romane ca este capabila sa le gestioneze fara supraveghere/monitorizare. Sistemul de justitie si ordinea de drept sunt doua dintre ele.

Or logica incetatenita la noi conform careia «totul se intampla pentru ca se poate», o logica urmata cu voluptate de politicienii nostri ori de cate ori e vreo lupta politica de dus si vreun avantaj de putere de obtinut, intra in conflict vadit cu “asistenta” europeana. Acolo, chiar daca se poate, tot nu se poate. O spune nu doar practica politica sau faptul ca la mijloc e o comunitate de valori si de reguli [ceea ce nu vrem sa pricepem chip]. De reguli si de proceduri. Si mai ales de conventii [adesea nescrise], cenzurate intotdeauna de o morala publica sanatoasa si atotputernica.

Ca acum ministerul de justitie roman retrage acuzatiile de incompatibilitate la adresa judecatoarei Iulia Motoc dovedeste ca guvernul intelege in sfarsit unul dintre lucrurile pe care le-a abordat gresit. Masura e binevenita, dar nu reparatorie.   

Semnalez un articol foarte bine documentat despre “Care este rolul jucat de Curtea Constitutionala a Romaniei si cum este influentata politic activitatea acesteia” scris de Bogdan Iancu pentru Alianta pentru o Romanie Curata. Acolo, la final, e si o indicatie despre cum poate fi raul reparat. Si avem nevoie de asa ceva. Ca de aer!

violenta politica si realismul in imagini

Gradul de violenta politica atins zilele acestea este fara precedent. Am depasit de mult cearta colegiala, contradictia copilareasca, enervarea usoara. Pana si vocabularul s-a ingreunat cu sintagme de plumb [razboi civil, lovitura de stat], semnalizand seriozitatea momentului sau, poate, gradul de inconstienta politica la care s-a ajuns. Am trecut din registrul atacurilor figurative la vorbirea de tip combativ, am lasat din mana minusculul revolver ca sa tragem unii in altii cu tunul.

Si nu e doar pentru ca “am cedat nervos“, cum spunea Theodor Paleologu cu nitica vreme in urma, ci pentru ca a iesit la iveala labilitatea de sistem care ne macina tacut de multa vreme. Privita dinauntru, tragedia e ca nici macar criza economica, aia care ingrijoreaza si preocupa pe toata lumea cu exceptia noastra, nu poate justifica dimensiunea catastrofei in care ne aflam [parca il vad/aud pe muzicantul ala din filmul Underground al lui Kusturica exclamand  “CATASTROFA!”]. Pe langa criza politica in care ne aflam, criza economica pare un accident cel mult nefericit. Neserios de nefericit ca un guturai pe langa un cancer in stare avansata.

Atunci de ce nu ne-am da pumni, daca tot pare o continuare fireasca la atmosfera de abator din politica romaneasca? De ce nu am sari unul la gatul celuilalt, scotandu-ne ochii si smulgandu-ne venele cu dintii? Ne miscam ca intr-un film prost, cu cele mai realiste miscari ever, ca in filmuletul de mai jos :((((

Romania politica se duce toata pe jepii mici

Zilele astea parca a innebunit toata Romania. Ma rog, toata Romania politica. Acuzatiile curg garla din toata partile, institutiile sunt pe rand dezbracate pana si de ultima bruma de credibilitate [politicienii si-au pierdut credibilitatea de mult], in fiecare zi televiziunile titreza o avalansa de breaking news politice, adica fara importanta.

Parca intreaga comenduire politica a tarii [ma feresc sa mai pronunt cuvantul “elita”] a luat-o razna. Gravitatea acuzatiilor nu mai impresioneaza insa pe nimeni, despre consecinte personale nu mai poate fi vorba, toate costurile sunt – carevasazica – socializate. Lumea politica a intrat in vacanta. De gandire. E ca atunci cand, de dragul unei aventuri de weekend, te aventurezi cu toata familia pantofara pe o poteca de munte ingusta, abrupta, alunecoasa. Romania politica a pornit parca la hiking pe Jepii Mici. Cu pas saltat, pe langa prapastia care ranjeste cu toti dintii. 

P.S. Duminica am urcat pe platoul Bucegilor. La coborare spre Busteni, pe Jepii Mici, am intalnit o astfel de familie, un el pe la vreio 40 de ani, o ea cam la fel, o fata de 12 ani si o alta de 6. In adidasi toti. Fara rucsac, fara apa la ei. Fara sa aiba habar cat de dificil si de periculos e traseul. Am vrut sa-i intorc din drum, de-abia incepusera coborarea, inca s-ar fi putut intoarce la Cabana Caraiman, timp ar fi avut destul. Femeia insa [!!!!] mi-a raspuns ca “vor o aventura”, sa aiba ce povesti acasa. Sper din tot sufletul ca au ajuns cu bine, sa poata povesti.

Scuze pentru calitatea pozei, e facuta cu un telefon fara fitze.

Generatia adoctrinatilor

Ia uitati ce scrie colegul Vio Bota de la Timisoara despre declaratiile proaspatului uselist pesedist fost pedelist, senatorul Gheorghe David:

deja asistam la prostitutie politica, cu adoctrinati.

Nici nu e greu sa iti dai seama cat adevar e in propozitia asta. “Transferul” lui Gheorghe David survine cu o intarziere de exact doua luni, mai exact 60 de zile, de la caderea guvernului MRU, cand liderii USL afirmau ca expira termenul pentru dezertarea din barca puterii PDL. De atunci a mai curs multa apa pe Dambovita si multe placinte cutre de politicieni au schimbat in mod convenabil anturajul. Zic totusi ca senatorul de Timis ar merita un premiu special, o diploma, ceva, pentru sinceritate. E primul care recunoaste pe sleau ca in practica politica de la noi doctrina, valorile, principiile, adica fix acele lucruri care construiesc si modeleaza reprezentarile noastre despre societate nu joaca nici un rol. Nici unul.

Ceea ce stiam cu totii de mult, dar acum parca am ajuns la o statie finala. Politicienii nostri nu mai sunt interesati nici macar sa se ascunda. De fapt de cine sa se ascunda?! De jite si de jitei? Jiteloooooooooor, va trebuie altceva decat furaj? Muuuuuuu….. 😦  [n-ar nici o legatura cu faptul ca domnul senator e membru in comisia pentru agricultura din senat]

Este presedintele Romaniei seful statului? Intrebare de 1000 de puncte

Intrebarea este serioasa. Curtea Constitutionala tocmai s-a pronuntat in privinta conflictului “de natura constitutionala” dintre guvern si presedintele tarii. Numai ca o face in termenii urmatori:

In exercitarea atributiilor constitutionale, Presedintele Romaniei participa la reuniunile Consiliului European, in calitate de sef al statului. Aceasta atributie poate fi delegata de catre Presedintele Romaniei, in mod expres, primului-ministru. [din comunicatul de presa, de aici]

Sesizeaza cineva formularea? In textul Constitutiei nu exista sintagma “seful statului”. Mai mult, nicaieri in vreun text de lege din Romania nu exista sintagma “seful statului”. Si nu ar avea cum. Pentru ca statul roman este reprezentat de diferite institutii, cum ar fi, de exemplu, parlamentul. Dupa logica “Presedintele este seful statului”, logica pe care o introduce CCR acum, Traian Basescu sau orice alt presedinte ar fi si seful parlamentului, ceea ce contravine flagrant principiului separatiei puterilor in stat, adica curat neconstitutional.

In plus,  CCR afirma ca “aceasta atributie” [care atributie, mai exact?] poate fi delegata de presedinte. Iarasi, ceva ce nu exista in constitutie [sau altundeva?!]. Prin urmare ma intreb si eu, ca tot romanul care inca nu si-a pierdut interesul definitiv pentru politica, daca nu cumva CCR comite doua greseli grave, grave, grave.

p.s. Lansez niste intrebari, astept niste explicatii, daca se poate din partea cuiva care chiar se pricepe.  Nu exclud nici faptul ca s-ar putea sa ma insel eu.

Edit 31.07.2012: De cateva zile [27 iulie] a fost publicata motivarea CCR privind decizia de reprezentare a Romaniei la Consiliul European de catre presedintele tarii. Pentru cine se documenteaza, dau mai jos pasajul relevant care raspunde la intrebarea daca presedintele este “seful statului”, putand din aceasta pozitie sa delege atributii primului-ministru:

6. Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, Preşedintele României a fost calificat ca şef al statului în mod implicit (a se vedea, în acest sens, Hotărârea nr.3 din 9 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.216 din 11 septembrie 1996) şi, ulterior, explicit (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.147 din 21 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.162 din 7 martie 2007).

Potrivit art.80 alin.(1) din Constituţie, Preşedintele României reprezintă statul român, ceea ce înseamnă că în planul politicii externe conduce şi angajează statul. Acest text constituţional îi permite să traseze liniile viitoare pe care statul le va urma în politica sa externă, practic să îi determine orientarea în planul relaţiilor externe, ţinând cont, desigur, de interesul naţional. O atare concepţie este legitimată de caracterul reprezentativ al funcţiei, Preşedintele României fiind ales de cetăţeni prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

În planul politicii externe, primul-ministru are competenţa constituţională de a asigura realizarea politicii externe a ţării [art.102 alin.(1) din Constituţie], ceea ce înseamnă că, în funcţie de orientarea stabilită de reprezentantul statului în plan extern, care este Preşedintele statului, Guvernul, prin reprezentantul său, urmează să implementeze în mod corespunzător măsurile faţă de care statul s-a angajat. Prin urmare, Curtea constată că rolul Guvernului în politica externă este unul mai degrabă tehnic, el trebuind să urmeze şi să îndeplinească obligaţiile la care România s-a angajat la nivel de stat. Aşadar, rolul Guvernului este unul mai degrabă derivat, şi nu originar, cum este cel al Preşedintelui României; aşadar, nefiind o putere delegată, ci proprie Preşedintelui României, reprezentarea statului poate fi delegată, printr-un act de voinţă expres, de către acesta atunci când consideră necesar. [de aici]

Ce-ar fi fost daca…

Ce ar fi de comentat mai intai? Drama personala prin care trece Adrian Nastase sau functionarea sistemului de justitie din Romania? Individul [condamnat, detestat versus respectat, admirat, martirizat] sau ansamblul social si institutional in care toate dramele individuale se intampla? Cat de mult cantaresc in tavalugul evenimentelor alegerile personale?

Ne putem imagina oare un scenariu alternativ la evenimentele de miercuri seara?

18.00 – la ICCJ avocatii lui Adrian Nastase si jurnalistii asteapta infrigurati momentul pronuntarii sentintei.

18.35 – Adrian Nastase nu a venit la Inalta Curte 

18.45 – Judecatoarea de la Inalta Curte de Casatie si Justitie citeste sentinta. Adrian Nastase este condamnat definitiv in dosarul “Trofeul Calitatii” la doi ani de inchisoare cu executare. El devine astfel primul premier postdecembrist ce va fi trimis la penitenciar.

19.15 – Adrian Nastase discuta de acasa cu ministrul de interne Ioan Rus la telefon. Are doua alternative: merge singur la penitenciarul Rahova sau vine acasa la el o echipa de politisti. In fata adresei din Zambaccian s-au strans deja toate televiziunile din Romania. Aproape ca razbate pana la locuinta de la ultimul etaj freamatul si nervozitatea. Adrian Nastase ii comunica lui Ioan Rus ca se va prezenta singur la penitenciar in urmatoarele doua ore. Nimeni nu va vedea catuse la mainile lui.

19.30 – Adrian Nastase isi suna colaboratorii apropiati si le spune sa transmita presei ca va tine o conferinta de presa in fata penitenciarului Rahova la ora 21.00.

20.30 – Adrian Nastase iese cu o masina personala din garajul locuintei si se indreapta spre penitenciar.  

20.55 – Adrian Nastase ajunge la Penitenciarul Rahova. Coboara din masina insotit de Ion Cazacu, avocatul principal, si de fiul mai mare, Andrei, in timp ce cativa oameni incearca sa-i faca loc si sa-l protejeze de multimea reporterilor si fotografilor care il asalteaza pe fostul premier. Adrian Nastase este tras la fata si pare obosit, insa emana un soi de liniste si de siguranta care nu il dau deloc aerul unui om infrant. Parca s-ar indreapta spre locul unei confruntari electorale la televiziune cu adversarul direct, Traian Basescu, nu spre un loc de detentie si umilinta personala. In jurul lui o furtuna de blitzuri, jurnalistii se calca in picioare.

21.00 – Adrian Nastase isi incepe mesajul in fata camerelor de televiziune. Are o voce calma, dar ferma. Este dezamagit de decizia instantei. Astepta un alt rezultat. Nu se considera infrant, pentru ca cei nevinovati nu pot fi infranti niciodata. Va intra pe poarta inchisorii cu fruntea sus, demn, pentru ca stie ca totul nu este decat o mascarada, un proces politic de la cap pana la coada. Daca Inalta Curte nu i-a dat dreptate, atunci CEDO ii va curata numele si va repara abuzurile la care a fost supus. Oamenii vor vedea pana la urma cine a avut dreptate si cine este vinovatul adevarat.

21.10 – Adrian Nastase intra pe poarta penitenciarului. Pentru un moment se intoarce spre camere si flutura sumar cu mana in semn de “La Revedere” . Usa se inchide in urma lui.

Contractul democratic nu mai functioneaza – arata un sondaj ITUC

Un sondaj international realizat la comanda Confederatiei Internationale a Sindicatelor (ITUC) si dat publicitatii pe 12 iunie arata ca lumea muncii s-a schimbat dramatic in ultimii ani: dincolo de opozitia clara la masurile de austeritate, exista o majoritate clara de votanti ce nu mai cred ca guvernele lor servesc interesele cetatenilor.  

Informatii in detaliu despre studiul condus in 13 tari (Belgia, Brazilia, Bulgaria, Canada, Franta, Germania, Grecia, Indonesia, Japonia, Mexic, Africa de Sud, Marea Britanie si SUA) gasiti aici. Ce vreau eu sa semnalez este urmatorul lucru:

– 67% dintre cei intervievati cred ca bancile si institutiile financiare internationale au o influenta mult prea mare in deciziile de politica economica ale guvernului, in timp ce tot 67% dintre repondenti cred ca alegatorii nu au suficienta influenta asupra deciziilor de natura economica.

Usor usor ne indreptam spre o rascruce: ori discutie reala despre justitie economica (cu teme eco inclusiv, vezi infamele externalizari ale corporatiilor) ori conflict. Sper sa nu fie conflict. 😦


Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Error: Twitter did not respond. Please wait a few minutes and refresh this page.

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?