Archive for July, 2010



viata poate fi fatala…

Nu, nu concurez cu gugu-jurnalistul Cartianu, care o comite din nou [“Ce poţi să faci în astfel de momente? Să taci sau să spui ceva.”, sic!], dar trebuie si eu sa spun ceva. Asa ca imi asum titlul.

Nu stiu daca sa te sinucizi este un gest trist pentru toata lumea, cu siguranta insa este un gest greu de inteles pentru majoritatea dintre noi. Moartea ne da fiori la toti. Iar asta nu are a face cu rationalitatea. Asist insa in aceste zile la un spectacol jurnalistic ce ma pune serios pe ganduri daca meritam cu adevarat sa aflam vreodata motivul pentru care cineva, oricare celebru sau necunoscut, a decis sa termine cu viata.

Acum jumatate de an portarul nationalei de fotbal a Germaniei, Robert Enke, isi lua viata aruncandu-se in fata trenului. Lasa in urma o sotie care il iubea si o fetita adoptata in varsta de un an. Depresia de care suferea Robert Enke avea legatura cu moartea fiicei naturale in urma cu 3 ani din cauza unei insuficiente cardiace.

Gestul sportivului a socat intreaga Germanie. Saptamani in sir televiziunile si presa scrisa au transmis informatii care mai de care mai macabre si mai intime despre sinuciderea lui Robert Enke. S-a scris despre ultimele ore dinaintea suicidului, s-au dat detalii despre locul accidentului, despre tren, despre corpul mutilat etc. Efectul s-a vazut mai tarziu la morga: numarul sinuciderilor, in special in randul tinerilor, a inceput sa creasca in mod alarmant. Imi aduc aminte citind un numar intreg al revistei saptamanale a cotidianului Sueddeutsche Zeitung tratand subiectul efectului mediatic asupra sinuciderilor pe larg.

Ca si in Germania, multimea si concretetea detaliilor cu privire la moartea Madalinei Manole nu servesc nimanui. Tot asa cum nu serveste nimanui sa se stie cu ce substanta anume s-a otravit cantareata si, mai ales, de ce cantitate din substanta respectiva este nevoie pentru a-ti lua viata. Ba din contra, este posibil sa se repercuteze asupra sanatatii copiilor nostri. Empatia este un sentiment pervers…

presedinte falimentar, nu tara falimentara, sa ne intelegem, da?

Sabina Fati scrie un editorial pentru Romania Libera pe care il intituleaza: “Ţară falimentară, căutăm premier“.  Si ma deranjeaza, pentru ca – voit sau nu – comite o nedreptate. As fi gata sa accept ca Romania este o tara falimentara [ceea ce multi straini cred cu adevarat despre Romania] daca am purta o discutie pe incapacitatea noastra genetica de a ne alege conducatorii de care avem cu adevarat nevoie si de a-i urma pentru un tel comun. Cum insa din cuprinsul articolului citat nu reiese asa ceva, nu pot decat sa protestez si sa arat cu degetul eroarea.

Nu, in cazul de fata nu este vorba despre o tara falimentara [desi Traian Basescu s-ar putea foarte bine sa gandeasca chiar in termenii acestia], ci de o politica falimentara. A presedintelui Basescu. Sabina Fati bate campii cu gratie despre lipsa unui candidat de prim-ministru care sa satisfaca anumite standarde [fixate tot de Traian Basescu natürlich], dar construieste fara sa vrea un tablou veridic in ceea ce priveste situatia presedintelui Basescu:

Traian Băsescu ştie că are nevoie de o schimbare, atât pentru scoaterea României din faliment, cât şi pentru redresarea propriului partid. Traian Băsescu ştie că are nevoie de oameni noi atât la guvernare, cât şi la partid, dar se teme să înceapă din nou un război pe mai multe flancuri. [din articolul citat]

Politiceste vorbind [iar nu altfel] Traian Basescu poarta cea mai mare vina pentru adancirea conflictului in care – a enspea oara – se gaseste. In primul mandat a fost in conflict cu coalitia celor 322, apoi cu coalitia GRIVCO, in al doilea mandat este in conflict cu toata lumea. De opozitie nu a fost iubit niciodata [sentimentul e reciproc, deci why bother?!], nu mai este iubit de popor [cu asta cred ca poate trai linistit], dar, mai grav ca toate acestea, nu mai este apreciat de colegii de partid, care il resimt ei insisi ca prea autoritar.

Nici nu ma mai indoiesc de faptul ca motivul adevarat pentru iesirea [indelung comentata] in fata camerelor din 6 mai a fost nevoia lui Traian Basescu de a le forta mana colegilor de partid, pe care presa, inclusiv Sabina Fati & Co ii gratuleaza acum cu titlul de “baroni”. Cred ca baronii nu au fost de acord cu masurile lui Basescu si atunci presedintele a facut in asa fel ca guvernul sa nu mai poata da inapoi. Fara acea declaratie fara cale de intors ministrii PD-L din guvernul lui Boc ar fi scaldat-o cu gratie inca multa vreme, cu grija sa nu fie afectate prea tare pozitiile personale si zestrea partidului. 

Ca nici liderii PD-L si nici Traian Basescu nu s-au asteptat sa cada atat de tare in sondaje e deja alta poveste. De notat este doar faptul ca, asa cum nu s-a consultat cu partidele din opozitie, tot asa Traian Basescu nu a tinut cont nici de obiectiile triunghiului BVB. Si doar acest lucru [iar nu altul] este explicatia pentru care Basescu a ajuns astazi mai singur ca in primul mandat. Parasit de popor si neascultat de partid. Pe scurt, Traian Basescu a fost părăsit de ţară, de asta o fi ţara falimentară.  

P.S.  Daca tragem linie si adunam vedem cat de mult s-au inselat in asteptari cei de la Romania Libera care, imediat dupa alegerile prezidentiale, profeţeau un presedinte Basescu mai impaciuitor si mai consensualist. Cum ii spuneau atunci [ca nu mai gasesc articolul], presedinte constructor?!  Poate Sabina Fati a uitat, Traian Basescu si-a  incheiat primul mandat impunandu-si vointa proprie in ciuda unei majoritati formate in parlament. Asa ca pasajul “tara falimentara, incapabila sa formeze o majoritate serioasa in parlament” trebuie cu siguranta rescris ca “presedinte falimentar, incapabil sa conduca”.

libertatea ca produs de supermarket

Oamenii care vorbesc despre libertate sunt tot mai rari. Douazeci de ani au trecut peste noi, peste unii mai mult decat peste altii, iar timpul le-a cernut intre timp pe toate. Si daca la inceput, in tineretea anilor 90, libertatea inflacara si entuziasma, fiind afirmata si revendicata la fiecare colt [simbolic] de strada cu un intreg aparat imagistic pentru individ [proprietatea privata] sau pentru grup [partidele politice], astazi i se pomeneste numele cu parcimonie si sfiala, pentru a nu supara cu abstractiuni goale un public de ziar dezinteresat sau blazat. 

Performanta romaneasca este uriasa: ne-au trebuit 20 de ani – un ciclu minuscul judecat la scara istorica – ca sa ne transformam libertatea dintr-o resursa inepuizabila devenita peste noapte disponibila tuturor intr-un subiect public rarisim, scos la lumina doar pentru ca in pauza estivala nu se intampla mai nimic, gazetareste vorbind.

Motivul raritatii exceptionale a libertatii ca tema de dezbatere publica nu este insa acela ca oamenii simpli sunt consumati de griji cotidiene si de raul meschin care ne inconjoara, fiind prin urmare prea putin interesati de filosofie, pe care nu o inteleg si care nu le tine de foame, ci faptul ca libertatea a devenit un produs cuantificabil, cu eticheta capitalista si price tag. Astazi se poate spune cu exactitate cat de liber e un om, uitandu-ne la cat de sarac sau de bogat este.

Sigur, nu iti trebuie pregatirea academica a lui Andrei Plesu pentru a vorbi despre libertate, cu siguranta insa ai avea nevoie de o autoritate morala comparabila cu a lui pentru a indrazni sa te faci auzit pronuntand idei despre libertate la gazeta sau aiurea. Atentie insa, nici Andrei Plesu nu isi permite [sau nu vrea] sa vorbeasca despre libertate in deplinatatea ei [politica, economica, sociala si culturala adica], ci despre o libertate politica restransa si ea la dimensiunea ei interioara. Cat de mare si de amara este ironia paralelei facute de Andrei Plesu in articolul din Adevarul cu timpurile comuniste, cand duplicitatea era singurul mod de a-ti pastra libertatea interioara intacta! Caci unde este diferenta? In socialism libertatea costa constiinte, in capitalism costa bani. 

Nu pot totusi sa nu remarc cu tristete ca din punct de vedere politic am ramas la fel de ingraditi ca pe vremea lui Ceauseascu, daca astazi vorbim – cand mai indraznim sa vorbim – despre libertate doar ca accesoriu al vietii de partid sau ca trasatura a activismului politic, uitand ca in toti acesti ani am permis ca libertatea sa devina un produs tranzactionabil pe piata “libera”, la preturi “libere”. O stire Mediafax nepreluata de multe ziare [multumesc, Tudorina!] anunta acum cateva zile ca rata saraciei dupa transferuri sociale a crescut in perioada 2005-2008 de la 18 la 23 la suta, in ciuda cresterii economice insemnate.  

Ce inseamna asta? Ca, desi tranzactionarea libertatii nu este un lucru rau in sine, sistemul in care traim nu ne permite sa achizitionam aceasta libertate [de a merge la scoli bune, de a fi ingrijiti in clinici si spitale de calitate etc.] la preturi medii. Libertatea a devenit un produs de supermarket, care se cumpara pe o avere. Pentru cativa, foarte putini, nu ma indoiesc, este raiul pe pamant. Cei multi tot la un fel de libertate interioara sunt constransi…

Încă unul cu ambitii de ministru

“Sever Voinescu, deputat PDL: Din punctul meu de vedere mesajul presedintelui este clar: la 1 septembrie se va face evaluarea ministrilor asa cum s-a stabilit la Snagov si va avea loc restructurarea Executivului. Personal cred ca remanierea unor ministri este vitala, se impune, pentru ca suntem deja in intarziere.” [de aici: http://www.hotnews.ro/stiri-7559602-pdl-despre-declaratiile-lui-traian-basescu-remanierea-guvernului-1-septembrie-este-certa-irevocabila-spun-liderii-udmr-atacati-seful-statului.htm%5D

Sa vedem cine va fi pe lista ministeriabililor peste vreo luna. 😉 Ma amuza oameni din astia care deja fac joc de glezne pe marginea terenului in speranta ca antrenorul/dirigintele jucator ii va baga si pe ei in joc macar in ultimele cinspe minute ale meciului…

pe grigorie asta cine la facut jurnalist?

Postarea asta e usoara ca un sprit de vara. Un so called ziarist auto-intitulat scriitor mai da un exemplu de editorialism marca proprie.

Reteta e simpla. Incepi cu o tautologie de toata frumusetea [oamenii să fie solidari ei înşişi cu ei], dupa care citezi pe doua treimi din articol comentariul unui cititor, dupa care o arzi in figuri de stil stereotipe [vlăjgani care ar putea muta munţii din loc], dupa care lovesti in propaganda comunista de odinioara.

Hai ca m-am prins, despre asta a fost turul lui Basescu pe la Galatz: devoalarea cruntei realitati si demascarea propagandei rusinoase a fortelor ostile idealurilor patriei noastre.

Then again, daca stau si ma gandesc mai bine, despre ce propaganda ar trebui sa vorbim? Despre aia demult trecuta si uitata, care spoia cu minciuni o realitate (e)terna a site-urilor industrializate incepand cu anii ’60, sau despre propaganda de astazi, care ne musca de fata [nu ca leoaica lui Nichita] cu aceeasi mazgalire a realitatii cu tuse groase de spoitor? 

Localnici în plină putere, vlăjgani care ar putea muta munţii din loc, şi-au pus mâinile în şolduri şi privesc indiferenţi lupta jandarmilor şi a voluntarilor pentru a ridica un dig în calea apelor ameninţătoare ale Dunării. Unii luptă din greu cu sticlele de vodcă sau de bere. Alţii se amuză la gândul că vecinii le-ar putea intra la apă. [de aici]

Din doua una: ori e imbecil autorul, iar exprimarea e stangace, ori pur si simplu Cartianu da – cu buna stiinta – cu bidineaua de namol pe imaginea Galatiului, in speranta ca lumea o sa si creada ca la Galati sunt numai tineri vanjosi, capabili sa mute muntii Dobrogei pe faleza galateana, care insa nu misca un deget de nesimtiti ce sunt.  

In alta ordine de idei, sper sa nu ajunga vreodata Cartianu pe mana vlajganilor astora, ca s-ar putea sa-i scuture toate fituicile de jurnalist din el…      

P.S. Greseala din titlul e pusa acolo special, ca nu cumva domnul Cartianu sa se simta lovit in superioritatea domniei sale.

incredibil…gaura marca Euroconstruct

Strada Tunari intre numerele 45 si 47 la intersectia cu Str. Fecioarei. Strada a fost in refacere/reabilitare capitala si inca nu a fost data in folosinta, desi circula masini pe acolo. Lucrarile au mers foarte greu, treaba de mantuiala, iar bataia de joc pe banii nostri a fost maxima. Ca exemplu: 3 randuri de borduri au fost schimbate, primul rand de borduri fiind asezat chiar dupa excavarea strazii si a trotuarelor [wtf!!!], desi nu mai era nici o nevoie de borduri [evident]. 

Acum a aparut si prima groapa, pamantul s-a surpat sub covorul asfaltic. Daca parcheaza o masina chiar pe colt [asa cum se obisnuieste pe la noi] asfaltul se va surpa si mai tare. Groapa vizibila este de circa 20-30 de centimetri, sub asfalt insa este o groapa mare.

Traim in Romania si Euroconstruct reabiliteaza strazi…

Later edit: dupa o saptamana si jumatate de la aparitia gaurii sub/in asfalt au venit cei de la firma si au reparat. Sa vedem cat tine…


Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Error: Twitter did not respond. Please wait a few minutes and refresh this page.

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?