Marx Marx Marx – si un nou citat pentru Dragos Paul Aligica

Via Costi Rogozanu, care scrie despre o polemica netransata intre Vladimir Tismaneanu si Gaspar M. Tamas, am ajuns la acest comentariu al lui Alexandru Polgar in revista Cultura: Popor din chinuiala si mizerie. Redau mai jos poate nu cel mai relevant pasaj, dar cu siguranta unul la care ar trebuie sa dea un raspuns si Vladimir Tismaneanu si Dragos Paul Aligica, individual si la gramada cu savantii mai maruntei ce graviteaza in jurul lor:

E vorba, in fond, de-o singura intrebare: pentru cine scrie domnul Tismaneanu? Mai precis, ma-ntreb daca scrie el oare si pentru acea vasta si molcoma middle class de pe vremea „comunismului”, nici bogata, nici saraca, dar care face zi de zi experienta transformarii ei in noua underclass „postcomunista” sufocata in saracie? Se adreseaza domnul Tismaneanu si celor care se spetesc muncind sau se macina negasind de lucru, pentru ca munca a devenit intre timp un fel de straniu privilegiu prin care se ingenuncheaza in mod curent vointele politice ale cetatenilor din lumea-ntreaga? De asemenea, sint oare demni de atentia domnului Tismaneanu si cei nevoiti sa emigreze pentru a-si putea intretine familiile si pe ei insisi? Sau cei ce-ar vrea sa invete despre lume, dar nu li se ofera decit retelele mafiote ale universitatilor de stat sau crescatoriile de diplome ale celor private? Pe scurt, li se adreseaza domnul Tismaneanu si acelor oameni reali – destul de multi, de nu chiar majoritatea – care nu pot spera sa traga foloase din aranjamentul social capitalist postrevolutionar à la roumaine? Daca da, atunci de ce se mira oare ca marxismul poate reveni in Europa de Est, foarte firav si mai ales printre intelectuali, ca optiune politica experimentala, adica drept ceva de explorat? La urma urmei, marxismul e, pina acum, singura doctrina care sa nu taca despre mizeria de zi cu zi si sa n-o puna, cu totul pervers, pe seama unor nenorociti pe care sa-i vrea atinsi de te miri ce defecte naturale (lene, prostie, badaranie, murdarie) tinind de apartenenta sociala, de grupul socio-cultural sau chiar de neam, etnie ori rasa. Asa ca marxismul ramine o optiune relativ viabila si, de vreme ce doar foarte putini dintre noi sint astazi altceva decit muncitori salariati, destul de universala pentru toti cei care vor sa inteleaga lumea din perspectiva salariatilor si a somerilor, adica asa cum nu are ea voie sa apara niciodata in discursurile neo-anticomuniste.

Spune Costi Rogozanu in postarea lui: “Principalul rol al intelectualului azi ar fi identificarea corectă a obiectului criticii.” Eu as spune altfel: rolul intelectualului a fost dintotdeauna punerea intrebarilor corecte care ne duc spre progres. Si, dupa parerea mea – desi parti pris-ul mi-e cunoscut de toata lumea – Alexandru Polgar pune intrebarea corecta pentru a depasi un blocaj intelectual si o fixatie in comunism. Asadar, pentru cine scrie Tismaneanu?

Cronologia polemicii ar fi urmatoarea:

–  G.M Tamas – Stanga si marxismul in Europa de Est: interviu cu G. M. Tamás (3);

– Vladimir Tismaneanu – Marxism histrionic (G.M. Tamás & co.) – Polemici;

– G.M. Tamas – Un delict de opinie – Polemici;

– Alexandru Polgar – Alexandru Polgár: la ce nu trebuie renuntat in legatura cu comunismul;

– Mihail Neamtu – Marxismul liric şi revolta mesianică (un răspuns pentru Alexandru Polgár);

– Vladimir Tismaneanu – Cui ii mai pasa de marxism? (G. M. Tamas, Alexandru Polgar si noua Noua Stanga)

Advertisements

2 Responses to “Marx Marx Marx – si un nou citat pentru Dragos Paul Aligica”


  1. 1 George-Adrian Visan July 24, 2010 at 1:38 am

    Nu pot sa nu spun ca polemica de fata nu este utila, este chiar revelatoare pentru dezbaterea academica din jurul conceptelor de stanga si dreapta (nu spun politica, pentru ca o dezbatere de acest tip si la acest nivel nu afecteaza politicul).

    Acum sa luam metodic: la intrebarea pentru cine scrie Vladimir Tismaneanu, reformulata la modul general, de ce inca discutam despre comunism si post-comunism in 2010, raspunsul nu este greu de ghicit. Societatea romaneasca nu si-a incheiat socotelile cu regimul comunist, nu a interiorizat caracterul ilegitim al acestui regim si nici crimele acestuia. Paradoxul discutiei despre comunism la 20 de ani de la prabusirea acestuia dupa pozitii adversariale in Romania, se datoreaza in mare partea lipsei unei dizidente organizate si reale in perioada comunista. Eficienta represiunii comuniste, conformismul social, lipsa de unitate intre intelectualii romani si muncitorii romani in timpul comunismului si persistenta dupa revolutie a unei elite post-comuniste cu radacini adanci in fostul regim sunt in opinia mea cauzele principale ale actualei dezbateri intre intelectuali conservatori-liberali (nu spun liberali conservatori pentru ca atat Neamtu cat si Tismaneanu, in opinia mea cel putin, tind mai mult spre un conservatorism liberal, decat spre un liberalism cu accente conservatoare) si noua stanga intelectuala. Faptul ca actuala dezbatere isi are originile in faimosul Raport de condamnare al regimului comunist din 2006 este de asemenea extrem de relevant. Raportul a reprezentat un moment de ruptura important – statul roman democratic din prezent, si-a asumat partial responsabilitatea fata de faptele defunctului regim comunist (regimurile politice pot disparea, statele dispar foarte rar si in conditii exceptionale). Problema este ca raportul nu a fost acceptat inca de societate, iar partidele cu puternice radacini in comunism (PSD, PRM) l-au delegitimat, toata chestiunea fiind redusa la “comisia lu’ Basescu” si “raportu’lu’ Chioru’ si a mercenarilor sai.” Nimeni nu a iesit in strada, la propriu sa sprijine concluziile raportului, dezbaterile care au urmat acestuia au fost de natura academica, nu sociala. Nu stiu cat de mult constientizeaza lipsa de legitimitate la nivelul romanului mediu a condamnarii comunismului d-nul Tismaneanu, dar in mod urgent INMER ar trebui sa desfasoare o campanie publica prin care sa popularizeze concluziile raportului si sa starneasca dezbateri. O limpezire a societatii romanesti in privinta comunismului si a totalitarismului este un progres, cred eu, si o lupta pe care Tismaneanu trebuie sa o poarte.

    In al doilea rand legat de G.M. Tamas – textul sau din Revista 22 este probabil cel mai lipsit de sens text de factura politica pe care l-am citit vreodata. In comparatie cu Tamas, un text din Marx sau din Gramsci este cu mult mai bine inchegat si plin de idei decat diatriba distinsului intelectual maghiar. Modul in care amesteca conceptele, modul cum gestioneaza proprietatea termenilor, mi se pare infiorator. El practic nu a produs un text critic serios, ci un denunt de factura ideologica. Cu greu se poate discuta rational cu o asemenea persoana care manipuleaza concepte fundamentale precum democratie, societate, holocaust, liberalism sau fascism in modul in care il face Tamas. Mi se pare ca intelectualul maghiar are o memorie extrem de selectiva in privinta faptelor istorice. Pe de alta parte lipsa aceasta de claritate si frustrarea afisata de Tamas la adresa dreptei, incapacitatea de intelege si a reflecta asupra actualelor realitati globale, imi confirma faptul ca anul 1989 nu a fost numai o prabusire a comunismului, ci un esec al stangii. Faptul ca un intelectual de stanga refuza si critica puterea si pozitiile de putere, indiferente de natura lor, imi sugereaza un declin al puterii stangii politice: daca ideologic numai cauti puterea politica, atunci obtinerea sau practicarea acesteia devine problematica.

    Acum ce spune Al. Polgar mi se pare lipsit de sens. In primul rand in comunism nu exista o clasa de mijloc, sau ma rog un grup social care sa merite aceasta descriere. Intr-adevar regimul comunist a permis imbunatatirea nivelului de trai prin dezvoltarea industriei si transferul unei bune parti a populatiei rurale in mediul urban, dar raportat la ideea de clasa mijlocie, acel grup social traia in conditii de precaritate. Mai mult aceasta “clasa de mijloc” nu avea un rol politic activ in afara aceluia de legitimare a conducerii comuniste. Punerea sub semnul intrebarii a legitimitatii regimului comunist, aducea cu sine si pierderea “privilegiilor”: brusc puteai ramane fara casa, copiii erau hartuiti sau exmatriculati din scoli sau universitati, nu puteai sa cumperi produse de lux care necesitau asteptarea pe lista: o Dacie, frigider, aragaz sau video. Saracirea relativa a acestui grup social dupa revolutie este in acelasi timp o consecinta directa a regimului comunist: nivelul de trai a acestora era dependent de subventionarea unor sectoare economice necompetitive. Acum cresterea economica sustinuta din ultimii cinci ani s-a vazut si intr-o crestere generala a bunastarii populatiei. Actuala criza a afectat mai mult pe cei asistati sau angajati la stat, nu neaparat pe cei care activeaza in privat. Avand in vedere tendinta generala a electoratului roman de a vota dreapta si conservatorismul dominant al mentalitatilor romanilor, chiar si in randul tinerilor, ma indoiesc ca marxismul va fi imbratisat in numar mare de cei educati sau ca va capata vreodata sprijin de masa.

  2. 2 dromichaetes July 27, 2010 at 10:43 am

    draga George-Adrian Visan, sunt intru totul de acord ca “O limpezire a societatii romanesti in privinta comunismului si a totalitarismului este un progres”, trebuie totusi sa remarc ca noi nu am reusit sa facem acest progres de 21 de ani de zile.

    Comentariul tau este atat de lung si de dens in idei incat nu pot avea un raspuns exhaustiv, asa cum mi-as dori. Ma rezum – fortat de imprejurari – sa iti semnalez cateva inadvertente sau semne de intrebare cu privire la comentariul tau, desi multe dintre ideile expuse sunt valide si merita aprofundate.

    1. “discutia despre comunism …de pe pozitii adversariale” – nu vad unde exista aceste pozitii adversariale, intrucat nici Tamas si nici Polgar nu apara comunismul in vreun fel, ba din contra, scriu in mai multe randuri ca este de condamnat. Critica lui Tamas se refera la modul in care condamnarea regimului comunist prin raportul comisiei prezidentiale nu este contrabalansata de o critica a regimului actual, care distruge si dezumanizeaza. In jurul lui “adverse politics” se coaguleaza pozitia sa de reconsiderare a marxismului etc.

    1.1. Personal nu cred ca marxismul mai poate renaste in vreun fel, dau mai mari sanse unui melanj de convingeri post-marxiste si anarhism, cu o noua interpretare critica (reconsiderare) a conceptului de “clasa” pe temeiul sociologiei urbane a lui Manuel Castells.

    1.2. daca vorbim de “condamnarea” comunismului ar trebui sa respectam proprietatea termenilor. Simpla citire in fata Parlamentului a raportului prezidential neurmata de consecinte juridice nu echivaleaza cu o “condamnare”, ramanand la stadiul de exercitiu simbolic sau de joc de imagine. Daca am fi avut o condamnare reala ar fi trebuit sa avem oameni decazuti din drepturile castigate in timpul regimului comunist, ar fi trebuit sa asistam la deschiderea de procese etc.

    2.”anul 1989 nu a fost numai o prabusire a comunismului, ci un esec al stangii.” – eu as fi mai precaut cu astfel de afirmatii, intrucat denota aceeasi “factura ideologica” pe care o acuzi la G.M. Tamas. Stanga nu a fost niciodata redusa la comunism si nici nu ar putea fi, devreme ce marxismul a fost criticat din zona stangii la fel de mult cum a fost si dinspre dreapta. Poate social-democratia iti spune ceva.

    3. “Saracirea relativa a acestui grup social dupa revolutie este in acelasi timp o consecinta directa a regimului comunist: nivelul de trai a acestora era dependent de subventionarea unor sectoare economice necompetitive. Acum cresterea economica sustinuta din ultimii cinci ani s-a vazut si intr-o crestere generala a bunastarii populatiei. Actuala criza a afectat mai mult pe cei asistati sau angajati la stat, nu neaparat pe cei care activeaza in privat.” – nu pot fi de acord absolut deloc cu acest pasaj. Am vaga impresie ca faci o suprapunere intre stanga si “stat” si, respectiv, dreapta si “privat”. Daca este asa atunci cred ca ai nevoie de o revizie grabnica a conceptelor politice cu care operezi. In plus, afirmatiile tale sunt far fetched in privinta celor care au avut mai mult de suferit, nefiind sustinute de realitate: cei din privat au fost primii afectati de criza economica. Ei au preluat probabil cea mai mare parte a poverii, nefiind protejati de mantaua “statului social”, atat cat a mai ramas din epoca comunista.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?