libertatea ca produs de supermarket

Oamenii care vorbesc despre libertate sunt tot mai rari. Douazeci de ani au trecut peste noi, peste unii mai mult decat peste altii, iar timpul le-a cernut intre timp pe toate. Si daca la inceput, in tineretea anilor 90, libertatea inflacara si entuziasma, fiind afirmata si revendicata la fiecare colt [simbolic] de strada cu un intreg aparat imagistic pentru individ [proprietatea privata] sau pentru grup [partidele politice], astazi i se pomeneste numele cu parcimonie si sfiala, pentru a nu supara cu abstractiuni goale un public de ziar dezinteresat sau blazat. 

Performanta romaneasca este uriasa: ne-au trebuit 20 de ani – un ciclu minuscul judecat la scara istorica – ca sa ne transformam libertatea dintr-o resursa inepuizabila devenita peste noapte disponibila tuturor intr-un subiect public rarisim, scos la lumina doar pentru ca in pauza estivala nu se intampla mai nimic, gazetareste vorbind.

Motivul raritatii exceptionale a libertatii ca tema de dezbatere publica nu este insa acela ca oamenii simpli sunt consumati de griji cotidiene si de raul meschin care ne inconjoara, fiind prin urmare prea putin interesati de filosofie, pe care nu o inteleg si care nu le tine de foame, ci faptul ca libertatea a devenit un produs cuantificabil, cu eticheta capitalista si price tag. Astazi se poate spune cu exactitate cat de liber e un om, uitandu-ne la cat de sarac sau de bogat este.

Sigur, nu iti trebuie pregatirea academica a lui Andrei Plesu pentru a vorbi despre libertate, cu siguranta insa ai avea nevoie de o autoritate morala comparabila cu a lui pentru a indrazni sa te faci auzit pronuntand idei despre libertate la gazeta sau aiurea. Atentie insa, nici Andrei Plesu nu isi permite [sau nu vrea] sa vorbeasca despre libertate in deplinatatea ei [politica, economica, sociala si culturala adica], ci despre o libertate politica restransa si ea la dimensiunea ei interioara. Cat de mare si de amara este ironia paralelei facute de Andrei Plesu in articolul din Adevarul cu timpurile comuniste, cand duplicitatea era singurul mod de a-ti pastra libertatea interioara intacta! Caci unde este diferenta? In socialism libertatea costa constiinte, in capitalism costa bani. 

Nu pot totusi sa nu remarc cu tristete ca din punct de vedere politic am ramas la fel de ingraditi ca pe vremea lui Ceauseascu, daca astazi vorbim – cand mai indraznim sa vorbim – despre libertate doar ca accesoriu al vietii de partid sau ca trasatura a activismului politic, uitand ca in toti acesti ani am permis ca libertatea sa devina un produs tranzactionabil pe piata “libera”, la preturi “libere”. O stire Mediafax nepreluata de multe ziare [multumesc, Tudorina!] anunta acum cateva zile ca rata saraciei dupa transferuri sociale a crescut in perioada 2005-2008 de la 18 la 23 la suta, in ciuda cresterii economice insemnate.  

Ce inseamna asta? Ca, desi tranzactionarea libertatii nu este un lucru rau in sine, sistemul in care traim nu ne permite sa achizitionam aceasta libertate [de a merge la scoli bune, de a fi ingrijiti in clinici si spitale de calitate etc.] la preturi medii. Libertatea a devenit un produs de supermarket, care se cumpara pe o avere. Pentru cativa, foarte putini, nu ma indoiesc, este raiul pe pamant. Cei multi tot la un fel de libertate interioara sunt constransi…

8 Responses to “libertatea ca produs de supermarket”


  1. 1 cezar July 14, 2010 at 2:20 pm

    Trist dar adevarat

  2. 2 ivydesign July 15, 2010 at 12:50 pm

    Cresterea economica nu inseamna si dezvoltare economica. Daca intr-o tara creste PIB-ul, asta nu inseamna ca si nivelul de trai va fi mai bun. Acest lucru ar insemna investitii, ceva asigurari sociale, atentie catre un procentaj semnificativ din populatie care traieste sub nivelul mediu si un milion de alti factori.

    Se tot confunda astea doua concepte prin presa si nu e tocmai cel mai sanatos lucru, pentru ca romanul de rand va intelege intotdeauna ca mai multi bani la stat ii vor creste lui salariul. Nu ia in considerare o serie de alti factori care necesita a fi imbunatatiti.

    Bineinteles, asta nu scuza o atitudine lamentabila din partea noastra, faptul ca nici macar nu ne cunoastem drepturile si mai ales ca nu luptam pentru ele. Victor Ciutacu spunea la un moment dat ca “suntem cei mai bun la revolutia pe net” si are groaznic de mare dreptate. Din fata calculatorului e simplu, in strada e mai greu.

  3. 3 dromichaetes July 15, 2010 at 1:30 pm

    De acord cu distinctia, desi nu cred ca exista o definitie clara a celor doua concepte. Stiu si eu ca este indeobste contestat indicatorul marime PIB pentru masurarea nivelului de trai, de aceea se recurge la diferite metode de calcul (exprimare in preturi etc.).

    Totusi in cazul de fata cifrele sunt alarmante: rata saraciei ai fi trebuit sa stagneze, dar ea a crescut si mai mult, ceea ce ridica unele semne de intrebare cu privire la politicile guvernamentale din acea perioada.

  4. 4 ivydesign July 15, 2010 at 2:34 pm

    A, cu siguranta nu contestam faptul ca banii sunt administrati fenomenal de prost spre deloc.

    Doar incercam sa semnalizez o diferenta pe care presa nu prea o face, din diverse motive.

  5. 5 vecinadeblog July 22, 2010 at 11:04 pm

    Faptul ca a crescut rata saraciei intr-o vreme in care economia s-a dezvoltat nu poate insemna decat ca s-au adancit inegalitatile dintre clase, cu alte cuvinte s-a subtiat clasa de mijloc. Acest lucru este oarecum firesc in urma politicilor liberale (de dreapta) din acea perioada, mai ales cota unica de impozitare.
    Totusi, in articolul respectiv se vorbeste de saracia relativa, asta insemnand ca odata cu cresterea economica a crescut si media veniturilor. Practic, toate categoriile de venit au crescut in perioada aceea (ex pensia sau salariul minim, alocatiile) numai ca unele au crescut mai mult decat altele. Dpdv rational, este mai bine pt un sarac sa castige mai mult cu cateva sute de lei pe luna chiar daca bogatul castiga mai mult cu cateva mii de lei pe luna, dar oamenii nu sunt tocmai rationali, ci invidiosi.
    Legat de asta, clasa de mijloc de varsta a doua/a treia regreta uneori perioada comunista nu pt ca ar fi dus-o cu adevarat mai bine atunci, ci pt ca nu existau bogati care sa-si arate cu ostentatie averile (pe atunci aveau Dacia 1310 iar acum au Dacia Logan, care e o masina mai buna, dar atunci toti aveau Dacii, nu existau masini de lux).
    Personal sunt in favoarea protectiei sociale, pe care guvernul a gestionat-o f prost, dar nu este corect sa luam in seama doar anumite cifre (procente) si sa ignoram altele (valori absolute).

  6. 6 dromichaetes July 23, 2010 at 8:46 am

    vecinadeblog, multumesc pentru comentariu. De acord ca saracia relativa masoara inegalitatea economica intr-o societate, ea fiind calculata ca proportie a persoanelor ale caror venituri sunt mai mici de 60% din venitul median.

    De acord si ca veniturile tuturor categoriilor sociale au crescut in perioada 2005-2008. Insa stagnarea ratei saraciei relative arata ca societatea romaneasca devine din ce in ce mai polarizata. Nu este vorba despre invidia unora legata de etalarea averilor [desi importanta din p de v psihologic], ci de posibilitatile mediei de a acoperi costurile pentru obtinerea de servicii de baza: sanatate, educatie, politie/justitie etc.

    Intrucat aceste servicii au cunoscut un declin accentuat in ultimii ani, accesul la astfel de servicii devine din ce in ce mai costisitor si mai prohibitiv pentru toti cei care cad in zona de saracie relativa.

    Romania este pe locul 2 in Europa dupa rata saraciei relative dupa transferuri sociale [48%) – arata raportul ICCV pe care il gasesti aici: http://iccv.ro/ICCV_Romania_dupa_20_de_ani.pdf

  7. 7 vecinadeblog July 23, 2010 at 4:05 pm

    Calitatea vietii nu se masoara doar in accesul la servicii sociale. Unii prefera sa aiba mai multi bani si atat, pt ca pot sa faca ce vor cu ei, pe cand banii care ajung la stat nu sunt controlabili. Din cauza coruptiei din sistem, nu exista incredere ca mai multi bani pompati in aceste servicii (prin taxe mai mari) ar duce cu adevarat la rezultate mai bune.
    In plus, asigurarile sociale se platesc pt situatii de risc, nu sunt bani cu utilitate constanta. Astfel ca romanii cauta tot felul de combinatii sa evite plata asigurarilor, si daca li se intampla ceva, platesc spagi (ex la spital).
    Un venit mai mare mareste posibilitatea de a merge la doctori mai buni, profesori mai buni, avocati mai buni, etc adica in sectorul privat. Pt ca majoritatea gandeste asa, in Romania nu sunt privite cu ochi buni initiativele de redistribuire (si politicienii stiu asta), mai ales ca romanului ii e teama ca el munceste ca sa-i tina in spate pe “tiganii lenesi”.
    Deci poate ca e inutil sa ne comparam cu alte state unde exista alte contexte, si care dau importanta echitatii sociale. La noi, multi oameni nici nu inteleg ca o mai mare solidaritate ar fi in sprijinul lor. Cel putin asa percep eu cultura politica din tara, din cauza careia e f greu sa se schimbe ceva.


  1. 1 Tweets that mention libertatea ca produs de supermarket « dromichaetes.eu -- Topsy.com Trackback on July 14, 2010 at 10:59 am

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s




Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Error: Twitter did not respond. Please wait a few minutes and refresh this page.

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?