Romania dupa 20 de ani – studiu ICCV

Un studiu dat publicitatii ieri [joi, 10 iunie 2010] de catre Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii (ICCV) arata cu cifre cum tranzitia in Romania s-a facut cu optiuni politice gresite. Studiul “Dupa 20 de ani: optiuni pentru România” face inventarul starii actuale si indica directia spre care ne indreptam. 

Bunastarea vizibila in hipermarketuri si benzinarii a fost posibila datorita unui “cal troian” [pe care il regasim si in cazul Argentina]: deficitul extern, finantat prin imprumuturi. Aceste imprumuturi au dictat insa politicile publice care au constituit strategia tranzitiei: o retragere imediata a statului din economie indiferent de costurile sociale aferente. 

Dupa 20 de ani de la inceputul tranzitiei datele arata ca societatea romaneasca devine din ce in ce mai polarizata, iar bunastarea devine tot mai greu de atins pentru tot mai multi romani. Ne permitem asa ceva sau – indiferent daca ne permitem sau nu – dorim sa ne asumam public asa ceva?

Desi în spatiul public se dezbate ideologic în sensul unui stat mai redus, totusi deja avem un stat redus, chiar cel mai redus din Europa. Un astfel de stat devine o optiune fundamentala si legitima doar daca este asumata transparent, împreuna cu consecintele economice, sociale si politice. [din studiu, p.13]

Studiul arata directia catre care ne indreptam, directie care poate fi rezumata astfel:  

1. O ocupare precara pe fondul unor schimbari structurale în economie. Nici 5 milioane de locuri de munca astazi, fata de peste 8 milioane în 1990. Cele mai importante schimbari tin de regimul proprietatii si dinamica sectoarelor de activitate. Ponderea sectorului privat în PIB depaseste 54% în 1996 si se stabilizeaza la circa 71% începând cu 2004. Industria lasa locul serviciilor ca principal sector de activitate, atât ca numar de angajati, cât si ca pondere în PIB.

2. Nu un stat prea mare, raportat la marimea economiei, ci, dimpotriva, statul cel mai mic din Europa. Datele arata ca, în România anilor 1998-2009, ponderea veniturilor publice s-a aflat, în medie, la 32,8% din PIB, iar ponderea cheltuielilor la 36,1% din PIB. Aceasta ne plaseaza pe ultimul în privinta veniturilor si penultimul loc la cheltuieli în Europa (dupa Irlanda) la mare distanta de alte state europene.

3. O politica de distributie a bugetului în defavoarea sectorului social. Ponderea în PIB a cheltuielilor sociale publice este indicatorul sintetic al asumarii responsabilitatii statului în producerea si echilibrarea bunastarii. Daca tarile dezvoltate investesc peste 30% din PIB în sfera politicilor sociale, România investeste mai putin de jumatate din media UE: 16,4%, sub toate tarile europene care au trecut prin tranzitie, în prezent state membre ale UE. Statul român cheltuieste pentru domeniul social proportia cea mai mica, nu numai în raport cu PIB, dar si ca pondere din buget: 36,5 fata de 55,9% media UE.

4. Sectorul public social – primul sacrificat. În perioadele de criza/schimbare sociala, aproape toate statele duc o politica de protectie sociala marita pentru a oferi o compensare minima a costurilor sociale ale schimbarilor. În România, în perioadele de criza/restructurare economica (1991-2000), situatia a fost exact invers: taieri masive în zona sociala. Guvernul actual face la fel, taind salarii în educatie, sanatate si asistenta sociala, pensii si alte beneficii sociale ale unor grupuri cu risc social ridicat. Cei din zona sociala suporta masiv costul crizei. Este probabil ca aceasta politica sa continue si în 2011.

5. Sistemul de pensii ca o povara pentru societate. Salariatii si pensionarii au reprezentat împreuna, pe toata perioada 1989-2009, aproximativ 50% din populatia României. Evolutia lor a fost însa de sensuri opuse: în timp ce numarul salariatilor a scazut, cel al pensionarilor a crescut, tendinte care se vor pastra si în 2010. În prezent salariatii sunt mai putin de 60% (4,6 milioane) din câti erau în 1989, iar pensionari sunt cu 55% mai multi (5,5 milioane). Este gresit sa o consideram sistemul de pensii ca o povara pentru societate. Ea este o polita pentru viitor. Generatia activa este îndreptatita sa se întrebe daca viitorul sau va fi asigurat. Este o problema cheie a moralului colectiv.

6. O economie a celor cu venituri “pe cont propriu”. Multi dintre cei eliminati din sistemul salarial sau care nu au avut de la început oportunitati de încadrare au devenit persoane „neocupate” sau ocupate la limita pietei formale a muncii, expusi veniturilor mici si fluctuante. Speranta antreprenoriatului s-a moderat în cei 20 de ani. Aproximativ 1% din populatie se defineste în prezent „patron”, dar putini dintre ei sunt însa „oameni de afaceri” cu venituri mari. Cea mai mare parte au venituri „pe cont propriu”, reduse si incerte, alaturându-se adesea segmentul saracilor, în urma socurilor din economie. O economie performanta nu este alimentata exclusiv de mici întreprinderi din zona serviciilor, ci are nevoie si de o activitate productiva. Sectorul serviciilor de unul singur nu ofera baza unei cresteri sustenabile.

7. O politica constanta de dezagregare a sistemelor publice de educatie si sanatate. Atât prin subfinantare, cât si prin decredibilizare prin exemple negative generalizate. Se constata o puternica orientare politica de privatizare a acestor servicii, cu toate consecintele lor sociale negative. Efectul probabil este accentuarea polarizarii sociale, în timp ce segmentul sarac, în extindere, este condamnat la o educatie precara si o stare de sanatate tot mai sarac sustinuta.

Advertisements

0 Responses to “Romania dupa 20 de ani – studiu ICCV”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?