Archive for April, 2010



o paine buna, dar trista

Asa cum remarcam intr-o postare trecuta, cand scrie Cartianu la ziar e un eveniment, cand insa pune intrebari in conferintele de presa se cheama ca e o ocazie speciala. Ma rog, dupa cum spune chiar la ziar, “momentul-cheie”.  Omul este convins pana in maduva oaselor de propriile adevaruri, asa ca nu stiu nici macar de ce mai pune intrebari? Ca sa creeze momente comice?

“D-le. Cartianu, esti o rusine a presei si a noastra, a tuturor! Te faci de ras pe unde apari, esti obsedat de niste fixatii din care nu mai iesi, in care te pretinzi expert, dupa care mananci o paine buna, dar trista. Ne-ai innebunit cu “misterele” din capul dumitale, ale Revolutiei. Cred ca in acele zile dardaiai pe sub vreun pat, pe undeva. Esti imposibil, nesuferit, defulat, complexat, tipul de mancator din copilarie de rahat pe unde apuca. Te-ai imprietenit si cu scarba aia vanduta de Radu Moraru, faceti tandem constant in prostie si mizerie. Te-ai- si ne-ai facut de ras in fata acestui colos al istoriei, care este Gorbaciov. Te-a umilit omul. Nu te gandesti, ratatule, ca fara curajul si inteligenta lui nu mai puteai tu sa-ti secreti astazi liber duhorile puturoase, de paduche stricat! Mai lasa-ne dracului in pace cu obsesiile tale si cu prezenta ta infecta! Le-avem noi pe-ale noastre… Ati nenorociti tara asta de 20 de ani incoace, ticalosilor, si nu mai terminati nici acum! Duhnesti, Cartianule, retrage-te!!! Ia-ti o sticla de vodca si dispari in padure, sa-ti fie somnul lin si codrul aproape…” [comentariul unui cititor de aici]

De reflectat: de ce toata lumea [Cartianu inclusiv] il gratuleaza pe Gorbaciov cu “domnule presedinte”? La ce mai este el presedinte? Nu mai este nici macar tovaras, face reclama la genti Vuitton, prin urmare s-a facut si el domn. Atunci care “presedinte”, domnule Cartianu? Sau asa vorbiti Dumneavoastra, dupa tipic?

Un sfat pentru Mugurel sa nu se surupe si el …

O scurta istorie a purtatorilor de cuvant PSD. Cu skepsis.

PSD a avut mai intotdeauna un reprezentant la emisiunile tv, mai ales la televiziunile alea infame, care [zice-se] deturneaza realitatea. Unii au fost buni, altii au fost mai putin buni. Buni cu adevarat PSD a avut dupa umila mea parere doar 3: Titus Corlatean, Cristian Diaconescu si Victor Ponta. Nu ii cuprind aici decat pe cei care au avut la un moment dat mandat oficial sa vorbeasca in numele partidului ca [cvasi] purtatori de cuvant. Desigur, oricine vrea sa reprezinte partidul la tv ar trebui sa se intrebe de ce acestia au fost cu adevarat buni, insa nu asupra lor vreau eu sa ii atrag atentia lui Mugurel in primul randPozitia atinsa de ei  ar putea constitui totusi un deziderat de cariera personala, care deziderat insa mai trebuie sa astepte. 

Ar mai fi o grupa de asa-numiti purtatori de cuvant tematici, pe care partidul i-a scos la televizor pentru ca sunt detinatorii unei expertize importante si puteau sa tina piept adversarilor politici cu foarte multa competenta. Aici se disting fara doar si poate doua nume: Dan Mircea Popescu si Marian Sarbu. Ei stiau intodeauna ce spun si mai spuneau si bine. Si acest grup de reprezentanti PSD este interesant, insa Mugurel nu ar trebui sa isi indrepte atentia nici asupra acestui grup, pentru ca nu are cum sa faca parte din el.  

Partidul a trimis insa si alti oameni de-ai sai pe sticla sa apere cauza celor trei trandafiri sau mai degraba sa terfeleasca [retoric] florile altor formatiuni politice. Acestia au fost purtatorii de cuvant secundari care fie trebuiau sa trateze teme secundare fie tineau locul cuiva de prim rang. Ar mai putea fi numiti purtatori de cuvant de uzura pentru ca au fost invitati cel mai des in studiourile televiziunilor. Selectia lor [imi pare] a tinut mai putin de reprezentativitatea lor politica [primul grup] sau de de competenta lor pe o arie tematica [al doilea grup], ci mai degraba de capacitatile lor [ne]retorice de a avea gura mare. Pe acestia Mugurel ar trebui sa ii aiba cu precadere in vedere.

Generalisti, adica buni la orice, dar nu chiar buni cu adevarat, cu abilitate de zarva si tantam din nimic. Dar mai ales dispusi sa faca ceea ce purtatorii de cuvant adevarati [ca cei mentionati mai sus] nu ar accepta niciodata. Saboteuri de conversatie si gropari de dialog, capabili sa intrerupa permanent interlocutorii si sa ii ingroape intr-o mare de vorbe. Fara rezerva si mai ales fara cultura schimbului de idei. Doar ca sa dau un exemplu as numi aici pe Olguta Vasilescu. Venita din PRM cu bagajul complet de exagerari expresive, ochi dati peste cap si mimica aferenta, Olguta Vasilescu parea la un moment dat ca este in stare sa vorbeasca peste toata lumea, inclusiv peste moderatori. Parerea mea personala este ca nu facea decat sa enerveze pe toata lumea, inclusiv pe cei care priveau de acasa si care ar fi vrut sa inteleaga ceva. Purtatorul de cuvant tzatza.

Cum Olguta Vasilescu nu mai are mandat atat de des la televizor, Mugurel i-ar putea lua locul si functia. Sper insa ca din insiruirea mea Mugurel va invata macar un lucru: ca sa te distingi, trebuie sa fii distins. Asa ca, Mugurel, invata sa fii politicos cu ceilalti invitati de pe la emisiuni si, mai ales, vorbeste cu argumente. Bine si la obiect. Numai asa esti de ajutor cu adevarat partidului care te-a trimis sa-l reprezinti la televizor. Restul e cancan!

firea revolutionara cu chibritul ne omoara

Andrei Tinu este purtator de cuvant la TSD. Stiati asta? Eu abia acum am aflat [si mi-as fi dorit sa nu].

Cum nu aveam ce face [deh…] intru o tzarica pe site-ul TSD, sa vad ce se mai intampla “institutional”. Si vad acolo printre stirile ultimelor luni [cam putine stiri pentru ditai organizatia cu pretentii] si noutatea [pentru mine] din 7 februarie ca Andrei Tinu, in calitatea sa de purtator de cuvant TSD, a participat la nu stiu ce reuniune europeana la Helsinki despre activism.

Biroul de presa TSD, din generozitate sau poate din lipsa de alte idei, s-a gandit sa ne aduca la cunostinta si ce a gasit sa spuna Andrei Tinu colegilor sai din ECOSY despre activism din partea si in numele tineretului social-democrat din Romania. Adica, in a nutshell, asta:

Concluzia este una, pe cât de simplă, pe atât de importantă: activismul este o mişcare utilă societăţii, evoluţiei umanităţii, dar numai în măsura în care libertatea de acţiune, de gândire şi manifestare nu lezează libertatea celuilalt, nu depăşeşte limitele impuse. [de aici]

Cam subtire si cam tamp. Un fel de “iarna nu-i ca vara” spus cu mai multe cuvinte. Si sunt bland in apreciere. Insa nici macar in putinatatea lui, mesajul nu este unul social-democrat. Nu este in nici un fel. Cum nu este nici relatarea experientei personale de la conferinta, servita pe blogul personal.

Probabil că firea mea revoluţionară nu acceptă teoretizarea, ci aplicarea activismului, mai ales acolo unde este nevoie mai mult ca oricând. Şi cred că în România este nevoie de punerea în practică a acestui concept chiar acum. A face teoria chibritului nu duce la aprinderea lui și, prin urmare, nici la luminarea locului în care te găsești și la lărgirea orizontului. Poate că cei din Europa civilizată nu mai au nevoie sa își facă lumină în camera în care se află, dar noi cu siguranță avem. Orbecăim de prea mult timp. Noi nu trebuie să contemplăm, ci trebuie să trecem la acțiune și, în niciun caz, să nu ne mulțumim cu condiția actuală. Pentru că un chibrit ud nu se va mai aprinde prea curând.

Si cam ce ar putea spune Andrei Tinu despre activism, adica despre schimbare, cand singura schimbare pe care o intelege “firea sa revolutionara” [citat din el] este inlocuirea personajelor uitate de vreme pe culoarele politicii cu tanara generatie gen Honorius Prigoana [sa ma si mir oare?!]. 

Atata doar ca joaca asta de-a aprins chibrituri, fara sa stim in ce camera ne aflam, s-ar putea sa ne dea foc la valiza. Nu aia cu care mergem la conferinte, ci aia in care traim, si din care ar trebui sa iesim candva la lumina. De preferinta cu generatia asta tanara, nu una viitoare. Un lucru nu trebuie scapat din vedere: numai de mici incendiatori [cu sau fara pedigree] nu avem nevoie acum. 

Later edit: si ca sa stabilim clar care este diferenta dintre actiune si gargara si, mai ales, cat de teoretic a fost nivelul conferintei puteti sa va lamuriti in cele ce urmeaza. Reuniunea, by the way, a fost de fapt un seminar organizat de ECOSY Feminist, Student and Global Progressive Youth Forum Networks. In fapt oamenii aia au discutat acolo despre:

– viitorul procesului de la Bologna si al strategiei Lisabona;
– Beijing +15 [pentru care ECOSY lucra la momentul respectiv la unpla de actiune pentru o declaratie puternica in conditiile in care rezultatele Comisiei ONU petnru Statutul Femeilor erau asteptate pentru inceputul lunii martie].
– campania curenta a  Global Progressive Forum: REGULATE GLOBAL FINANCE NOW!;
– uniunile studentesti nationale si despre alte prioritati ale celor trei retele din cadrul ECOSY (studenti, femei si forumul progresist mondial), cum ar fi introducerea unui pilon feminist in noua Agenda Lisabona dupa 2010 etc.

Dupa cum vedeti totul a fost extrem de teoretic. Pfui!

in van dam cu picioarele-n tavan

 

[French Cancan, Autor: Janice Nadeau

Am lipsit o saptamana din tara si am fost rupt de politica de la noi in cel mai simplu mod posibil: departarea reduce pasiunile autohtone la mici trasnai si la “rautacisme” nevinovate. Cand m-am intors am gasit-o pe Teo Trandafir candidat din partea PD-L si pe individul Catalin Voicu ajuns dupa gratii.

Doua evenimente pentru care distanta de la care privesti este esentiala. Privite tocmai din Germania, in confortul aproape sofisticat al celui care ia micul dejun cu un ziar complet ca Tagespiegel in fata, cele doua intamplari sunt simple variatiuni de vodevil, reeditari ale aceleiasi comedii bulevardiere cu care romanii s-au obisnuit de multa vreme (inca din interbelic adica). Continuitatea istorica este evidenta, permanenta tipologiilor clara si ea.  O vipa rubiconda pe gustul casnicelor romane, care si-a papat popularitatea televistica atinsa acum cativa ani si care mai nou are pretentii de politician, si un arivist afacerist, tot cu greutate [depusa strategic in zona cefei], care traieste din mizeria altora corupti pana in maduva oaselor si care, cand vorbeste, guita.  

De aproape insa cancanul se transforma in ceva mult mai daunator si mai toxic. Pentru ca este vorba despre institutii. O candidata la un loc in Camera Deputatilor si un senator arata in acelasi timp cat de mizerabila a ajuns conditia partidelor politice [prima institutie] si a parlamentului [a doua institutie]. Cine sustine candidata teve isi bate joc de alegatori, cine il apara pe senatorul combinator se face singur complice. Si uite asa statul de drept se clatina si se stramba. 

La ce ne uitam asadar?  Pe scena sunt doua personaje grase, in costume de cancan, cu suspensor, par pe picioare si celulita.  Enjoy your Zarea champagne!


Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Error: Twitter did not respond. Please wait a few minutes and refresh this page.

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?