Problema PSD e ca dilema inventatorului (II)

Redusa la esenta, dilema inventatorului [facuta cunoscuta de Clayton M. Christensen] spune ca esti prizonierul propriului succes. O formulare mai savanta a vechii ziceri populare care constata ca «nu poti da vrabia din mana [pe care o ai adica] pentru o cioara de pe gard [pe care nu o ai]». Daca inlocuiesti cuvantul vrabie cu “succes”, lucrurile sunt mai usor de inteles. Pentru PSD succesul a fost intotdeauna legat de politica sa de cadre.

Sustineam in postarea anterioara ca PSD ramane – in ciuda luptei crancene de la varf – un monolit politic, a carui duritate si rezistenta nu trebuie subestimata, desi este pusa in ultumul timp in mod public la indoiala chiar de catre liderii ei maximi prin amenintari cu scenarii de tipul Partidului Socialist francez (PS).   

Realitatea este ca PSD cel mai probabil nici macar nu poate sa ajunga in situatia PS, desi fiecare dintre elementele enumerate in postarea anterioara ar fi de dorit pentru orice partid, nu doar pentru unul de stanga [mai putin pierderea repetata a alegerilor, desigur]. Accentul trebuie pus aici pe verbul a putea. Cu siguranta, partidului i-ar prinde bine sa fie ancorat excelent la nivel local si regional sau sa dezvolte o credibilitate reala pe anumite teme. Asta ar insemna insa ca PSD sa se orienteze dupa alte criterii si spre alte orizonturi ca pana acum.

Or partidul a aratat clar, inclusiv la Consiliul National recent, ca se intoarce pur si simplu la singurul lucru care stie ca a functionat in trecut si i-a adus succesul: «politica de cadre». De altfel este pe undeva si normal sa fie asa, devreme ce tocmai aceasta tehnologie politica, perfectata si exersata cu maiestrie, i-a asigurat succesul in cei 20 de ani de existenta. Daca «politica de cadre» ar fi un produs, atunci PSD a avut cel mai competitiv produs de pe piata. Nu este asadar surprinzator cum reactioneaza partidul in conditii de incertitudine.   

PSD traieste astazi din trecut mai mult chiar decat insusi parintele sau fondator, Ion Iliescu. Atunci cand prezentul nu iti ofera nimic, iar viitorul este incert, nu iti ramane decat sa idealizezi trecutul. Vazandu-i pe delegatii la Consiliu asteptand rabdatori pana la capatul celor 5 ore de speech-uri obositoare pentru a asculta ce are de spus “patriarhul” si apoi indurand inca 40 de minute de prelegere ca la carte in stilul sau inconfundabil, pentru ca la final sala sa se ridice in picioare si sa aplaude indelung, intelegi cat de puternica este memoria acestui trecut. Intelegi in acelasi timp si cat de presant este prezentul pentru partid, devreme ce lumea din sala a asteptat pana la final nu pentru a asculta consideratiile ideologice [dupa care putini membri se dau in vant] ale presedintelui de onoare, ci pentru ordonarea politicii de cadre care ar fi putut veni de la acesta. 

Intuitia lui Adrian Nastase functioneaza bine. Nu intamplator a remarcat in discursul sau ca foarte multi din prezidiul actual au fost adusi si “socializati” de el in partid. Si nu intamplator a amintit de la tribuna nu doar de propria guvernare [cum era de altfel normal, nu?!], ci si de guvernarea lui Nicolae Vacaroiu [sic!!!] ca de doua momente de maxima performanta a partidului. Si cum stii foarte bine cat de usor idealizeaza oamenii trecutul… 

[va urma]

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?