Exemplu de prostie deghizata in intelect

“Ori de câte ori cineva, luând aerul că spune ceva profund, declara că „Marx a avut dreptate“ şi proclama relevanţa marxismului pentru înţelegerea actualei conjuncturi economice sau a lumii contemporane, acesta devoalează una dintre următoarele două posibilităţi: a) habar nu are despre ce vorbeşte, b) ştie că spune prostii, dar le spune totuşi, fiind animat de motive ce nu au nimic de a face cu probitatea intelectuală.

[…]

Am plecat de la presupoziţia că gândurile şi impresiile individului în cauză sunt „oricum rudimentare“. Cum am ajuns la aceasta? Simplu: prin natura lucrurilor, dacă cineva este inteligent şi are simţul observaţiei, va găsi ceva interesant de spus despre un fenomen fascinant precum este criza, chiar şi dacă nu ştie teorie. Faptul că face apel la marxism arată nu numai că este incapabil să identifice şi să utilizeze un instrument teoretic serios, dar şi că este lipsit de inteligenţa naturală care să-l ajute să spună totuşi ceva cu sens, independent de recursul la vreun aparat teoretic sau altul.” [Dragos Paul Aligica, Relevanţa marxismului şi degringolada intelectuală a stângii, in Revista 22, 7 aprilie 2009]

Hai sa descompunem fragmentul cu pricina pentru a vedea mai de aproape argumentele autorului.

Unu: pentru Dragos Paul Aligica criza economica si financiara [sau invers] este un “fenomen fascinant”, ceea ce spune multe lucruri despre felul cum priveste el realitatea; nici nu ma indoiesc ca in sinea lui vinovati de criza financiara sunt amaratii care si-au dorit o casa si au luat credite sub-prime, stiind ca le vor plati cu mare dificultate in cel mai bun caz, iar nu inventivitatea si creativitatea pietei financiare avide dupa profit.

Doi:  apud Aligica, marxismul nu este un instrument teoretic serios. De asta probabil in Occident scoala marxista de gandire cu toate ramificatiile ei se studiaza doar in clandestinitate sau intr-un cadru de genul cercului poetilor disparuti. Mai mult, Marx nu se [mai] studiaza decat prin cateva universitati obscure si numai pentru a da de lucru unor profesori reesapati, ramasi in urma cu vremurile. Nici macar discipline relativ noi cum este feminismul nu interactioneaza cu ideile marxiste sau cu derivatele sale ulterioare, pentru ca in doua cuvinte, sunt pur si simplu useless si worthless. Argumentul suprem la care in final se ajunge: Marx a fost prins in flagrant si arestat de istorie.

Trei: apud Aligica, esti lipsit de inteligenta naturala daca faci recurs la vreun aparat critic. Aceasta este fara indoiala procedura academica standard, nu te poti raporta [critic sau altfel] la nici o referinta bibliografica, trebuie sa creezi din gol, din neant, ca “sa spui totusi ceva cu sens”. Nici nu ai dreptul sa vii cu artefacte intelectuale periculoase si derutante, de genul “filiatiei ideilor”.

Sa fim corecti totusi, autorul se refera aici la editorialisti, nu la cercetatori de doctorat. Cum stim cu totii ca editorialistii sunt indolenti, insuficient pregatiti si putin dotati intelectual, concluzia nu poate fi decat una. Daca un editorialist vorbeste despre Marx, cu siguranta nu stie despre ce vorbeste. Pentru ca gandirea editorialistului este una rudimentara, grabita sa speculeze artificiile unor sabloane indelung utilizate, exact cum un nativ barbar de prin Americi sau de prin Oceania se grabea sa se impotoneze cu panglicutele si bucatele de sticla colorata oferite de descalecatorii lumii civilizate. 

Stiu ca Dragos Paul Aligica nu poate fi acuzat ca se considera vreun descoperitor de Cube sau vreun James Cook autohton si este foarte probabil ca nici nu a incalecat vreodata un cal, insa ma surprinde cum prejudecatile unui om din elita intelectuala romaneasca se rasfrang asupra unei categorii profesionale care – mai antrenata intelectual decat plebea, dar nu rupta de ea – are printre rolurile sale sa asigure comunicarea elitei cu masele largi, sa traduca in cuvinte pe intelesul Ionilor si Maricicilor conationali, care indeobste vietuiesc fara preocupari dialectice si care isi castiga existenta lucrand cu mainile, ceea ce produce gandirea celor care lucreaza cu mintea. Ma surprinde autosuficienta si spiritul superior cu care abordeaza toata problema. Nu exista nici o urma de indoiala, nu exista nici o portita de dialog, ceea ce urmeaza nu este [nici macar] o prelegere ex catedra, ci o condamnare [ a comunismului?!].

Un intelectual ghidat de ratiune este un om a carui nevoie primara este sa-si inteleaga greselile sau indoielile, pentru asta avand nevoie de aparat critic si de referinte. Un intelectual ghidat de emotii [cum ar fi disconfortul dat de constiinta unei superioritati vinovate] face apel la ratiune doar pentru a-si rationaliza greselile si pentru a-si justifica post factum certitudinile subiective. Chiar daca nu reuseste, cum este cazul cu Dragos Paul Aligica. 

P.S. Cine este Dragos Paul Aligica? Acelasi intelectual care produce impreuna cu ilustrul contorsionist Valeriu Stoica carti pentru gloria conservatorism-liberalismului. Vezi postarea mea din august 2008: Cu dreapta-n stanga. Pendulul lui Stoica si Aligica.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s




Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Error: Twitter did not respond. Please wait a few minutes and refresh this page.

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?