Bacsisul la romani si la chinezi – o replica de indulcire pentru Turambar

Postarea lui Turambar privind etica muncii cu biciul eu as rezuma-o pe foarte scurt in felul urmator: un conflict de idei. Nu cu baiatul de la spalatorie, care probabil si-a pierdut postul [meritat], nici cu altcineva din upper-managementul spalatoriei, ci cu sine insusi.

Marturisesc ca am citit postarea lui Turambar cu savoare. Cu nesat. Ea tradeaza surpriza lui Turambar cu privire la un fapt de viata aproape banal la noi: bacsisul ca forma de interactiune sociala. Ca contact [sic, scuzati cacofonia, suna mai puternic asa!]. Ii dai cuiva ceva nu doar pentru ca ai o reprezentare despre tine si pentru ca astepti ceva de la el, peste ceea ce este platit sa faca oricum, nu doar ca sa te asiguri ca va face o treaba buna, ci [si] pentru ca este customary. Iar customary inseamna ca bacsisul ajunge treptat sa se formalizeze. Ca contract [sic din nou!]. Baiatul de la spalatorie nu a facut decat sa arda etapele, sa considere bacsisul nu ca “bunavointa” sau “recunostinta”, ci ca entitlement, ca ceva ce i se cuvine pe baze contractuale.  

Comentariul unui vizitator la postarea lui Turambar furnizeaza cheia pentru situatia data. 

Camil Stoenescu spunea…

eu nu las niciodată bacșiș. din principiu 🙂
Camil Stoenescu spunea…

păi să mă explic: șoferului ce conduce autobuzul 8 ore pe zi nu-i lasă nimeni bacșiș. și are totuși o muncă muuult mai stresantă decât tipa ce-mi aduce suc sau pizza la masă. o chestie de idei fixe și personale: primește salariu pentru asta, nu e voluntariat.

Va explic imediat si de ce, pentru ca am motive sa cred asta. Anul trecut in vara am fost pentru o luna intreaga in China. Nu ca turist. Nu intr-un oras turistic, cum este Beijingul, invatat cu manierele vizitatorilor occidentali de a-si netezi calea prin tipping. Am stat o luna de zile intr-un oras industrial, unde oamenii nu prea vazusera in viata lor albi europeni, unde te aratau cu degetul pe strada si te urmareau din curiozitate etc.

Cat am stat acolo am incercat sa lasam bacsis si la taximetristi si la asistente medicale si frizerie si la cafenea (ceainarie) si aiurea. De fiecare data primeam banii inapoi cu nedumerire. Chinezii nu erau doar politicosi, pur si simplu nu intelegeau filosofia bacsisului. Raspunsul primit era invariabil: “pai nu sunt platit sa fac asta?”. Atat de mare era diferenta de perceptie a chinezilor fata de a noastra si reactia lor atat de amuzanta, incat ne-am hotarat [pentru ca eram mai multi occidentali acolo] sa facem un fel de concurs: cine reuseste sa lase bacsis la un taximetrist.

Nu trebuie sa spun n-am reusit. Am incercat diferite metode. Daca ii lasai taximetristului banii si sareai repede din masina fara sa mai astepti restul te trezeai ca alearga dupa tine cu banii in mana, tipand in chineza. Daca stateai cu ochii pe taximetru si iti calculai drumul astfel incat factura sa fie 9,4 yuani [adica ceva foarte aproape de o bancnota de 10 yuani], iti dadeau rest inapoi 1 yuan, adica punand de la ei. 

Ceva impus de sistemul [comunist deschis] in care traiesc? Ma indoiesc ca reactia lor ar fi fost la fel. O diferenta culturala? Cu siguranta da. Pentru ca la ei nu este customary sa dai bacsis. Si din cauza asta la ei niciodata bacsisul nu poate ajunge sa aiba [cel putin pentru una dintre parti, daca nu pentru amandoua] valoare de contract.

Advertisements

5 Responses to “Bacsisul la romani si la chinezi – o replica de indulcire pentru Turambar”


  1. 1 Turambar January 7, 2010 at 2:53 pm

    Faina introducerea conceptului de entitlement in patzania mea. Aduce plus valoare si limpezeshte apele.

    Ea tradeaza surpriza lui Turambar cu privire la un fapt de viata aproape banal la noi: bacsisul ca forma de interactiune sociala.

    Comme on. Stiu sa dau bascis. Nu sunt surprins de nevoia lui, precum taximetristii chinezi. Ce m-a surprins si revoltat si facut sa actionez in consecinta a fost, pe de o parte, faptul ca baiatul ala a considerat ca bacsisul este entitlement, un drept, o obligatie a nemernicului de client cu masina si basca, nu un favor pe care i-l faceam, daca sunt multumit de serviciile oferite (asa cum bine ai surprins), dar mai ales si mai ales faptul ca suma i s-a parut insuficienta. Nu ma deranjeaza atat de mult ideea ca lui bascisul i se pare un drept al lui (aici imi permit sa fiu socialisto-balcanic si sa accept acest moft al frizerilor, mecanicilor, spalatorilor, ospatarilor – spre disperarea lui nevasta-mea). Ci faptul ca nu a fost multumit de suma. Si atunci nemultumitului i se ia darul, si eventual si slujba.

    Nu?

    🙂 :/

  2. 2 dromichaetes January 7, 2010 at 3:33 pm

    In esenta cred ca aveti amandoi dreptate, fara sa se insele nici unul dintre voi. Si nu-mi lua exprimarea ca in gluma aia cu rabinul.

    Tu ai procedat corect, eu as fi facut la fel, mai ales ca ma enervez foarte repede [imi trece tot asa]. Pentru tine a fost o interactiune sociala [scuze ca nu m-am exprimat suficient de clar] surprinzatoare pentru ca nu percepi bacsisul in termeni contractuali.

    Si el a procedat corect pentru ca bacsisul are si o componenta contractuala, mai ales cand este intarita de mecanisme sociale puternice cum este anturajul. Probabil ca baietii aia de la spalatorie se intrec intre ei cine strange mai multi bani din bacsisul lasat de clienti, sau poate ca exista o conventie intre ei de impartire a banilor etc. In orice caz nu poti sa-i suspectezi ca au de unde sa se impregneze de un nivel inalt de etica a muncii si de constiinta a propriei valori [ca byproduct social desigur].

    Si ca sa fiu corect pana la capat: a procedat bine si patroana, presupunand ca l-a dat afara [de fata cu tine]. Chiar daca dupa aia l-a angajat la loc, poate a fost o lectie pentru ceilalti angajati de invatat.

  3. 3 Radu Humor January 7, 2010 at 4:01 pm

    Ete, na !
    Barbat era , daca se ducea, isi spala masina , nu dadea nimic ciubuc, ala facea scandal, ca e scartar, el se ducea, cauta seful, dadea de sefa, ii povestea, pleca cu ea (macar pana a doua zi), etc.
    Sau chiar asa o fi facut ?
    Adica n-o fi dat nimic…..
    Decat pe ala afara !
    Nasol !

  4. 4 dromichaetes January 7, 2010 at 4:24 pm

    Radu, you missed the point. Nu era vorba despre o demonstratie de barbatie aici [sau nici un altfel de demonstratie], ci despre reactia tanarului cand a primit bacsisul. Exercitiu: te duci la un restaurant cu prietena [sau sotia daca ai], iar la urma lasi un mic bacsis. Cum ai reactiona cand ospatarul s-ar intoarce sa-ti bata obrazul ca nu i-ai lasat macar dublul?

  5. 5 Radu Humor January 7, 2010 at 6:13 pm

    Oricare din cei amintiti de voi( chelneri, soferi, frizeri, doctori, functionari publici, sefi de partid si de tot felul) au un fler deosebit in a-si alege “victimele” 😉
    N-ai inteles tu, ce-am spus eu, da’ nu-i bai !

    Am vrut sa postez pe blog la Turambar, dar n-am reusit, asa ca …
    Scuza deranjul !


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?