Peripetiile unui parinte prin sistemul pentru copii cu handicap. In patru parti.

I.

Sa scriu despre sistemul care ar trebui sa ajute si sa protejeze copiii cu dizabilitati mi se pare o sarcina ingrata. Nu pentru ca situatia noastra face totul mai dureros, iar noi suntem inevitabil implicati si subiectivi, ci pentru ca insusi cuvantul “sistem” este, in cazul de fata, inselator si subversiv de la bun inceput.

Este o foarte mare minciuna sa afirmi ca avem un sistem in Romania pentru copiii cu handicap. As putea fi de acord mai degraba ca statul roman trateaza sistematic acesti copii cu indiferenta, fortand familiile lor sa caute solutii in alta parte. Sa ma fac inteles: un sistem real inseamna ceva ce 1). are aplicabilitate generala, 2). este predictibil si 3) indeplineste scopul pentru care a fost creat. La noi totul este insa relativ.

Daca ai un copil cu nevoi speciale, primul lucru pe care il afli este cat de neajutorat esti tu insuti, nu copilul tau. Ca parinte esti victima sigura. Sitting duck. Nu stii ce ai de facut, nu vezi incotro sa te indrepti si nu cunosti ce iti rezerva viitorul. Tot ce ai este certitudinea nimicitoare ca pentru copilul tau nu se mai poate face nimic si poate o vaga speranta intr-un miracol. Pentru tine nu exista consiliere. Ce era important ai aflat deja din gura medicului care mai mult nu are timp sa iti explice. Dupa ce ti-a dat el cu bata in moalele capului, daca inca mai stai in picioare este fara indoiala vina ta.

II.

Asa se produce intrarea ta in “sistem”. De-abia de acum trebuie sa te tii bine. Primele informatii pentru copil nu le primesti de la medicul specialist si nici de la pediatru. Nimeni nu iti spune ceva din proprie initiativa. Daca stii ce sa intrebi esti un norocos. Daca nu, dar ai cunostinte juridice, poti sa cauti in lege raspunsurile de care ai nevoie. Din lege (448/2006) afli ce acte iti trebuie si de unde sa le obtii. Presupun insa ca cei mai multi nu au acces nici la lege, asa ca umbla saracii din usa in usa incercand sa se lamureasca.

Baietelul nostru este doar orb. Nu m-am exprimat intamplator asa. Pentru ca el nu are nevoie, din punctul de vedere al autoritatilor, decat de doua certificate medicale pentru incadrarea intr-o categorie de handicap. Unul de la medicul oftalmolog, iar al doilea de la neuropsihiatru. Numai ca neuropsihiatrul nu poate elibera certificatul fara un consult din partea unui medic psiholog. Pentru copiii cu mai multe disabilitati lista de acte este cu siguranta mai lunga.

In plus, mai ai nevoie la dosar de adeverinte cu veniturile parintilor de la locul de munca. Cu alte cuvinte directia generala de asistenta sociala si protectia copilului te obliga sa iti declari venitul exact, desi la mijloc este vorba despre un drept al copilului. Daca prezinti doar adeverinta ca esti angajat si ca firma iti plateste la zi contributiile sociale dosarul nu este acceptat. Sensul acestei hartii imi scapa cu desavarsire pentru ca si daca ai fi somer dreptul copilului ar ramane acelasi. Mai mult decat atat, actul juridic care conditioneaza primirea dosarului de acest act este o reglementare interna aprobata prin ordin al ministrului muncii, nefiind publicata in Monitorul Oficial.

Dupa ce ai aflat tot ce iti trebuie urmeaza procurarea efectiva a hartiilor. Medicul pediatru iti da trimitere la medicii specialisti, ceea ce inseamna ca mai intai ai de mers la medicul pediatru. Cand ajungi la medicii specialisti, situatia se prezinta diferentiat. In functie de medic si de unitatea medicala se poate intampla sa obtii certificatul pe loc sau, la fel de bine, sa trebuiasca sa revii cateva zile mai tarziu. Daca medicii specialisti lucreaza in aceeasi unitate asta inseamna o singura zi de umblat pe la medici. Daca nu, asa cum se intampla de obicei, vei avea nevoie de mai multe zile pentru a face vizitele medicale. Pentru noi tot procesul a durat in total 6 zile:

  • 1 zi la pediatru pentru trimiteri,
  • 1 zi la oftalmolog,
  • 1 zi la neurospihiatru,
  • 1 zi ridicat certificat neuropsihiatru,
  • 1 zi ridicat adeverinta de la locul de munca.
  • 1 zi depus dosar la directie.

Foarte important, abia cand depui dosarul afli ca actele medicale sunt valabile doar 3 luni de la data eliberarii, ceea ce presupune ca poti fi din start obligat (cum am patit noi) sa refaci tot parcursul de la capat, pentru ca solutionarea dosarului dureaza numai ea o luna.

III.

Odata depus dosarul esti programat pentru verificarea oficiala. Asta inseamna o vizita acasa din partea asistentului social si o evaluare de catre o alta echipa de medici specialisti, din cadrul directiei de aceasta data. La noi au fost un medic oftalmolog si un medic psiholog care atesta ca actele depuse la dosar corespund cu starea reala a copilului. Dupa ce este aprobat la directie, dosarul intra in comisia care hotaraste acordarea gradului de handicap.

Certificatul eliberat dupa atata alergatura si verificari este insa valabil doar un an de zile, chiar daca este vorba despre un handicap irecuperabil, cum ar fi cazul lipsei unui ochi sau al unei maini. Nu este cazul nostru, insa sunt parinti care trebuie sa treaca prin tot calvarul asta desi posibilitatea ca intr-o zi copilului lor sa-i creasca mana la loc este practic nula.

Ce drepturi presupune gradul de handicap?

  1. concediu si indemnizatie pentru cresterea copilului cu handicap pana la 3 ani.
  2. concedii medicale pentru parintele ce are in ingrijire un copil cu handicap care necesita internare sau tratament spitalicesc pana la 18 ani
  3. program de lucru redus la 4 ore pentru parintele ce are in ingrijire un copil cu handicap ce necesita tratament pana la 18 ani.
  4. Asistent personal (nu mai are dreptul la facilitatile de mai sus)
  5. Alocatie de stat in cuantum de 200 RON pana la 3 ani
  6. Bilet gratuit de intrare la spectacole, muzee
  7. Buget personal complementar in cuantum de 84 RON.
  8. Gratuitate transport urban pentru copil si insotitor
  9. Gratuitate trans interurban 12 calatorii cu tren pentru copil si insotitor.

IV.

Odata cu certificatul primesti si un document numit “structura-cadru a planului de recuperare”. Aici sunt trecute serviciile la care copilul cu dizabilitati are dreptul. In cazul lui Gruia comisia a hotarat ca este necesara stimularea psihica si recuperare neuropsihomotorie. Pentru noi recuperarea trebuia sa aiba loc la Centrul Crinul Alb. Acolo insa medicii care l-au examinat – din nou – pe Gruia au ajuns la concluzia ca nu are nevoie de nici un fel de terapie. Si cu asta basta.

In ciuda insistentelor noastre, “sistemul” nu a considerat ca Gruia trebuie sa urmeze o terapie adaptata handicapului sau. Mai mult, nu exista nici un fel de consiliere familiala sau sprijin psihologic pentru parinti. Parintii, ajutati uneori de un medic specialist mai inimos, sunt fortati sa caute informatii si cunostinte in afara “sistemului” pentru a-si ajuta copilul sa se dezvolte cat mai armonios si in concordanta cu varsta lui.

Pentru noi faptul ca Gruia are un frate geaman a reprezentat un noroc extraordinar, pentru ca Vlad este un reper permanent in dezvoltarea lui Gruia. Majoritatea copiilor cu probleme nu au insa un frate geaman care sa le fie un ajutor direct si de neinlocuit. Pentru ei “sistemul”, in afara posibilitatii parintelui lor de a ramane 3 ani acasa, nu le ofera nimic.

Avand un geaman care vede si unul care NU vede, situatia noastra vizavi de “sistem” este inca neclara. Urmeaza etape noi, cum e mersul la gradinita, care pentru noi ridica o problema fundamentala. In viziunea aceluiasi “sistem” gemenii ar trebui separati: unul sa mearga la o gradinita speciala pentru nevazatori, iar celalalt la o gradinita “normala”. Cu alte cuvinte, singurul ajutor natural pe care Gruia l-a avut cu adevarat sa dispara.

10 Responses to “Peripetiile unui parinte prin sistemul pentru copii cu handicap. In patru parti.”


  1. 1 Marius Paraschiv March 18, 2009 at 11:03 pm

    Mult succes! Sa dea Domnul sa se termine cu bine!

  2. 2 andreanum March 20, 2009 at 2:48 pm

    La multi ani copiilor. Sa va traiasca si sa fiti sanatosi si fericiti cu totii.
    andreea si restu’ gastii

  3. 3 dromichaetes March 20, 2009 at 3:11 pm

    Multumim, Andreea, foarte mult!

    In seara asta ii sarbatorim cum se cuvine, pentru ca aseara taticul a trebuit sa lucreze pana tarziu 😦

    Vom aparea la Prima Tv in seara asta [cred] la Focus de la ora 18.00. Acolo am suflat deja in tort [pentru ca suntem de acum baitetei mari!!!]

  4. 4 gorgan gabriel August 4, 2009 at 12:19 pm

    Ma numesc Gorgan Gabriel si pot sa va spun ca sistemul sanitar romanesc este antr-o totala dezordine.Am si eu uncopil care a fost diagnosticat cu limfom hodgkinsi are grad de handicap 1 dar pot sa va spun ca nu a fost diagnosticat in romania.Totul a inceput in luna ianuarie 2009 cand copilul a facut febra si nu a mai scazut atunci lam internat la spital si an urma analizelor a rezultat ca are ceva la ficat si torace.Am fost trimisi la timisoara unde a fost operatsi atunci au inceput asteptarile.Sau facut analize la timisoara bineinteles pe cheltuiala mea,am asteptat rezultatul doua saptamani dupa care nu li sa parut ceva in regula si mau pus sa trimit si in Franta pentru analize tot pe cheltuiala mea.Dupa analize am asteptat exact o luna de zile si cu toate astea nu erau multumiti si miau spus ca trebuie sa trimit si la Bucuresti.Atunci am hotarat sa trimit in Italia pentru ca tot mergeam in vizita la o verisoara si cu ocazia asta lam luat si pe copil.An Italia am ajuns an data de 27.04.2009 deci dupa aproape patru luni an care nu am avut un diagnostic clar.Medicii din italia au hotarat ca trebuie internat de urgenta si anceput tratamentul de urgenta.Dupa ce au facut analize cam sapte zile au inceput tratamentul cu citostatice iar boala a avansat foarte rapid cand au venit analizele din franta avea hodgkin grad 2 dupa nici o luna a avut grad 3B si medicii dim romania mau pus sa mai astept.Daca ramaneam in romania mai mult ca sigur ami spuneau ca e tarziu si nu se mai poate face nimic.Profesorul din Italia mia spus ca medici de aici sunt inconstienti cum au lasat un copil de 12 ani patru luni fara nici un tratament.Mia spus ;DOMNULE SI LA O SIMPLA RACEALA SA STAI FARA TRATAMENT 4 LUNI POATE FI FOARTE GRAV DAR LA BOALA CE O ARE COPILUL?: Dar acum am o alta dilema nu stiu cine poate elibera concediul medical pentru insotitor.Am fost la tot ce anseamna comisii spitale medici specialisti si nimeni nu vrea sa acorde concediu medical cu toate ca leam facut extrase din lege unde scrie ca medicul specialist trebuie sa acorde concediu medical.Acesta este sistemul sanitar din romania si se mai lauda ca e gratuit cand aproape toate analizele leam platit.Pentru ce mai platim asigurarile?pentru cei cu bani la care li se acorda bani in regim de urgenta sa se opereze in strainatate?CA PENTRU UN COPIL CU HANDICAP ANCA NU AM AUZIT SA SE FI APROBAT ASA CEVA.Traim in romania si asta ne omoara cu totul incet si sigur incepand de la sistemul sanitar la care nimeni nu stie ce trebuie sa faca iar cei care stiu se fac ca nu stiu pentru a nusi ridica colegii pe cap sai spuna ca pentru ce tea trimis la el ca nu e treaba lui.Am iesit din multe cabinete medicale cu doctorul pe urmele mele urland an loc sami explice ce am de facut sau unde sa ma adresez. Nu ma mai mira nimic nici ca te plimba dintrun loc an altul nici ca urla an loc sa vorbeasca frumos si nici ca habar nu au sati explice ce ai de facut ASTA E SISTEMUL SANITAR CU CARE CEI CEL CONDUC SE MANDRESC HALAL SISTEM

  5. 5 dromichaetes August 4, 2009 at 12:49 pm

    Gabriel,

    ce spuneai tu ca “traim in Romania si asta ne omoara incet si sigur” e perfect adevarat. La tratamentul in China unde am mers cu Gruia erau o groaza de romani, fiecare cu problema lui. Ceilalti pacienti internationali chiar se minunau cumd e sunt acolo atatia romani. Unul dintre ei chiar a spus ca “probabil romanii au foarte multi bani…”. L-am corectat rapid. Romanii nu au bani, au doar foarte multe cazuri disperate.

  6. 6 iulian March 1, 2010 at 9:49 pm

    ma numesc cozma iulian costel din loc dolhesti jud.iasi am 2 copii gemeni ,,fetita+baiat,,in varsta de 6 ani cu diagnostic ,,tetrapareza spastica,,impreuna cu sotia dorim un sprijin pentru a merge la o clinica din UE ,pentru recuperare,..ambii au avut 2 interventii chirurgicale///

  7. 7 Teodora September 1, 2010 at 10:19 pm

    Maine este ziua surioarei mele, implineste 10 anisori si are handicap.
    Uneori imi doresc ca ea sa ramane micuta pentru ca stiu ce ma va astepta in viata.Eu am 14 ani dar de la 9 ani am inceput sa schimb scutece, hranesc, imbrac si sa o adorm pe sora mea.Cred ca sunt un mare ajutor pentru mama mea.
    Acesti copii trebuie ajutai.Atat financiar cat si moral.Anul 2010 nu este un an favorabil pentru ei!

  8. 8 dromichaetes September 2, 2010 at 8:19 am

    draga teodora,

    La Multi Ani pentru surioara ta si tie numai bucurii in viata! M-a impresionat foarte mult mesajul tau. Te felicit pentru curajul tau de a-ti ajuta surioara, pentru ca asa ceva cere mult curaj si daruire. Nu numai copiii cu handicap trebuie sprijiniti, ci si cei ca tine, care inteleg ce inseamna intr-ajutorarea si compasiunea.


  1. 1 Seitan, baubau-ul copiilor « dromichaetes.eu Trackback on February 19, 2010 at 1:27 pm
  2. 2 formularul 112 si vindecarea de concret « dromichaetes.eu Trackback on March 2, 2010 at 10:48 am

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s




Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Error: Twitter did not respond. Please wait a few minutes and refresh this page.

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?