ce este arta si ce nu este decat gunoi?

Despre isprava ICR New York nu vreau sa mai scriu nimic pentru ca atunci cand s-a intamplat mediatic eu eram departe de un computer cu acces la internet. A scris insa foarte mult pe tema asta Andrei Badin. Si a ridicat cateva semne de intrebare legitime.

Eu vreau sa scriu aici despre altceva. Pentru ca argumentul celor care au luat apararea experimentului Zakusca Senzual a fost de fapt un pseudo-argument menit sa impinga dezbaterea pe alte planuri, mai convenabile pentru defenders. [“Un grup obtuz de ideologi încearcă să dea o dimensiune politică unui gest estetic“, scria Mircea Mihaies in Evenimentul Zilei.] Discutia despre “fantomele stalinismului” [M. Mihaies again] sau despre “comunismul rezidual” [cum ii spune Traian Ungureanu] mi se pare ca are mai degraba relevanta in raport cu istoria, nu cu arta. Desi interventia Hertei Müller despre conditia artistului in epoca trecuta si despre conditia politicianului in epoca actuala nu trebuie nicidecum trecuta cu vederea.

Eu vreau sa scriu aici despre asertiunile facute de Andrei Plesu in articolul din Cotidianul intitulat: Intelectualii tin cu poneiul roz (video):

Comentariile pe care le-am vazut sunt ale unor insi care nu inţeleg nimic din arta plastica, dar au un resentiment devastator pentru Horia Patapievici. Nici prostia, nici incultura, nici resentimentul nu sunt vindecabile. (Andrei Plesu, citat in articol)

Pe mine nu ma intereseaza daca Valentin Stan nu intelege nimic din arta plastica [desi – pe modelul Si Valentin Stan e om – ma gandesc ca ceva ceva o intelege si el, pentru ca simtul artistic nu este confiscabil – in sensul ca nimeni, fie el insusi Andrei Plesu, nu poate nega irefutabil competenta estetica (incultura) a vreunei persoane, fie ea chiar Valentin Stan – si nici nu este un atribut exclusiv al intelectualitatii – presupunand ca aceasta ii este lui Valentin Stan in totalitate refuzata]. Ma ingrijoreaza insa usurinta cu care catalogam drept arta ceva ce se reclama ca atare. Asta face Andrei Plesu, pentru ca – sa ne mentinem in zona strictei logici – afirma ca ar fi ceva de inteles. In acelasi registru, Horia Roman Patapievici numea in conferinta de presa de la ICR imaginea cu poneiul roz un “obiect artistic“.

Ca si altii isi sparg capetele cu intrebarea “Ce este arta si ce nu?” consider ca nu trebuie dovedit. Se intampla ca acum vreo cateva luni mi-a cazut in maini un numar din NZZ Folio [revista cotidianului elvetian Neue Zürcher Zeitung] dedicat in intregime problemei. Or ma incred ca elvetienii sunt o natie invederat consumatoare de arta si ca pentru ei este absolut firesc sa se ocupe cu dilema “arta sau kitsch”. 

Elvetia ar putea avea o legatura foarte puternica si relevanta cu problema noastra. Pentru ca neavand la indemana vreun test intrinsec care sa verifice daca ceva se califica drept arta, elvetienii [si nu numai ei] judeca artistic cu instrumente exterioare fenomenului artistic. Mai precis cu 2 instrumente: atractivitatea investitionala si timpul. Elvetienii exceleaza la ambele: sunt bancheri renumiti si inteleg valoarea timpului ca nimeni altii [pentru ca fac ceasuri?!]. 

Stim cu totii ca arta poate fi un excelent obiect de investitie. Iar daca in timp ajungi ca obiectele in care ai investit sa se liciteze la case celebre precum Sotheby’s ai atunci o garantie destul de solida pentru a desparti arta de ne-arta. Spun destul de solida pentru ca se intampla ca arta sa fie cateodata victima consumerismului, asa cum a incercat Piero Manzoni sa demonstreze, umpland [allegedly] vreo 90 de conserve cu propriiile excremente si vanzandu-le la greutatea lor in aur.

 

Cand insa investitia facuta se confirma in timp atunci in mod sigur ai facut alegerea corecta. Din imbinarea celor doua instrumente [cautarea pe piata si decantarea in timp] elvetienii [nu numai ei] au gasit o cale de a identifica [o parte din ] ceea ce se adevereste ca arta.

Pentru problema noastra este relevant acest fapt pentru ca in cazul expozitiei celor trei “tineri artisti” [cum au fost numiti de toata lumea] nu avem la indemana nici unul din instrumentele de mai sus. Nu stim [eu unul bunaoara nu am aflat] daca artistii respectivi se vand bine in SUA sau aiurea [desi ICR sustine ca sunt de succes], si – fiind “tineri” – nu avem cum sa facem testul timpului. Deocamdata. Nu vad atunci pe ce se bazeaza Andrei Plesu. Si mai ales de ce ar avea dreptate Horia Roman Patapievici cand numeste poneiul un “obiect artistic“? Si atunci in ce baza au fost alesi cei trei artisti pentru a fi stipendiati la New York de catre ICR?

Ma simt indreptatit sa pun aceasta intrebare pentru ca intr-o disputa ai obligatia [intelectuala, nu?] de a te situa de partea obiectivitatii, aducand si argumente pentru aceasta. Iar daca nu ai acest lux [pentru ca arta este un lux] atunci macar sa te raportezi la bunul simt [ca institutie a statului roman – asa cum este ICR]. Stiu, stiu, bunul simt si arta nu fac casa buna. Insa nici vulgaritatea nu face. Si aici pare-mi-se a gresit ICR in mod flagrant. Nu pare-mi-se, sunt sigur.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?