Precariat? Aici sunteti ajutati!

Ma confrunt adesea cu dilema de a alege intre lumea mea romaneasca (Onor patria!) si lumea altora… cum e cea germana de exemplu. Daca incerc sa judec lucrurile prin natura lor (cum spunea un filosof odata) ajung fara doar si poate la un grad de detasare care in final ma descalifica din postura de membru al lumii mele… (romanesti desigur). Numai ca nu imi reuseste niciodata sa ma descalific permanent. Raman conectat la sursa… de cate un reportaj scris genial ca acesta (traducerea e aproximativa si imi apartine):

“SPIEGEL ONLINE – 09. August 2007
URL: http://www.spiegel.de/kultur/gesellschaft/0,1518,498995,00.html

Precariat? Aici sunteti ajutati!

de Henryk M. Broder

O familie cu cinci membri si fara nici un ban, de aici o neputinta totala: cum cureti frigiderul? cum faci cumparaturi? Un reportaj ARD despre grijile unei familii sarace arata ca se poate trai in conditii absolut precare: pentru ca exista lucratorii sociali.

De cand nu a mai discutat republica intreaga despre fenomenul numit “precariat”? Oameni care au fost abandonati de societate, care nu pot lua parte la viata sociala sau la cea culturala pentru ca sunt saraci, exclusi si lipsiti de motivatie? A fost saptamana trecuta? Luna trecuta? Anul trecut? Si cine ma rog a fost acela care a creat conceptul de “Televiziune pentru paturile inferioare”? Dieter Bohlen? Stefan Raab? Harald Schmidt?

Tema zace intre timp pe fundul abisului actualitatii, acolo unde au ajuns si gaura din ozon, saptamana de lucru de 35 de ore la acelasi salariu sau dreptul de vot pentru copii. Singurul lucru care ne aduce astazi aminte de existenta precariatului sunt documentarele de calatorie din Republica Dominicana si seriile televizate precum “Super-Nanny” si “Hausmeister Krause”, care au luat locul emisiunilor cu ciudati altadata foarte apreciate precum “Familia Addams”. Ieri ARD ne-a prezentat in seria sa de reportaje “Exklusiv” (21.45 Uhr) un Déjà-vu: un documentar despre o familie cu cinci membri din Bad Homburg, care este ingrijita de sase lucratori sociali: tatal Martin, mama Michaela si cei trei fii ai lor Mike, Miguel si Maurice. Se poate sa fie doar o coincidenta faptul ca toate prenumele incep cu M; se poate insa sa exprime un fel de sentiment de apartenenta, pe care o lucratoare sociala il descrie astfel: “Familia s-a izolat de lumea exterioara.”

In acelasi timp sunt Martin, 32, sotia sa Michaela si cei trei copii complet dependenti de ajutorul lumii exterioare. Familia traieste de 8 ani din ajutoare sociale, oficiul pentru copii, oficiul pentru somaj si oficiul social de land din Bad Homburg avand grija de toate: de la renovarea locuintei cazute in degradare pana la ingrijirea copiilor. Documentarul incepe cu o scena magnifica: o lucratoare sociala ii explica mamei Michaela cum sa curete frigiderul: “Nimeni nu mi-a aratat cum se face.”

Spectator de la o distanta sigura

De curand a fost renovata locuinta, pe cheltuiala Oficiului pentru Somaj, de 3500 de euro. In timp ce muncitorii finalizeaza treaba, Martin si Michaela privesc de la o distanta sigura in timp ce fumeaza. “Ei se pricep mai bine decat noi.” In bucuria pentru casa facuta ca noua se amesteca si tonuri critice: “A durat mult pana a venit mobila.”

Privesti, asculti si nu iti crezi ochilor si urechilor. Acestia sa fie oare noii saraci? Cu toate acestea in bucataria familiei sunt trei frigidere: unul pentru alimente congelate, unul pentru carnati si branza si unul pentru provizia de ciocolata a copiilor. Misiunea lucratoarei sociale consta acum in a-i explica mamei Michaela cum sa faca economie de curent cand foloseste aparatele electrocasnice, pentru a reduce factura lunara de curent. Omul de la oficiul social de land precizeaza: “Este vorba despre organizarea gospodariei, cum fac cumparaturi, la ce trebuie sa ma gandesc… Obiectivul nostru este ca familia sa poata trai fara ajutorul autoritatilor. Asta insemna o munca constanta.”

De aceea trebuie ca Martin si Michaela, chiar daca impotriva vointei lor, sa se trezeasca in fiecare dimineata la ora 6, pentru a-si duce impreuna copiii la gradinita aflata la putine minute de mers pe jos. Dupa aceea se intorc acasa si se joaca cu animalele lor de companie, doi soricei, pana pe la ora 16 cand pleaca din nou pentru a lua copiii de la gradinita. Mama Michaela spune: “Copiii sunt importanti pentru mine, ma bucur ca ii am, te fac sa razi.” Doar cel mai mic ii face griji. “Acum e in faza in care fura lucruri.”

O lume cu josu-n sus?

Asistentii, lucratorii sociali si cei care au grija de copii sunt oameni simpatici si empatici. Se intalnesc regulat pentru a discuta cazul familiei in speta. Au intelegere pentru toate si ofera solutii pentru orice problema – chiar si pentru felul in care poate fi aranjata gradina din spatele casei. Il trimit pe fiul cel mai mare la logoped si isi dau silinta sa gaseasca o locuinta mai mare pentru familie. Nu asteapta multumiri si nici nu primesc de altfel. Nici macar o data Martin sau Michaela nu arata macar vreo umbra de recunostinta. Amandoi iau tot ajutorul ca de la sine inteles. Cu toate acestea, pot sa faca si diferente. Oficiul pentru copii, spune Michaela, functioneaza “bine”, insa oficiul pentru somaj nu, ar exista acolo o angajata, care “e o lenesa, cand ii trimiti ceva, trebuie sa astepti trei saptamani pana cand primesti banii”.

Situatia familiei este cu siguranta precara, perspective pentru imbunatatire nu exista. Si atat de ingrozitor este reportajul incat orice accent de aroganta inceteaza la usa locuintei lui Martin si Michaela.

Afara in fata usii nu asteapta doar oficiul pentru somaj cu o multime de angajati saritori, ci se afla o intreaga societate, in care ideea de “Responsabilitate” a fost inlocuita cu termeni precum “Masuri” si “Ajutor social”. O societate in care conceptia ca bunastarea ar avea de-a face cu munca si cu performanta trece drept reactionara si “incompatibila social”. Iar cine indrazneste sa puna intrebarea, daca pentru cresterea copiilor nu sunt in primul rand parintii responsabili si raspunzatori, acela este imediat pedepsit cu o invitatie la terapeut.

Si totusi exista si ceva bun in asta. Initial arata de parca o jumatate de duzina de lucratori sociali au grija de o familie. In realitate este exact invers. O familie asigura existenta unei jumatati de duzina de lucratori sociali. In jurul “precariatului” a luat nastere o industrie care traieste din administrarea “noii saracii”.

Numai in Bad Homburg exista 20 de familii, care au grija ca lucratorii sociali sa nu ajunga someri.”

Advertisements

0 Responses to “Precariat? Aici sunteti ajutati!”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii
Leacul Durerii

+++ Acest blog promoveaza IN CONTINUARE reforma morala si spiritul pasoptist. In acelasi sens intelege sa promoveze si rugby-ul, ca sport si ca atitudine.+++

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 526 other followers

Twitter Updates

Da o sansa copiilor nostri

RSS George Orwell – fantoma cu blog

  • 15.11.42
    Church bells rung this morning – in celebration of the victory in Egypt. [1] The first time that I have heard them in over two years. [1] Following the attack launched at El Alamein on 23 October 1942, the Eighth … Continue reading →
Spune NU drogurilor!
Add to Technorati Favorites
hit counter


My blog is worth $4,516.32.
How much is your blog worth?