Votul alb nu e niciodata o prostie

Nu pot fi de acord ca votul alb a fost o prostie, indiferent a cui marca ar fi ea. Prostia, ma refer. 

Primul argument tine de aspectul formal al votarii. Votul alb, la fel ca si votul dat unui partid sau altuia, este un vot exprimat. Cel care a introdus buletinul de vot nestampilat in urna a facut dovada ca – desi a refuzat sa opteze pentru un candidat anume - intelege sa participe la vot. Este un alegator activ. Mai mult decat atat, numai faptul ca s-a deplasat pana la sectia de votare arata ca vrea ca opinia lui sa fie luata in considerare. Votul alb trebuie prin urmare respectat. Daca tot vrei sa identifici o prostie, aceea a fost de buna seama a celor care nu au venit la vot [desi vina nu le apartine lor exclusiv].

Celalalt argument se refera la continutul votului exprimat. Astfel cel care a votat alb a aratat clar ca nu se regaseste in optiunile propuse de vot si ca ii considera pe candidati nedemni de votul sau. Votul alb este in esenta reflectarea unei respingeri in bloc a alegerii oferite, adica materializarea in comportamentul electoral a optiunii NOTA [none of the above] pe care legea electorala nu o instituie, dar nici nu o interzice. Adica este o optiune disponibila de vot. In acelasi timp exprimarea votului alb este o optiune cu semnificatie electorala. Votul alb este mai mult decat o respingere a candidatilor, pentru ca presupune si refuzul partidelor care stau in spatele lor. Cel care a votat alb nu impartaseste asadar logica votului politic. Un fapt care spune foarte multe despre felul cum interpreteaza acesti alegatori votul uninominal.

O astfel de atitudine trebuie inteleasa pana la capat pentru ca dezvaluie un adevar dureros despre capacitatea partidelor de a atrage alegatorii activi – un aspect esential al luptei electorale. Daca intr-adevar sunt in jur de 100.000 de voturi albe la fiecare dintre camere atunci dimensiunea refuzului fata de mesajele partidelor este extrem de semnificativa. Ma intreb cat de multe voturi albe am fi avut daca optiunea NOTA ar fi fost trecuta pe buletinele de vot. Asta ca sa nu mai vorbesc de voturile invalidate voluntar de catre alegatori [tot un fel de vot alb, exprimat asa din teama ca votul alb sa nu fie furat]. In atare conditii sa califici votul alb drept prostie ar insemna sa ascunzi sub pres gunoiul din politica romaneasca si sa ignori incapacitatea partidelor de a reprezenta alternative politice reale.

Alegeri icstrim

Daca acum vrei sa mori, maine oare cum o sa te simti? Dar poimaine?

Sa iti spun ce facem maine si poimaine.

Maine: alegem primul-ministru [impreuna cu Traian Basescu si partidele] si formam guvernul.

Poimaine: speram ca guvernul format va fi capabil sa ne conduca prin criza teferi si nevatamati.

Asa ca nu s-a terminat nimic. De-abia incepe. Acum trebuie sa supravietuim.

Votezi tampitul pe riscul tau, moncher

Dupa Cristian Patrasconiu, acum incearca si altii sa scoata lumea la vot cu argumente care mai de care mai aiuritoare:  

Aveţi în colegiul vostru un tâmpit din partea partidului preferat? La cum e sistemul făcut, sunt şanse mari ca tâmpitul să nu câştige mandatul chiar dacă partidul are un rezultat bun (partidele au pus candidaţii de umplutură în colegii fără şanse pentru aceştia). Duceţi-vă, votaţi tâmpitul, partidul va câştiga dar tâmpitul nu va ajunge parlamentar. Madam Ciocu’ mic, de exemplu, conform sondajelor, nu intră în Parlament, însă votul vostru se va contabiliza în dreptul partidului şi va ajuta candidaţi ca Sever Voinescu sau Theodor Paleologu să intre în Parlament. [Votati tampitul! Isi are rostul lui, Bleen.ro]

De dragul corectitudinii [corectitudine spelled out ca in Dreptate si Adevar], lucrurile nu stau chiar asa cum spune Bleen. In primul rand, daca votezi tampitul, votul tau nu se va duce automat la candidati buni [care merita] precum Sever Voinescu si Paleologu, ci la acei candidati ai partidului [oricare ar fi ei] care sunt mai bine pozitionati. Daca votezi un tampit s-ar putea ca votul tau sa se duca la Sever Voinescu, dar s-ar putea la fel de bine sa se duca la un alt tampit. Si avand in vedere ca sunt mai multi tampiti decat Voinesti si Paleologi, votul tau se va duce, statistic vorbind, mai degraba la acesti candidati decat la candidatii buni.

In al doilea rand, de ce, for god’s sake, si-ar inchipui cineva ca, daca voteaza un tampit, nu e si el un tampit cel putin la fel de mare?!

Hrebe se face ca nu stie ceva ce stie mult prea bine…

Toata lumea scrie zilele astea despre meciul Basescu - Tariceanu si despre legea sustinuta [de un parlament intreg] si promulgata [de presedinte] care probabil ne va arunca cel putin cinci ani inapoi. In mijlocul mayhem-ului Evenimentul Zilei ne ofera un interviu cu Viorel Hrebenciuc. 

Interviul are puncte tari si puncte slabe. Un exemplu de punct tare: scoate in evidenta bias-ul mediatic in ceea ce-l priveste pe maestrul combinator [denumire admirativa, cred]. Un exemplu de punct slab: nici unul dintre intervievatori nu s-a gandit sa afle pozitia lui Hrebenciuc fata de anumite institutii [nu persoane].

Cu exceptia poate a institutiei numite “partid”. [De notat aici ca la Hrebe se vede clar ca "votul uninominal" nu este o institutie - cum ar fi normal- ci o simpla metoda.] Aici este insa interesant cum formuleaza Hrebe raspunsul:

M.M.: Şi acum nu vă pare rău că este vot uninominal?
Ba da.

I.L.: Ar putea fi schimbat sistemul, după alegeri?
Să vedem ce rezultă după acest vot, dar cred că trebuie să revenim la votul proporţional pe listă, iar mass-media să faceţi presiuni pe partide să pună oameni serioşi pe liste. Aşa se pot întări partidele, nu altfel, nu prin fragmentarea lor. [extras din interviul citat]

Citind fragmentul de mai sus nu pot sa nu imi pun automat intrebarea: ce anume a impiedicat pana acum partidele sa promoveze ’oameni seriosi’ pe liste? Si de ce e deodata votul uninominal vinovat pentru fragmentarea partidelor? Pentru ca arata mult mai bine decat sistemul proportional pe lista slabiciunea structurala a partidelor? Pentru ca scoate in evidenta mult mai puternic [in loc sa le ascunda sub pres] problemele functionale de agregare a intereselor si de reprezentare?

Nu [Hrebe stie asta foarte bine]. Votul uninominal este ingrat pentru ca inseamna despartirea de ‘partidul’ [ca institutie] pe care il stia Hrebe, partidul monolit, partidul inrolat. Partidul care [ii, adica lui] permitea negocierea in bloc si, implicit, controlul asupra unei mase de manevra.

Nu ma indoiesc ca Hrebe se simte astazi cum s-au simtit cei din Sovietul Suprem la destramarea blocului sovietic: stapan pe un imperiu mult mai mic.

***

P.S. In treacat fie spus, Hrebe mai comite o smecherie: massmedia nu poate contribui la intarirea partidelor in nici un fel atat timp cat massmedia devine tot mai puternica in raport cu partidele ["mass-media sa faceti presiuni ...]. Pentru ca – si n-o spun eu, ci studii de specialitate - cu cat media este mai puternica in aceasta relatie, cu atat in relatarea mediatica se strecoara mai multe elemente de ‘logica mediatica’ in detrimentul elementelor de ‘logica de partid’. Cateva astfel de elemente: personalizarea politica in detrimentul unor entitati colective abstracte [cum sunt partidele] si accentul pus pe strategie politica si intriga. Cu alte cuvinte massmedia favorizeaza disputele interne si polemicile, adica contribuie la fragmentare.

Bani de campanie: vrei sa fii deputat sau bogat?

Vrei sa te imbogatesti? Uninominalul pe liste negociate intre partide sau/si intre candidati [local] face posibil acest lucru. Daca si tu candidezi.

Citind editorialul lui Robert Turcescu despre intoarcerea la votul pe liste din Cotidianul de astazi imi vine sa imi dau palme de necaz. Ce palme, pumni in gura! Am fost prostul satului [da, mah, recunosc] ca nu am vazut la timp o oportunitate once in a lifetime de imbogatire rapida, comoda si mai ales rapida. Si vorbesc aici de bani bani, nu bani copeici.

Ideea nu este deloc conventionala. Ba chiar merge din capul locului impotriva curentului. Pentru ca spre deosebire de conceptia larg impartasita care spune ca pentru a fi ales parlamentar trebuie sa bagi bani in campanie [mai ales la uninominal], poti sa te gandesti foarte bine ca ai putea sa scoti bani din campanie daca tot candidezi [dar numai daca candidezi]. Chiar asa. 

Uninominalul pe liste negociate intre partide sau/si intre contracandidati [local] face posibil acest lucru: intrebarea fundamentala este cat de tare vrea contracandidatul tau sa ajunga in parlament si cat de mult vrei tu sa te imbogatesti. Bineinteles ca bugetul lui de campanie va include toate cheltuielile “normale” [pe care oricum va trebui sa le faca]. Pentru a obtine procentele “normale” [pe care oricum le-ar obtine].

Insa printre cheltuielile de campanie ar mai putea sa apara o categorie secreta. Categoria ta. Pentru ca tu ii poti oferi [contra cost, cum altfel] procente in plus pe care altfel nu le-ar putea obtine [decat cu foarte multa cheltuiala si mult risc]. Acele procente care fie il vor duce peste pragul izbavitor de 50% plus un vot, fie ii vor da confortul unui coeficient suficient de bun pentru prima redistribuire. In felul acesta toata lumea este multumita: el ajunge deputat, tu ajungi om bogat.              

Si uite asa am definit o noua categorie de antreprenoriat [politic]. Vezi ce inseamna sa gandesti out of the box?!

Iata de ce participarea la vot va fi cum va fi

Iata ce isi doresc alegatorii: un candidat de-al locului [un om din zona dvs.] cu experienta politica [politician de cariera]. Se potriveste la fix cu ce spuneam ieri despre impactul psihologic al candidatilor necunoscuti asupra participarii la vot.

  

Proportia de 45,1% dintre alegatori care isi doresc un candidat cu experienta politica cam arunca in aer ideea cu primenirea clasei politice, reforma partidelor, schimbarea cadrelor etc. 

Cat de politic va fi votul? Si cat de mult va conta persoana candidatului? Sondajul BCS [1-11 octombrie 2008] da un raspuns transant. La intrebarea “Ce va fi cel mai important pentru Dumneavoastra in aceasta campanie?” 42,5% dintre cei chestionati raspund “Programele pe care [candidatii] le promoveaza”, doar 10% “Partidele pe care ei le reprezinta” si un procent de 40% aleg “Calitatea candidatilor” drept hotaratoare. Enjoy!

P.S. Participarea la vot sondata [BCS] este de 55% [sigur DA] si de 26,4% [probabil DA], insa sondajul este facut inainte de aflarea candidatilor. Ah, inca o chestie: Andronic chiar se pare ca avea dreptate cand spunea ca PNL creste.

Primul soc dupa aflarea candidatilor dauneaza grav participarii la vot

Acum ca listele de candidati sunt disponibile pentru Bucuresti, impreuna cu harta colegiilor electorale [ambele curtoazie CodexPolitic.us], primul soc psihologic dupa parcurgerea lor ar putea fi formulat astfel: “Cum, nu am nici un VIP la mine in colegiu? Si eu atunci cu cine votez?“. Problema se pune in special, subliniez, in special in colegiile unde nu sunt candidati foarte cunoscuti public [sa luam de exemplu colegiul 12 al carui locuitor ilustru este, printre altii, si Mircea Badea]. Consecinta directa va fi – cel putin pentru cat dureaza socul initial - o descurajare reala a alegatorilor de a merge la vot [si nu din cauza lui Badea, ma intelegeti].

Si acest soc va fi resimtit de toti alegatorii, nu numai de cei din Bucuresti. Pentru ca peste tot asteptarile vor fi aceleasi: candidatul/candidatii din colegiul lor sa fie cineva profilat public. Sentimentul de apartenenta [repartizare] la un colegiu va fi destul de puternic pentru a scoate la iveala un fel de mandrie locala sau de orgoliu electoral bazat pe “valoarea” candidatilor intrati in cursa.

Consecinte

Pe termen scurt [adica la aceste alegeri] vom avea o participare foarte slaba la vot in colegiile unde nu exista candidati cu notorietate. Impactul psihologic al contemplarii listelor va favoriza candidatii-vedeta, facand misiunea contracandidatilor lor directi si mai dificila. O situatie interesanta [si net diferita] va fi totusi in colegiile unde mai multi candidati cu notorietate aproximativ egala se vor concura.

Pe termen mediu si lung vom asista [mai mult ca sigur] la schimbarea legii electorale prin scoaterea reglementarii stupide conform careia nu ai voie sa faci campanie decat cu 30 de zile inainte de alegerile propriu-zise.

Update: Deja au aparut reactii pe masura. Candidatii din colegii dezamagesc sau fac alegerea foarte dificila. Unitatea de masura este aceeasi: se va masura cu vedeta. Uneori cu vedeta din colegiul vecin.

Update2: Cristi Sutu zice la fel. Bine macar ca stie ca un contracandidat ["iepuras"] nu candideaza pentru bani, pentru ca tocmai a vandut [o fi vandut-o oare?] o vila in Damaroaia.