Alo, domnule presedinte, pe Dumneavoastra nu va trage nimeni de maneca?

Poate ca problema nu ar fi fost atat de grava daca, ducandu-si in mod public decizia la indeplinire, Theodor Stolojan ar fi produs o explicatie plauzibila. Or Stolojan nu a dat nici un fel de explicatie. Responsabil pentru acest esec nu poate fi decat – din nou – unul singur: Traian Basescu.

Despre retragerea lui Theodor Stolojan de ieri de-abia a inceput sa se scrie. Sa iei o astfel de decizie la numai patru zile de la nominalizarea lui Basescu pentru un mandat de patru ani  ["si nu un mandat fractionat" - "precizare care sa inlature orice dubiu" Basescu dixit] si la doar cateva ore de la semnarea Parteneriatului PD-L/PSD trebuie sa fii din doua una: ori incredibil de neserios ori fortat de un motiv foarte grav.

Incercam sa intelegem ce s-a intamplat si stabilim cauzele dandu-ne cu presupusul. In lipsa unei explicatii acceptabile, motivul care l-a determinat pe Stolojan sa isi depuna mandatul ar putea fi orice. Ar putea fi frustrarea de om prins la mijloc intre Cotroceni si partide sau, la fel de bine, ar putea fi depresia sa mai veche, care a recidivat. Speculam la maxim si nimic din ce se intampla pe scena politica nu este in stare sa ne dea un raspuns.

Si totusi este vorba despre o functie extrem de importanta in stat. Nu este posibil sa tratam cu lejeritate sau sa banalizam retragerea lui Stolojan, doar pentru ca s-a mai intamplat o data sau pentru ca lumea il considera in general un om slab. O explicatie publica este absolut necesara. Daca Theodor Stolojan nu poate sau nu vrea sa dea aceasta explicatie, atunci este de datoria lui Traian Basescu, cel care l-a nominalizat, sa produca una. Nu doar “sa ia nota”. 

Preşedintele Traian Băsescu: Nu doresc să vă explic eu motivele pe care dânsul le-a invocat. Este problema dânsului. Eu iau notă de actul instituţional al depunerii mandatului. [extras din Conferinta de presa de la Cotroceni, 15 decembrie 2008]

Retragerea nu este doar “problema dansului [a lui Stolojan]“ – asa cum sugereaza presedintele. De ceva vreme incoace Traian Basescu nu scapa nici o ocazie sa isi afirme [direct si prin interpusi] dreptul sau discretionar de a numi primul-ministru. Prin exercitarea acestui drept iti asumi insa automat raspunderea politica pentru persoana nominalizata. Pentru ca ii acorzi responsabilitatea formarii guvernului. Nu este loc de joaca aici.

Dam cu pietre in Theodor Stolojan si ne facem ca nu vedem ca nu el, ci Traian Basescu recidiveaza. Dupa ce acum doi ani recunostea public ca numirea lui Calin Popescu-Tariceanu a fost o greseala, astazi presedinte rateaza din nou in aceeasi atributie indelung clamata pentru sine. Intrebarea cat de competent este presedintele Basescu in desemnarea primului-ministru ar trebui pusa in discutie publica din nou. Insa de catre cine?

Gura pacatosului adevar graieste in Cotidianul

In Cotidianul de astazi din nou cineva incurca borcanele. Domnul Ioan Talpes e trecut pe prima pagina la “victorii soc”, dar nu in contul PD-L, unde a candidat, ci la PSD+PC. Poate n-o fi fost o greseala, ci o malitiozitate?! Ca oricat as incerca tot nu pot sa cred ca tocmai Ioan Talpes e pentru cei de la Cotidianul un necunoscut oarecare.

Ce-or fi avut insa cu Oana Mizil pe care au botezat-o Niculecu?

Votezi tampitul pe riscul tau, moncher

Dupa Cristian Patrasconiu, acum incearca si altii sa scoata lumea la vot cu argumente care mai de care mai aiuritoare:  

Aveţi în colegiul vostru un tâmpit din partea partidului preferat? La cum e sistemul făcut, sunt şanse mari ca tâmpitul să nu câştige mandatul chiar dacă partidul are un rezultat bun (partidele au pus candidaţii de umplutură în colegii fără şanse pentru aceştia). Duceţi-vă, votaţi tâmpitul, partidul va câştiga dar tâmpitul nu va ajunge parlamentar. Madam Ciocu’ mic, de exemplu, conform sondajelor, nu intră în Parlament, însă votul vostru se va contabiliza în dreptul partidului şi va ajuta candidaţi ca Sever Voinescu sau Theodor Paleologu să intre în Parlament. [Votati tampitul! Isi are rostul lui, Bleen.ro]

De dragul corectitudinii [corectitudine spelled out ca in Dreptate si Adevar], lucrurile nu stau chiar asa cum spune Bleen. In primul rand, daca votezi tampitul, votul tau nu se va duce automat la candidati buni [care merita] precum Sever Voinescu si Paleologu, ci la acei candidati ai partidului [oricare ar fi ei] care sunt mai bine pozitionati. Daca votezi un tampit s-ar putea ca votul tau sa se duca la Sever Voinescu, dar s-ar putea la fel de bine sa se duca la un alt tampit. Si avand in vedere ca sunt mai multi tampiti decat Voinesti si Paleologi, votul tau se va duce, statistic vorbind, mai degraba la acesti candidati decat la candidatii buni.

In al doilea rand, de ce, for god’s sake, si-ar inchipui cineva ca, daca voteaza un tampit, nu e si el un tampit cel putin la fel de mare?!

Programul PD-L anti-criza are nevoie urgenta de-o expertiza…

Aceasta nu este o postare de campanie. Pe cuvantul meu. Chiar ma bucur ca incep si partidele de la noi sa se preocupe de perioada post-electorala. Mai ales ca de criza nu vom scapa. Daca mai exista vreun dubiu. 

Cand insa citesc ce propun partidele [in speta de fata PD-L] ca solutii pentru strunirea crizei economico-financiare ma dezumflu rapid. Trecand pe reeepede inainte peste faptul ca PD-L vrea sa inceapa cu reforma administratiei publice [adica descentralizare - cand in atare conditii fix descentralizare nu iti trebuie] si ca in primii doi ani de mandat guvernamental promite sa obtina nici mai mult nici mai putin decat “rezolvarea tuturor dosarelor privind restituirea proprietatilor confiscate abuziv, pentru deblocarea si introducerea acestora în circuitul economic” [frumos, dar ce legatura o fi avand asta cu criza?!], ajungem binisor si la partea cu prevenirea tensiunilor sociale. Unde ma astept ca PD-L sa aiba succes suta la suta.  

Prevenirea pierderii locuintelor construite cu credite datorita cresterii costului acestora

Formarea unui fond pentru interventii de urgenta în cazul proprietarilor de locuinte finantate prin credite, care sunt în pericol de a le pierde datorita incapacitatii de plata determinata de cresterea costului creditului. Eligibili vor fi persoanele cu venituri sub media pe economie.

De ce o sa aiba PD-L succes? Pai cati proprietari de locuinte finantate prin credit cunoasteti voi care sa iaba venituri sub media pe economie? Macar unul, poate?

Hrebe se face ca nu stie ceva ce stie mult prea bine…

Toata lumea scrie zilele astea despre meciul Basescu - Tariceanu si despre legea sustinuta [de un parlament intreg] si promulgata [de presedinte] care probabil ne va arunca cel putin cinci ani inapoi. In mijlocul mayhem-ului Evenimentul Zilei ne ofera un interviu cu Viorel Hrebenciuc. 

Interviul are puncte tari si puncte slabe. Un exemplu de punct tare: scoate in evidenta bias-ul mediatic in ceea ce-l priveste pe maestrul combinator [denumire admirativa, cred]. Un exemplu de punct slab: nici unul dintre intervievatori nu s-a gandit sa afle pozitia lui Hrebenciuc fata de anumite institutii [nu persoane].

Cu exceptia poate a institutiei numite “partid”. [De notat aici ca la Hrebe se vede clar ca "votul uninominal" nu este o institutie - cum ar fi normal- ci o simpla metoda.] Aici este insa interesant cum formuleaza Hrebe raspunsul:

M.M.: Şi acum nu vă pare rău că este vot uninominal?
Ba da.

I.L.: Ar putea fi schimbat sistemul, după alegeri?
Să vedem ce rezultă după acest vot, dar cred că trebuie să revenim la votul proporţional pe listă, iar mass-media să faceţi presiuni pe partide să pună oameni serioşi pe liste. Aşa se pot întări partidele, nu altfel, nu prin fragmentarea lor. [extras din interviul citat]

Citind fragmentul de mai sus nu pot sa nu imi pun automat intrebarea: ce anume a impiedicat pana acum partidele sa promoveze ’oameni seriosi’ pe liste? Si de ce e deodata votul uninominal vinovat pentru fragmentarea partidelor? Pentru ca arata mult mai bine decat sistemul proportional pe lista slabiciunea structurala a partidelor? Pentru ca scoate in evidenta mult mai puternic [in loc sa le ascunda sub pres] problemele functionale de agregare a intereselor si de reprezentare?

Nu [Hrebe stie asta foarte bine]. Votul uninominal este ingrat pentru ca inseamna despartirea de ‘partidul’ [ca institutie] pe care il stia Hrebe, partidul monolit, partidul inrolat. Partidul care [ii, adica lui] permitea negocierea in bloc si, implicit, controlul asupra unei mase de manevra.

Nu ma indoiesc ca Hrebe se simte astazi cum s-au simtit cei din Sovietul Suprem la destramarea blocului sovietic: stapan pe un imperiu mult mai mic.

***

P.S. In treacat fie spus, Hrebe mai comite o smecherie: massmedia nu poate contribui la intarirea partidelor in nici un fel atat timp cat massmedia devine tot mai puternica in raport cu partidele ["mass-media sa faceti presiuni ...]. Pentru ca – si n-o spun eu, ci studii de specialitate - cu cat media este mai puternica in aceasta relatie, cu atat in relatarea mediatica se strecoara mai multe elemente de ‘logica mediatica’ in detrimentul elementelor de ‘logica de partid’. Cateva astfel de elemente: personalizarea politica in detrimentul unor entitati colective abstracte [cum sunt partidele] si accentul pus pe strategie politica si intriga. Cu alte cuvinte massmedia favorizeaza disputele interne si polemicile, adica contribuie la fragmentare.

Iata de ce participarea la vot va fi cum va fi

Iata ce isi doresc alegatorii: un candidat de-al locului [un om din zona dvs.] cu experienta politica [politician de cariera]. Se potriveste la fix cu ce spuneam ieri despre impactul psihologic al candidatilor necunoscuti asupra participarii la vot.

  

Proportia de 45,1% dintre alegatori care isi doresc un candidat cu experienta politica cam arunca in aer ideea cu primenirea clasei politice, reforma partidelor, schimbarea cadrelor etc. 

Cat de politic va fi votul? Si cat de mult va conta persoana candidatului? Sondajul BCS [1-11 octombrie 2008] da un raspuns transant. La intrebarea “Ce va fi cel mai important pentru Dumneavoastra in aceasta campanie?” 42,5% dintre cei chestionati raspund “Programele pe care [candidatii] le promoveaza”, doar 10% “Partidele pe care ei le reprezinta” si un procent de 40% aleg “Calitatea candidatilor” drept hotaratoare. Enjoy!

P.S. Participarea la vot sondata [BCS] este de 55% [sigur DA] si de 26,4% [probabil DA], insa sondajul este facut inainte de aflarea candidatilor. Ah, inca o chestie: Andronic chiar se pare ca avea dreptate cand spunea ca PNL creste.

Partidul nemultumitilor

Marturisesc: sunt un cititor avid de comentarii la articole online de ziar pe care le consider bune. Si inca reactionez la mesaje de consternare / dezamagire / abandon din partea cititorilor [desi ar fi trebuit sa imi dezvolt un fel de imunitate de la atata expunere zilnica].

Ieri scria Emilian Isaila un articol in Adevarul despre cum este Romania o natiune [blocata in trafic] de incapacitatea liderilor politici. Mai jos un pasaj – cred eu – semnificativ:

Nu avem drumuri şi nu avem infrastructură pentru că nimeni nu s-a gândit la viitor. Nimeni n-a pariat pe România. Nimeni nu s-a gândit la dezvoltare. Cei mai mulţi şi-au spart capul, în aceşti 18 ani, cum să fure mai mult din ce-a rămas de pe urma defunctului regim. [Emilian Isaila, Politicienii Distrugerii, Adevarul, 2 septembrie 2008]

Undeva printre reactiile cititorilor am gasit si asta:

Cum sa privim spre viitor cand nu am rezolvat o dilema fundamentala pentru cei 18 ani de tranzitie prin care am trecut? Cum sa fie trecuta sub tacere nedreptatea imensa facuta celor multi de jocurile politice de dupa 1989? Iesirea din acest cerc vicios nu poate fi facuta decat prin dezvoltare, insa asta cere timp oriunde in lumea asta. Cu stomacul gol vor ramane asadar multi pentru multa vreme de acum inainte, pentru ca “un proiect care sa vorbeasca despre solidaritate si despre oameni” nu va aparea prea curand.

Vreti o confruntare pe idei, o batalie pe doctrine? Din aceasta nemultumire profunda se va naste substanta ideologica a viitorului. Exista aici material cat pentru un intreg partid. Pardon, cat pentru o scena politica intreaga.