Cateva vorbe de care o sa mai auzim…

“Comisia prezidentiala a finalizat proiectul de modificare a Constitutiei, prin care, in mod evident, Traian Basescu va incerca sa transforme Romania intr-o republica prezidentiala de tip fost sovietic, in care Parlamentul si Guvernul sa devina o anexa a presedintelui. Candidez pentru a da un semnal ca PNL e hotarat sa poarte toate bataliile pe care le va avea de dat indiferent daca sansele de castig nu sunt cele mai mari si, de asemenea, dam un semnal prin care aratam ca suntem dispusi sa luptam impotriva oricarei tendinte de instituire in Romania a unui regim de putere prezidential.”

[Ludovic Orban, 19 decembrie 2008]. via Hotnews

Cristian Banu avanseaza niste idei interesante. Insa ce se va intampla daca prietenia PSD-PD/L merge mai departe si se incearca schimbarea constitutiei? Temele sunt foarte delicate, vor beneficia instantaneu de atentia multor alegatori [care astfel ar putea fi deturnati de la problemele economice grave pentru care PSD si PD/L vor purta responsabilitatea impreuna] si ar putea mobiliza multa lume la vot. Iar daca referendumul pentru aprobarea Constitutiei se organizeaza odata cu alegerile prezidentiale?

Eu cred ca Traian Basescu are inca multe atuuri in maneca. De anul trecut pana astazi nu s-a schimbat cu nimic situatia in privinta adversarilor sai directi. Practic nu are nici unul. Iar daca PSD “reuseste” sa isi anunte un candidat la presedintie foarte tarziu, atunci… Liberalii vor face o  figura frumoasa [numindu-l pe Crin Antonescu poate], dar cam atat.

Alo, domnule presedinte, pe Dumneavoastra nu va trage nimeni de maneca?

Poate ca problema nu ar fi fost atat de grava daca, ducandu-si in mod public decizia la indeplinire, Theodor Stolojan ar fi produs o explicatie plauzibila. Or Stolojan nu a dat nici un fel de explicatie. Responsabil pentru acest esec nu poate fi decat – din nou – unul singur: Traian Basescu.

Despre retragerea lui Theodor Stolojan de ieri de-abia a inceput sa se scrie. Sa iei o astfel de decizie la numai patru zile de la nominalizarea lui Basescu pentru un mandat de patru ani  ["si nu un mandat fractionat" - "precizare care sa inlature orice dubiu" Basescu dixit] si la doar cateva ore de la semnarea Parteneriatului PD-L/PSD trebuie sa fii din doua una: ori incredibil de neserios ori fortat de un motiv foarte grav.

Incercam sa intelegem ce s-a intamplat si stabilim cauzele dandu-ne cu presupusul. In lipsa unei explicatii acceptabile, motivul care l-a determinat pe Stolojan sa isi depuna mandatul ar putea fi orice. Ar putea fi frustrarea de om prins la mijloc intre Cotroceni si partide sau, la fel de bine, ar putea fi depresia sa mai veche, care a recidivat. Speculam la maxim si nimic din ce se intampla pe scena politica nu este in stare sa ne dea un raspuns.

Si totusi este vorba despre o functie extrem de importanta in stat. Nu este posibil sa tratam cu lejeritate sau sa banalizam retragerea lui Stolojan, doar pentru ca s-a mai intamplat o data sau pentru ca lumea il considera in general un om slab. O explicatie publica este absolut necesara. Daca Theodor Stolojan nu poate sau nu vrea sa dea aceasta explicatie, atunci este de datoria lui Traian Basescu, cel care l-a nominalizat, sa produca una. Nu doar “sa ia nota”. 

Preşedintele Traian Băsescu: Nu doresc să vă explic eu motivele pe care dânsul le-a invocat. Este problema dânsului. Eu iau notă de actul instituţional al depunerii mandatului. [extras din Conferinta de presa de la Cotroceni, 15 decembrie 2008]

Retragerea nu este doar “problema dansului [a lui Stolojan]“ – asa cum sugereaza presedintele. De ceva vreme incoace Traian Basescu nu scapa nici o ocazie sa isi afirme [direct si prin interpusi] dreptul sau discretionar de a numi primul-ministru. Prin exercitarea acestui drept iti asumi insa automat raspunderea politica pentru persoana nominalizata. Pentru ca ii acorzi responsabilitatea formarii guvernului. Nu este loc de joaca aici.

Dam cu pietre in Theodor Stolojan si ne facem ca nu vedem ca nu el, ci Traian Basescu recidiveaza. Dupa ce acum doi ani recunostea public ca numirea lui Calin Popescu-Tariceanu a fost o greseala, astazi presedinte rateaza din nou in aceeasi atributie indelung clamata pentru sine. Intrebarea cat de competent este presedintele Basescu in desemnarea primului-ministru ar trebui pusa in discutie publica din nou. Insa de catre cine?

Si eu sprijin cu tine…

…am devenit un pic îngrijorat cînd mi-am dat seama ce persoană importantă sînt. Pe umărul meu se sprijină parlamentul, primul ministru, pensionarii, bugetarii, agenţiile guvernamentale, precum şi coada lungă a firmelor lor care păzesc toate cotiturile. Instinctiv m-am uitat în dreapta să văd dacă mai sprijină cineva cu mine să nu se clatine şandramaua.

[dintr-o postare de pe Nervii Zilelor Noastre].  

Bani de campanie: vrei sa fii deputat sau bogat?

Vrei sa te imbogatesti? Uninominalul pe liste negociate intre partide sau/si intre candidati [local] face posibil acest lucru. Daca si tu candidezi.

Citind editorialul lui Robert Turcescu despre intoarcerea la votul pe liste din Cotidianul de astazi imi vine sa imi dau palme de necaz. Ce palme, pumni in gura! Am fost prostul satului [da, mah, recunosc] ca nu am vazut la timp o oportunitate once in a lifetime de imbogatire rapida, comoda si mai ales rapida. Si vorbesc aici de bani bani, nu bani copeici.

Ideea nu este deloc conventionala. Ba chiar merge din capul locului impotriva curentului. Pentru ca spre deosebire de conceptia larg impartasita care spune ca pentru a fi ales parlamentar trebuie sa bagi bani in campanie [mai ales la uninominal], poti sa te gandesti foarte bine ca ai putea sa scoti bani din campanie daca tot candidezi [dar numai daca candidezi]. Chiar asa. 

Uninominalul pe liste negociate intre partide sau/si intre contracandidati [local] face posibil acest lucru: intrebarea fundamentala este cat de tare vrea contracandidatul tau sa ajunga in parlament si cat de mult vrei tu sa te imbogatesti. Bineinteles ca bugetul lui de campanie va include toate cheltuielile “normale” [pe care oricum va trebui sa le faca]. Pentru a obtine procentele “normale” [pe care oricum le-ar obtine].

Insa printre cheltuielile de campanie ar mai putea sa apara o categorie secreta. Categoria ta. Pentru ca tu ii poti oferi [contra cost, cum altfel] procente in plus pe care altfel nu le-ar putea obtine [decat cu foarte multa cheltuiala si mult risc]. Acele procente care fie il vor duce peste pragul izbavitor de 50% plus un vot, fie ii vor da confortul unui coeficient suficient de bun pentru prima redistribuire. In felul acesta toata lumea este multumita: el ajunge deputat, tu ajungi om bogat.              

Si uite asa am definit o noua categorie de antreprenoriat [politic]. Vezi ce inseamna sa gandesti out of the box?!

Primul soc dupa aflarea candidatilor dauneaza grav participarii la vot

Acum ca listele de candidati sunt disponibile pentru Bucuresti, impreuna cu harta colegiilor electorale [ambele curtoazie CodexPolitic.us], primul soc psihologic dupa parcurgerea lor ar putea fi formulat astfel: “Cum, nu am nici un VIP la mine in colegiu? Si eu atunci cu cine votez?“. Problema se pune in special, subliniez, in special in colegiile unde nu sunt candidati foarte cunoscuti public [sa luam de exemplu colegiul 12 al carui locuitor ilustru este, printre altii, si Mircea Badea]. Consecinta directa va fi – cel putin pentru cat dureaza socul initial - o descurajare reala a alegatorilor de a merge la vot [si nu din cauza lui Badea, ma intelegeti].

Si acest soc va fi resimtit de toti alegatorii, nu numai de cei din Bucuresti. Pentru ca peste tot asteptarile vor fi aceleasi: candidatul/candidatii din colegiul lor sa fie cineva profilat public. Sentimentul de apartenenta [repartizare] la un colegiu va fi destul de puternic pentru a scoate la iveala un fel de mandrie locala sau de orgoliu electoral bazat pe “valoarea” candidatilor intrati in cursa.

Consecinte

Pe termen scurt [adica la aceste alegeri] vom avea o participare foarte slaba la vot in colegiile unde nu exista candidati cu notorietate. Impactul psihologic al contemplarii listelor va favoriza candidatii-vedeta, facand misiunea contracandidatilor lor directi si mai dificila. O situatie interesanta [si net diferita] va fi totusi in colegiile unde mai multi candidati cu notorietate aproximativ egala se vor concura.

Pe termen mediu si lung vom asista [mai mult ca sigur] la schimbarea legii electorale prin scoaterea reglementarii stupide conform careia nu ai voie sa faci campanie decat cu 30 de zile inainte de alegerile propriu-zise.

Update: Deja au aparut reactii pe masura. Candidatii din colegii dezamagesc sau fac alegerea foarte dificila. Unitatea de masura este aceeasi: se va masura cu vedeta. Uneori cu vedeta din colegiul vecin.

Update2: Cristi Sutu zice la fel. Bine macar ca stie ca un contracandidat ["iepuras"] nu candideaza pentru bani, pentru ca tocmai a vandut [o fi vandut-o oare?] o vila in Damaroaia.

Ioana Lupea scrie un articol foarte bun

Si mingea era perfect ridicata la fileu. Si pana jurnalistei exersata. Si uite asa citim astazi in Evenimentul Zilei un articol trasnet, clar si concis. In special ultimul paragraf din articol [desi tot articolul este cap-coada memorabil] impinge lucrurile [adica starea de fapt politica] pana sub nasul alegatorului. In sfarsit, incepem [dar mai important este ca politicienii incep] sa realizam ce impact poate sa aiba votul uninominal. Get out the vote! 

…alegătorii din Mizil au şansa să reabiliteze principiul constituţional al egalităţii tuturor în faţa legii „fără privilegii şi fără discriminări“. [din articolul Ioanei Lupea]

De ieri cred ca toata lumea a inteles ca efortul pentru schimbare este masurabil. Cuantifiabil. Asa ca astept cu foarte mare curiozitate sa vad cine vor fi contracandidatii lui Adrian Nastase. Iar corolarul spune: efortul pentru schimbare este cuantifiabil peste tot, in fiecare colegiu adica.

Altii au alta parere

Institutul Ovidiu Sincai publica un raport de analiza despre raportul CE pe justitie: Evaluare tehnica asupra „Raportului Comisiei Europene catre Parlamentul European si Consiliu privind progresele realizate de Romania in cadrul Mecanismului de cooperare si verificare” – un esec al politizarii si o politizare a esecului.

Citez cateva pasaje care invita la reflectie:

Lupta necesara impotriva fenomenului nociv al coruptiei a fost deviata, prin ideologizare, de la obiectivul ei, pentru ca apoi sa se transforme in cruciada politica impotriva inamicului ideologic. Asa se explica atat faptul ca dintr-un fenomen transpartizan, transpartinic si transnational, coruptia a devenit „caracteristica” unui singur partid – cel de stanga – si a aliatilor lui ocazionali (din toate partidele cu exceptia celui prezidential), precum si faptul personalizarii actiunii anti-coruptie. [din Raportul de analiza, pag. 6]

Documentul suport care a stat la baza raportului de monitorizare (pagina 4) face o afirmatie foarte grava, reluata de altfel si in cadrul Raportului propriu-zis, sustinand ca jurisprudenta contradictorie a ICCJ in cazurile concrete ale unor fosti demnitari acuzati de coruptie este de natura sa impiedice aparitia unei practici unitare necesare in domeniu. Avem de-a face cu o uriasa confuzie. Nu exista nici un caz de inalta coruptie in care ICCJ sa se fi pronuntat pe fondul cauzei. ICCJ s-a pronuntat doar asupra unor aspecte concrete de procedura care au pus in discutie indeplinirea de catre Parchet a mai multor acte specifice urmaririi penale fara respectarea legii. Acestea nu au vizat acuzatiile de fond. [din Raportul de analiza, pag. 9]

Mai sunt si altele. Si toate merita luate in considerare. Sau intra si asta tot la opinie politica?!