Nu stiu cum s-o simti [wenn überhaupt] domnul Avramescu cand afla din paginile ziarului Cotidianul prin amabilitatea domnului Ciprian Ranghel cam ce a ajuns sa valoreze nu in tabara mult hulita [unde nu a avut fan club niciodata], ci in cea hulitoare, din care pana mai de curand a facut si el parte.
Executia publica administrata cu titlu de calmant aici de fata [ma rog, la distanta de un click] trebuia nu sa trateze nevrozele unui “mare viitor fost politician inainte de a fi” [onor Chinezu], ci mult mai probabil sa racoreasca orgoliul unor [fosti] colegi de partid. Ma intreb ce-or fi gandind ceilalti companioni de proiect politic, parasutati si ei pe undeva prin teatrul de razboi al lui Basescu.
Indreptarul politic pentru Catalin Avramescu suna cam asa:
- Nu a demonstrat pana in acest moment nimic. Nici macar daca este din generatia asteptata.
- A afisat o atitudine apostolica [dar nu e suficient].
- Si-a dorit, totusi, foarte mult o functie publica [cat de mult face acest "totusi"].
- A fost parasutat direct in postura de candidat al PD-L.
- A fost inghitit cu noduri de liderii partidului [desi...].
- …nu are deloc profilul unui tanar politician [adica seamana mai mult cu listacii!!!]
- Nu are abilitati speciale pentru umor, deci nici pentru politica [sic!]
- A luat decizia de retragere din cursa pentru Parlament nevrotic [dar a fost o decizie buna pentru ca...]
- …poate sa se considere in continuare un exponent nervos al generatiei asteptate [si...]
- … oricum, nu ar fi avut sanse sa-l lase fara imunitate parlamentara pe Adrian Nastase.
Acum inlocuiti va rog mai sus cu Sever Voinescu, TRU, HRP, Mirceas Mihaies si alti exaltati etc. S-o fi luand mai usor cu whisky diazepamul?
