Ar fi multe de zis, inclusiv faptul ca este o dovada sublima de neseriozitate sa iti indrepti atentia inspre schimbarea Constitutiei cand economia este in continuare pe butuci, iar tara este mai vulnerabila ca oricand la noi situatii de criza care s-ar putea ivi [da, chiar s-ar putea ivi!!!] maine. Problema noastra astazi este ca avem un guvern foarte slab, nu reglementarile din Constitutie. Dar, ma rog, daca domnul presedinte doreste…

Vreau doar sa atrag atentia asupra doua lucruri care mi-au sarit in ochi si care trebuiesc discutate public. Unul este dublarea perioadei de retinere a unei persoane fara prezentare in fata judecatorului de la 24 de ore cat este acum la 48 de ore. Ma intreb care ar putea fi justificarea pentru o astfel de masura. Mie personal mi se pare o restrangere clara a libertatii, ceea ce este total inacceptabil, mai ales avand in vedere ca la noi cetatenii tocmai de abuzurile si de arbitrarul statului sunt cel mai putin protejati. Vorbesc de realitate, nu de ce este pe hartie.     

Tot de abuzuri este vorba si la al doilea lucru pe care vroiam sa il scot la vitrina. Noul text propus de Cotroceni prevede ca actele administrative ale guvernantilor sa nu mai poate fi controlate pe cale judecatoreasca atunci cand privesc politicile fiscale si bugetare:

Art. 126: Instantele judecatoresti
(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar, precum si a celor care privesc politicile fiscale si bugetare. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale. [textul ingrosat este cel adaugat in noul text]

 Iarasi, tare as vrea sa stiu care este motivul care ar putea justifica o astfel de modificare a textului Constitutiei. Din ce inteleg eu, consecinta introducerii acestei noi exceptii de la controlul judecatoresc este ca , de exemplu, cetateanul Popescu Ion, angajat undeva la sus-numitele “autoritati publice”, ar putea fi dat afara maine din serviciu pe motiv de politica bugetara, fara ca cetateanul Popescu Ion sa se poata apara pe calea contenciosului administrativ. Sa ma corecteze cineva daca gresesc.

Si, daca tot suntem la abuzuri, de ce nu se preocupa domnul presedinte si de situatia netransata in care la desemnarea primului ministru decizia presedintelui e dupa cum ii sta lui palaria pe scafarlie? Situatia in care in urma alegerilor generale un partid obtine de unul singur majoritatea in parlament este putin probabila, iar coalitiile dintre partide se fac si se desfac in functie de interese [si este firesc sa fie asa], cu toate astea nu am vazut nici un cuvintel in noul text care sa transeze problema intr-un fel sau altul. Asadar, daca tot modificam institutii, sa modificam institutia abuzului, ca mi se pare foarte raspandita in Romania!

“Inegalitatea este coroziva. Putrezeste societatile pe dinauntru. Impactul diferentelor materiale dureaza o vreme pana devine evident: dar in scurt timp competitia pentru statut si bunuri creste; oamenii simt din ce in ce mai mult un sentiment de superioritate (sau inferioritate) bazat pe posesiunile lor; prejudecatile fata de cei de pe treptele de jos ale scarii sociale se intaresc; criminalitatea creste si patologiile dezavantajului social devin din ce in ce mai marcate. Mostenirea crearii nereglementate de avutie este intr-adevar amara.” [p.21]

Ma intreb, noi pe unde ne plasam in toata descrierea asta? Inca nu avem o criminalitate ridicata, fapt a carui explicatie o gasesc nu in minunata competenta a fortelor de ordine interna [care sunt praf], ci in faptul ca multi romani au putut sa scape plece din tara. Romanii nu si-au dat in cap unii altora pentru ca alte societati le-au oferit sanse mai bune de viata. Noi am exportat criminalitatea in ultimii 8-10 ani intr-o veselie in celelalte state membre UE.

Trendul pare sa se schimbe. Cu toate astea inca nu construim puscarii sa infundam saracii si nevoiasii in ele. Cat timp sa ne mai dam oare?

Romania se confrunta cu provocari foarte serioase in plan extern, mai cu seama in interiorul UE, insa reactiile Romaniei sunt parca din alt film. In loc sa ne preocupe absorbia fondurilor europene pentru a dezvolta tara si pentru a crea locuri de munca  care sa aduca, aici la noi in tara, bunastare economica si integrare sociala si sa potoleasca, la ei in tarile Europei Occidentale, ingrijorari intemeiate si reactii extremiste, alergam dupa potcoave de cai morti prin Golful Persic, poate poate vom gasi investitori care sa arunce direct cu bani in noi (vorba aia: investitii directe nu asta inseamna?). Sa intelegem asadar ca daca n-a mers cu chinezii (s-au n-a fost voie de licurici?!) poate avem sanse mai mari cu arabii. Pana insa ca orezariile arabilor sa se materializeze ar trebui sa ne gandim ca si sauditii si quatarezii sunt nitel ocupati cu valul de revolte si revolutii extrem de contagioase care ameninta sa destabilizeze regiunea si sa le prabuseasca regimurile.

In tot acest timp nu facem mai nimic sa adresam problema capacitatii noastre institutionale foarte slabe de a folosi ceea ce Europa ne da gratis, ba nu, pardon, ne implora sa folosim: bani pentru dezvoltare. Pentru asta insa ar trebui sa organizam chestii mult mai spectaculoase decat ridicarile cu elicopterul de prin (unele) vami. Aici polit-fictiunea  domnului ministru Baconschi e subtire, la fel de subtire precum cariera sa politica din PD-L. Cam atat despre domnul Baconschi.

“Ştiţi ce este mangleala? Superlativul de la cardeală, iar acesta nu este un termen inventat. Umblu cu DEX-ul la mine”. [de aici]

Autorul este Marian Vanghelie, primarul sector 5 si vice-presedinte PSD. Nu ma mai intrebati de ce plang, da?

Nu este o pacaleala, aceasta tara exista, daca ne uitam pe Economist.com/uscompare , unde o jucarie interesanta si interactiva [cum altfel?!] compara PIB-ul statelor americane cu al altor tari din lumea larga. Dupa taria PIB-ului am nimeri geografic in Carolina de Sud si am fi vecini cu state mai chivernisite, precum Suedia si Austria. Unde mai pui ca ne-am alege si cu o iesire la ocean [nu la mare] de vreo 300 de kilometri.