Bine ati venit in epoca autoritarismului, bucurati-va!

Serghei Karaganov scrie un articol intitulat “The Age of Authoritarian Democracy” pe globalaffairs.ru. Cu diagnosticul lui sunt in mare parte de acord, mai ales in privinta destinului statului social si a redistributiei bunastarii in tarile Vestului democratic dupa caderea blocului comunist.

Triumfalismul elitelor neoliberale din anii 90 a servit ca o morfina pentru clasa mijlocie pe care se construisera in perioada Razboiului Rece societatile Occidentului civilizat si care dupa 1990 a mai avut relevanta doar ca masa de consumatori, putand fi astfel lasata la cheremul “mainii invizibile” si a rechinilor din finante.

Criza economica din ultimii ani e inceputul unei noi epoci, crede Karaganov. O epoca in care Vestul, pentru a rezista competitiei globale, va imbraca din ce in ce mai mult haina autoritarismului (impunand masuri de austeritate nepopulare in randul electoratului) si in care Estul, reprezentat de tari precum Rusia sau China, va ceda mai mult cerintelor de democratizare ale propriei clase mijlocii aflate in expansiune. In felul acesta Vestul si Estul s-ar (re)intalni sau (re)alinia pe terenul democratiei autoritariste (controlate), nu pe cel al democratiei participative, de tip occidental.

“ The world’s power centers are beginning to counterbalance each other, undermining hegemonic ambitions and heralding a creative instability based on genuine multipolarity, with people gaining greater freedom to define their fate in the global arena.” [de aici]

Nu stiu de ce, dar banuiala mea e ca o astfel de evolutie mai degraba spre satisfactia marii finante mondiale ar conduce, si nu spre o (presupus) mai mare libertate a oamenilor simpli de a-si defini propria soarta. Ma tem teribil de ce se poate ascunde in spatele unor termeni precum “creative instability“, ultimii ani stau marturie pentru asta.

spin marca Hotnews

De ce au comis o crima protestatarii politisti care i-au tulburat linistea sefului de la Cotroceni? Chestia asta nu am inteles-o, desi in ultimele doua-trei zile s-au gasit destul de multi comentatori care sa condamne gesturile vulgare si aruncatul caschetelor peste gard comise de sindicalistii cu sapcalie.

Si-au incalcat juramantul depus? Si-au dezonorat uniforma? Au adus atingere insemnelor nationale? In ce fel? Intrebarile nu sunt retorice, chiar vreau sa inteleg.

Pentru ca in ultimele zile am avut momente in care nu am mai fost sigur pe judecata mea, vazand graba si indignarea cu care atatia i-au acuzat pe politisti ca au gresit grav fata de seful statului. Nu am inteles de unde venea siguranta cu care acesti oameni stiau ca este condamnabil ceea ce au facut politistii.

Un lucru pot sa il remarc. Ati vazut probabil filmuletul ticluit de Hotnews chiar din seara de vineri, 24 septembrie. Cititi si materialul scris intitulat atat de tendentios: “Cum si-au aparat politistii demnitatea si uniforma: M…, Blaga, Iesi afara, javra ordinara catre presedinte si premierul Emil Boc desenat cu un penis in loc de nas“.

E interesant. Pentru ca lanseaza spinul interpretarii care a urmat.  Nici macar o referire impartiala nu exista in materialul de pe Hotnews (text si video) despre supararile politistilor. Doar “remarci” telegrafice de scenografie si comentarii cu substrat (gen “arsenalul de injuraturi”, ce ii transmit politistii ministrului Blaga”, “decenta politistilor in mesaje scrise” etc.) In filmulet reporterul tot intreaba protestatarii ce parere au despre faptul ca marsul lor este ilegal si de ce nu fac demonstratie in fata Ministerului de Interne (sic!!!), insa raspunsul celor intervievati este unul mai mult decat o.k. pentru un protest. Intelegi din ce spune fiecare dintre ei ca oamenii sunt suparati si mai ales intelegi care sunt motivele supararii. 

Nu inteleg de ce era nevoie de un control de decenta din partea Hotnews. Si nu intelg la ce categorie de jurnalism se inscrie materialul facut de Hotnews. Poate stiti voi.

dracul, PSD si tamaia…

Un prieten scrie la el pe blog: 

“Ca cetatean platitor de taxe si impozite, in acest moment nu ma simt reprezentat de nicio formatiune politica. “ 

Bingo, aici este problema cea mai mare, cred si eu la fel. Nu ne mai simtim reprezentati, nici nu am avea cum, cand partidele politice au uitat cu totul ca intr-o atmosfera de confuzie si de acuze reciproce nimeni nu mai este credibil daca nu se repliaza pe pozitii sigure. PSD ar trebui sa-si faca temele si, in loc sa o trimita pe sticla pe dna Olguta sa ii bata la grimase si onomatopee pe oponentii de la PDL, sa se gandeasca bine care redute sau creneluri din partid mai rezista. 

Totul tine pana la urma de constructie. Problema actuala a opozitiei a fost de ceva timp tocmai timpul. Am scris acum cateva postari si eu despre asta. PSD, ca si PNL, nu are timp suficient ca sa se reorganizeze, sa isi clarifice programul, sai isi gaseasca oamenii de baza etc. Si nu are timp pentru ca a fost ocupat cu altceva.

In loc sa se puna pe treaba (in interior), sa varuiasca, sa faca fumigatii si sa deschida larg ferestrele ca sa intre aer curat si lumina, au negociat cu dracul. Si acum normal ca nu are cum sa miroasa toate a tamaie…

P.S. Dar problema opozitiei e una si problema ilegalitatilor facute de actuala putere e alta. Mult mai mare. Trebuie trasa linia acum. Asa nu se mai poate.

o istorie amuzanta in imagini

…sau despre râsu’ plânsu’ cu Traian Basescu in politica externa romaneasca…

Pana sa treaca summitul UE de saptamana trecuta de la Bruxelles, reflectoarele au stat fixate pe doi oameni: Nicolas Sarkozy, micul napoleon al Frantei, si Traian Basescu, reprezentantul tuturor romanilor. Politica expulzarii conationalilor nostri romi de pe teritoriul metropolei franceze trebuia transata tête-à-tête de cei doi capi cu capete patrate.

Prin presa romaneasca nu prea au aparut imagini de la discutiile dintre cei doi. Ma rog, agentiile de stiri le-au transmis, cine insa sa le preia. Noroc cu ADZ (Allgemeine Deutsche Zeitung) care publica in editia sa de sambata, 18 septembrie, pe prima pagina patru poze graitoare. Ma rog, 4 imagini cat 4 mii de cuvinte. Eu am incercat sa imi imaginez cam care ar putea fi acele cuvinte. Incercati si voi!  

1. «N.S. – Voi purtati toata responsabilitatea! Dumneata si conationalii dumitale imi faceti numai probleme! Nu mai am timp sa ma ocup nici macar de saraca doamna Bettencourt, stii asta?»

   

2. «T.B. - Haideti, mesiu’ presidan’, aveti indurare! Suntem o natiune mica, avem probleme!»
      «N.S. - Nici nu vreau sa aud!»
     

3. «T.B. – Va asigur ca voi lua masuri pentru a nu se mai repeta!»
    «N.S. – Mda, ihi, continua…continua… »
    «T.B. – Le frang gatul la toti daca nu se executa, ii bat ca pe aluatul de cozonac…»

4. «N.S. – Ei, bine, daca faceti ceva, putem reconsidera…dar pana atunci…»
    «T.B - Ah, cat de generos sunteti, domnu’ Sarko! Ha Ha Ha! »

pentru Berceanu

primita pe email…

Je sui de la Romanii

…sau despre iresponsabilitatea Romaniei fata de romii ei

Mai jos un filmulet cu romii nostri intr-un tramvai din Montpellier:

Bonjur misiu, bonjur madam, di le le le le le le le,
je sui de la Romanii, di le le le le le le le,

je sui de la Romanii, di le le le le le le le,
pa posibil travaii, di le le le le le le le,

merci misiu, merci madamî,
j’ai deuz anfan la caravanî
s’il vous plait, oh, s’il vous plait
…afin qu’il ait pur manjer… 

Observ cat da oparit reactioneaza unii de pe la noi cu privire la afirmatiile lui Pierre Lellouche. Bunaoara comentariul lui Adrian Halpert se inscrie perfect in tonul general al zaverei romanesti, aruncand cam toate argumentele otetite disponibile in capul francezului. 

Deliciul gazetaresc incepe chiar din titlu, unde autorul scrie o ineptie: “Tiganii nostri sunt si ai lor!“ Frizand bunul -simt al romanilor comuni, si ei deranjati de imaginea pe care ne-o coafeaza romii nostri in afara tarii, autorul comite ceea ce toti oficialii romani au gasit cu cale sa faca in aceeasi situatie: sa nu isi asume raspunderea, revendicandu-se de la un “limbaj comunitar” si clamand “corectitudinea politica”.

Si cum ar face altfel cand neasumarea raspunderii [recunoscuta implicit de Adrian Halpert atunci cand scrie despre concursul Politiei de Frontiera] a fost strategia noastra generala in raport cu problemele care ne macinau din interior si care, pentru a nu mai fi o problema, trebuiau lasate libere prin Europa sa se spele altii pe cap cu ele?! Emigratia a fost pentru statul roman o supapa purgativa, un mod de a elimina din maruntaiele deranjate ceea ce era considerat resturi nedigerabile. Si aceasta unealta a fost folosita cu buna stiinta. Sa ii integreze francezii pe romi, nu mai sunt [doar] problema noastra, ci a intregii Europe. Ne-am comportat ca un bolnav de dizenterie, improscand in jurul nostru cu mizeria din intestine, iar acum avem pretentia sa spele altii sau macar sa plateasca factura. 

Pana una alta romii astia liberi sunt cetateni, adica au cetatenia unui stat. Or asta inseamna – de bun simt sau de rau simt – ca statul respectiv are prima responsabilitate asupra lor. Statutul de membru UE adauga alte elemente la aceasta responsabilitate, in nici un caz nu scuteste. Refuzul nostru de a vedea ca romii si toti cei care “nu incearca sa se integreze” sunt consecinta directa a politicilor noastre sociale este o mare connerie.

Leacul durerii in detentie

Nu stiu daca sa rad de naivitatea exprimarii sau sa ma intristez la faptul ca detinutilor din penitenciar li se interzice fara temei legal detinerea de material pornografic in inchisoare. Despre libertatea/libertatile din detentie nu stiu prea mare lucru.

Cererea de chemare in judecata este aici: Scan001. Cititi si va [ne]dumiriti. Un adevarat Leac al Durerii.